ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2049/2020

HOTĂRÂRE

21.10.2020

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2020
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2049/2020 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2020)

Ședința publică din data de 21 octombrie 2020

Asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 3476/15.11.2018, Tribunalul București, secția a VI-a civilă a admis acțiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâtul B., a obligat pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 619.384 RON, cu titlu de preț, precum și a penalităților de 0,3% pe zi de întârziere, aferente acestei sume, calculate de la data scadenței fiecărei facturi în parte până la data plății efective, precum și a sumei de 26.657,51 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentințe, B. a declarat apel, care a fost anulat ca insuficient timbrat prin decizia civilă nr. 1337A/16.09.2019, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă.

Împotriva acestei decizii, B. a declarat recurs, solicitând casarea ei și trimiterea cauzei, pentru o nouă judecată, instanței de apel.

În motivare, a susținut că, aplicând greșit dispozițiile O.U.G. nr. 80/2013, curtea de apel a apreciat că autoarea căii ordinare de atac nu și-a îndeplinit obligația de a timbra apelul.

În acest sens, a arătat că instanța de apel a reținut prin decizia atacată că "prin rezoluția din data de 24 aprilie 2019 Curtea a pus în vedere apelantei-pârâte B. să achite o taxă judiciară de timbru în valoare de 4.899,42 RON calculată pentru suma contestată cu titlu de debit principal și să indice valoarea penalităților calculate până la data apelului (15.04.2019), să precizeze modul de calcul și să achite 1/2 din taxa judiciară calculată la această valoare".

A subliniat recurentul că este evident faptul că singura taxă judiciară de timbru pe care instanța i-a pus în vedere să o achite a fost cea în cuantum de 4.899,42 RON, față de care a făcut dovada plății. Curtea de Apel București nu a precizat cuantumul taxei de timbru aferente penalităților la care a fost obligat prin sentința apelată și nu a indicat nicio altă sumă pe care ar fi datorat-o cu titlu de taxă de timbru.

Or, potrivit art. 31 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013, "determinarea cuantumului taxelor judiciare de timbru pentru acțiunile și cererile introduse la instanțele judecătorești se face de către instanța de judecată", iar conform art. 33 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013, "dacă cererea de chemare în judecată este netimbrată sau insuficient timbrată, reclamantului i se pune în vedere, în condițiile art. 200 alin. (2) teza I din C. proc. civ., obligația de a timbra cererea în cuantumul stabilit de instanță și de a transmite instanței dovada achitării taxei judiciare de timbru, în termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicării instanței. Prin aceeași comunicare instanța îi pune în vedere reclamantului posibilitatea de a formula, în condițiile legii, cerere de acordare a facilităților la plata taxei judiciare de timbru, în termen de 5 zile de la primirea comunicării. Dispozițiile art. 200 alin. (2) teza I din C. proc. civ. rămân aplicabile în ceea ce privește complinirea celorlalte lipsuri ale cererii de chemare în judecată. Instanța însă nu va proceda la comunicarea cererii de chemare în judecată în condițiile art. 201 alin. (1) din C. proc. civ., decât după soluționarea cererii de acordare a facilităților la plata taxei judiciare de timbru."

A susținut recurentul că din interpretarea dispozițiilor legale sus-citate rezultă că instanța de apel trebuia să stabilească cuantumul taxei judiciare de timbru datorate, iar nu să îi pună în vedere să indice valoarea penalităților și să calculeze și să achite taxa judiciară de timbru raportat la această valoare.

În opinia autorului căii de atac, procedând de o asemenea manieră, instanța de apel nu numai că a încălcat dispozițiile imperative ale O.U.G. nr. 80/2013 și l-a prejudiciat grav, dar i-a încălcat și dreptul la apărare, nedându-i posibilitatea formulării unei cereri de reexaminare sau de acordare de facilități la plata taxei judiciare de timbru.

În continuare, a evocat jurisprudența instanței supreme și a conchis că instanța de apel avea obligația de a stabili și de a-i comunica cuantumul taxei judiciare de timbru pe care o datora și, atât timp cât singura sumă pe care curtea de apel a indicat-o prin rezoluția din 24.04.2019 a fost cea de 4.899,42 RON, pe care a achitat-o, nu putea, în mod legal, să anuleze ca insuficient timbrat apelul, ci, eventual, în considerarea faptului că i-a pus în vedere să indice penalitățile și modul de calcul al acestora, să suspende judecata căii de atac, în baza art. 242 C. proc. civ.

Recursul a fost depus la Curtea de Apel București.

Înalta Curte, în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ., a dispus întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului; acesta a fost redactat, iar la 29.07.2020 s-a dispus comunicarea lui către părți.

La data de 28.07.2020, recurentul a depus o cerere prin care a solicitat să se ia act de renunțarea la judecata recursului, atașând declarația autentificată sub nr. x/27.05.2020 de S.P.N. "C.".

Înalta Curte subliniază că din analiza art. 406 alin. (5) C. proc. civ. rezultă că manifestarea de voință a renunțării la judecată vizează, în mod exclusiv, cererea de chemare în judecată (sau, eventual, cererea reconvențională), nu însă și căile de atac.

Cum, în speță, recurentul a depus o cerere prin care a solicitat să se ia act de renunțarea la judecata recursului - instituție nereglementată în C. proc. civ. -, devin aplicabile dispozițiile art. 463 și 464 C. proc. civ.

Potrivit art. 463 alin. (1) C. proc. civ., achiesarea la hotărâre reprezintă renunțarea unei părți la calea de atac pe care o putea folosi ori pe care a exercitat-o deja împotriva tuturor sau a anumitor soluții din respectiva hotărâre, iar conform art. 464 alin. (2) C. proc. civ., achiesarea expresă se face de parte prin act autentic sau prin declarație verbală în fața instanței.

Având în vedere textele de lege sus-citate, precum și manifestarea expresă de voință a recurentului, calificată în sensul expus în precedent, care îmbracă formele prevăzute de lege, Înalta Curte urmează să ia act de achiesarea acestuia la decizia civilă nr. 1337A/16.09.2019, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă.