ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2284/2020

Ședința publică din data de 11 noiembrie 2020

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 1272 din 18 iulie 2018 pronunțată de Tribunalul Maramureș, în dosarul nr. x/2017, judecătorul sindic a respins acțiunea în anulare formulată de creditoarea S.C. A. S.R.L. prin cabinet individual de insolvență B., în contradictoriu cu S.C. C. S.R.L. și S.C. A. S.R.L. în insolvență.

Împotriva acestei sentințe, a declarat apel S.C. A. S.R.L. prin lichidator judiciar Cabinet Individual de Insolvență B..

Prin decizia civilă nr. 155/2019 din 19 martie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă a fost admis apelul declarat de apelantul Cabinet Individual de Insolvență B. lichidator judiciar al debitoarei S.C. A. S.R.L. a fost schimbată în tot sentința apelată, în sensul că a fost admisă cererea formulată de lichidatorul judiciar în contradictoriu cu pârâții S.C. C. S.R.L. și S.C. A. S.R.L. și, în consecință, s-a dispus anularea operațiunilor de vânzare efectuate de debitoare la data de 11.01.2018 având ca obiect elemente îmbinate fag, conform facturii nr. x/11.01.2018; au fost repuse părțile în situația anterioară în sensul că a fost obligată S.C. C. S.R.L. la restituirea în natură în patrimoniul debitoarei în insolvență a bunurilor ce formează obiectul actelor de transfer anterior menționate, iar în situația în care nu este posibilă predarea bunurilor, a fost obligată pârâta S.C. C. S.R.L. la plata contravalorii acestor bunuri în valoare totală de 234.799,26 RON.

Invocând în drept dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., pârâta S.C. C. S.R.L. a declarat recurs împotriva deciziei civile nr. 155/2019 din 19 martie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă.

Solicită admiterea recursului, casarea deciziei recurate și, rejudecând cauza, respingerea acțiunii reclamantei.

În argumentarea recursului, susține, în esență, că decizia atacată cuprinde motive contradictorii.

Aceasta întrucât, în considerentele deciziei se arată de către instanță că operațiunile de vânzare elemente fag, conform facturii nr. x/11.01.2018, efectuate de către debitoarea A. S.R.L. către creditorul C. S.R.L. nu sunt frauduloase, condiție obligatorie pentru ca acestea să fie anulate, conform art. 117 din Legea 85/2014, iar în dispozitiv instanța admite apelul formulat de către apelantul Cabinet Individual de Insolvență B. împotriva creditorului C. S.R.L. și dispune anularea operațiunilor de vânzare efectuate și repunerea părților în situația anterioară.

Intimata-reclamantă S.C. A. S.R.L. prin lichidator judiciar Cabinet Individual de Insolvență B. a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția inadmisibilității, solicitând, în esență, respingerea recursului, ca inadmisibil, având în vedere dispozițiile art. 483 C. proc. civ. raportat la art. 46 alin. (1) din Legea nr. 85/2014.

Recurenta-pârâtă a depus răspuns la întâmpinare prin care a solicitat, în esență, respingerea excepției inadmisibilității recursului și a apărărilor formulate de către intimată.

Înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ., a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului.

Prin încheierea din camera de consiliu de la 26 iunie 2020, potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ., s-a dispus comunicarea către părți a raportului asupra admisibilității în principiu a recursului.

Analizând cu prioritate excepției inadmisibilității recursului, invocată prin întâmpinare de intimata-reclamantă S.C. A. S.R.L. prin lichidator judiciar Cabinet Individual de Insolvență B., Înalta Curte de Casație și Justiție constată că aceasta este întemeiată, motiv pentru care va fi admisă și, în consecință, va fi respins recursul ca inadmisibil, pentru următoarele considerente:

În sistemul nostru de drept mijloacele procesuale de atac a hotărârilor judecătorești, exercitarea acestora și efectele căilor de atac sunt guvernate de principiul legalității căilor de atac, regulă cu valoare de principiu constituțional, care semnifică instituirea prin lege a căilor de atac și exercitarea lor în condițiile legii, potrivit cu natura și scopul lor și într-o anumită ordine.

Legalitatea căilor de atac este un principiu a cărui respectare este impusă și de exigențele art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, concretizând una dintre garanțiile unui proces echitabil.

Reglementarea condițiilor și a procedurii de exercitare a căilor de atac reprezintă prerogativa exclusivă a legiuitorului, în conformitate cu art. 126 din Constituție și nu încalcă drepturile reglementate ale justițiabililor.

Este de necontestat că recunoașterea unei căii de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalității căilor de atac, precum și a principiului constituțional al egalității în fața legii.

Potrivit dispozițiilor art. 483 alin. (2) teza finală C. proc. civ., nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile în primă instanță sunt supuse numai apelului.

În speță sunt aplicabile dispozițiile sunt aplicabile dispozițiile art. 46 alin. (1) din Legea nr. 85/2014, care prevede că:

"Hotărârile judecătorului-sindic sunt executorii și pot fi atacate, separat, numai cu apel". .

Aceasta deoarece, acțiunea introductivă este întemeiată pe dispozițiile art. 117 alin. (1) din Legea nr. 85/2014, care stabilesc că:

"Administratorul judiciar/Lichidatorul judiciar poate introduce la judecătorul-sindic acțiuni pentru anularea actelor sau operațiunilor frauduloase ale debitorului în dauna drepturilor creditorilor, în cei 2 ani anteriori deschiderii procedurii".

Totodată, se constată că, potrivit art. 43 alin. (1) din Legea nr. 85/2014, "Curtea de apel va fi instanța de apel pentru hotărârile pronunțate de judecătorul-sindic. Hotărârile curții de apel sunt definitive".

Rezultă că hotărârile prin care judecătorul-sindic soluționează acțiuni în anulare întemeiate pe dispozițiile art. 117 alin. (1) din Legea nr. 85/2014 sunt supuse numai apelului, iar deciziile pronunțate de instanțele de apel sunt definitive, nefiind supuse recursului.

Potrivit dispozițiilor art. 634 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.:

"sunt hotărâri definitive … orice alte hotărâri care, potrivit legii, nu mai pot fi atacate cu recurs", iar conform alin. (2) al aceluiași articol:

"hotărârile prevăzute de alin. (1) devin definitive la data expirării termenului de exercitare a apelului ori recursului sau, după caz, la data pronunțării".

În raport cu dispozițiile legale evocate, se apreciază că decizia ce formează obiectul prezentului recurs are caracter definitiv de la pronunțarea sa, astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, întrucât hotărârea recurată nu se înscrie în ipoteza legală reglementată de art. 483 alin. (1) C. proc. civ., în speță fiind operant principiul legalității căilor de atac consacrat de art. 129 din Constituția României și de art. 457 C. proc. civ.

Pentru rațiunile înfățișate, Înalta Curte de Casație și Justiție va admite excepția inadmisibilității recursului, invocată de intimata-reclamantă S.C. A. S.R.L. prin lichidator judiciar, și, în raport cu prevederile art. 493 alin. (5) cu trimitere la art. 499 teza a II-a C. proc. civ., va respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenta-pârâtă S.C. C. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 155/2019 din 19 martie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenta-pârâtă S.C. C. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 155/2019 din 19 martie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 noiembrie 2020.