ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2128/2019

Ședința publică din data de 19 noiembrie 2019

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la Tribunalul București, secția a IV-a civilă la 23 martie 2015, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâtele B. și C. solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună, în principal, revocarea contractului de vânzare cu privire la imobilul situat în Sinaia, încheiat la 3 iulie 2013, având în vedere că prețul nu a fost stabilit cu intenția de a fi plătit, iar în subsidiar s-a solicitat anularea contractului de vânzare menționat.

Subsidiar, reclamanta a solicitat constatarea nulității absolute a contractului de vânzare având în vedere scopul ilicit urmărit, și anume ascunderea bunurilor față de creditorul urmăritor.

La 6 aprilie 2017, reclamanta A. a depus la dosar cerere de precizare a cererii de chemare în judecată prin care a învederat că înțelege să-și precizeze acțiunea în sensul identificării imobilului ce face obiectul contractului a cărui revocare se solicită și, totodată, a precizării numărului contractului a cărui anulare o solicită. Astfel, s-a solicitat ca, în temeiul art. 1562 C. civ., să se dispună revocarea contractului de vânzare autentificat sub nr. x de B.N.P. D., cu privire la imobilul situat în Sinaia, strada x nr. 8, înscris în cartea funciară a orașului Sinaia nr. 20945, având nr. cadastral x - CI, încheiat la 3 iulie 2013 între B. și C. pentru pretinsa sumă de 115.000 euro și identificat în cadrul declarației de avere completată de către B. la capitolul III denumit bunuri mobile a căror valoare depășește 3000 euro fiecare și bunuri imobile înstrăinate în ultimele 12 luni, poziția nr. 2.

În subsidiar, în temeiul dispozițiilor art. 1665 C. civ., având în vedere că prețul nu a fost stabilit cu intenția de a fi plătit, s-a solicitat anularea contractului de vânzare autentificat sub nr. x de B.N.P. D., cu privire la imobilul situat în Sinaia, strada x nr. 8, pentru pretinsa sumă de 115.000 euro și identificat în cadrul declarației de avere completată de către B..

Într-un al doilea capăt de cerere subsidiar, având în vedere scopul ilicit urmărit, respectiv ascunderea bunurilor față de creditorul urmăritor, în temeiul art. 1238 C. civ. s-a solicitat să se dispune constatarea nulității absolute a contractului de vânzare autentificat sub nr. x de B.N.P. D. cu privire la imobilul situat în Sinaia, strada x nr. 8.

Prin notele scrise depuse la dosar la 16 aprilie 2015, reclamanta A. a precizat că valoarea litigiului este de 507.150 RON, sumă ce a fost calculată prin raportare la valoarea imobilului ce formează obiectul dosarului.

Prin sentința civilă nr. 839 din 7 iunie 2017, pronunțată de Tribunalul București, secția a IV-a civilă s-a respins excepția prescripției dreptului material la acțiune, s-a admis cererea principală, astfel cum a fost precizată, s-a dispus revocarea contractului de vânzare autentificat sub nr. x din 3 iulie 2013 la B.N.P. D. și s-a respins în rest acțiunea ca fiind rămasă fără obiect.

Prin aceeași sentință s-a luat act că reclamanta a solicitat cheltuieli de judecată pe cale separată, s-a respins cererea pârâtei C. de acordare a cheltuielilor de judecată ca neîntemeiată și s-a stabilit că vor rămâne în sarcina statului, conform art. 19 alin. (1) din O.U.G. nr. 51/2008, cheltuielile efectuate cu plata avocatului din oficiu numit pentru asigurarea apărării pârâtei B..

Împotriva acestei sentințe, au declarat apel pârâtele B., prin curator special avocat E. și C., care au fost respinse ca nefondate prin decizia civilă nr. 424 A din 12 aprilie 2018, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă.

S-a stabilit onorariul definitiv al curatorului special E. la suma de 1000 RON, în sarcina intimatei A., conform art. 48 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013.

La 7 iunie 2018, recurenta-pârâtă C. a declarat recurs împotriva acestei decizii, fiind întemeiat în drept pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 și 8 C. proc. civ.

Recurenta-pârâtă a solicitat admiterea căii extraordinare de atac, casarea sentinței primei instanței și a deciziei pronunțate de instanța de apel și trimiterea cauzei spre rejudecare cu privire la primul motiv de recurs.

Totodată, pârâta a solicitat casarea în tot a deciziei civile atacate și, rejudecând cauza pe fond, să se dispună admiterea apelului în totalitate și modificarea în tot a sentinței civile nr. 839/07.06.2017 a Tribunalului București, secția a IV-a civilă.

La 7 iunie 2018 a declarat recurs împotriva deciziei civile nr. 424 A din 12 aprilie 2018, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă și recurenta-pârâtă B..

Recursul a fost întemeiat în drept pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 și 8 C. proc. civ., solicitându-se admiterea acestuia, casarea în tot a sentinței și deciziei pronunțate în cauză, cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare primei instanțe.

La 17 septembrie 2018, intimata-reclamantă A. a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat, în principal, anularea ca netimbrate a recursurilor declarate de către recurentele-pârâte C. și B., în conformitate cu prevederile art. 486 alin. (2) și (3) din C. proc. civ.

În subsidiar, intimata-reclamantă a solicitat respingerea recursurilor ca neîntemeiate.

La 23 ianuarie 2019, intimata-reclamantă a depus la dosar tranzacția încheiată între A. și pârâtele B. și F., autentificată prin încheierea nr. 1677, din cuprinsul căreia, la art. 21, fila x, rezultă că recurentele au renunțat la calea de atac a recursului în dosarul nr. x/2015, achiesând astfel expres la decizia civilă nr. 424/12.04.2018 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă.

Prin rezoluția aflată la dosar, s-a stabilit în sarcina recurentelor-pârâte C. și B. obligația de a plăti fiecare o taxă judiciară de timbru în valoare de 4479,93 RON, în temeiul art. 24 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013.

Recurenta C. a formulat cerere de reexaminare a taxei judiciare de timbru, care a fost admisă prin încheierea din 5 decembrie 2018 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în sensul constatării că recurenta datorează o taxă judiciară de timbru în cuantum de 4438,25 RON, pentru faza procesuală a recursului.

Această încheiere a fost comunicată recurentei-pârâte C. la 3 ianuarie 2019, conform dovezii aflate la dosar.

Magistratul-asistent raportor a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, potrivit art. 493 alin. (2) din C. proc. civ.

Prin încheierea din 14 mai 2019, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, s-a dispus comunicarea raportului către părți, cu mențiunea că acestea pot depune puncte de vedere în termen de 10 zile de la comunicare, însă părțile nu au înțeles să își exercite acest drept.

În cauză, s-a stabilit termen pentru examinarea admisibilității în principiu a recursului la 19 noiembrie 2019.

Înalta Curte a luat în examinare, în completul de filtru, cu prioritate, excepția netimbrării recursurilor promovate de recurentele-pârâtele C. și B., reținând următoarele considerente:

Instanța a stabilit în sarcina recurentei-reclamante C. o taxă judiciară de timbru în sumă de 4438,25 RON, iar în sarcina recurentei-pârâte B. o taxă de timbru în valoare de 4479,93 RON, aferente soluționării recursurilor pendinte, conform dispozițiilor art. 24 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013, iar recurentele-pârâte au fost înștiințate cu privire la obligația de achitare a acestora, potrivit dovezilor aflate la dosarul de recurs, însă nu s-au conformat dispoziției instanței.

Prin art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru a fost statuat principiul potrivit căruia acțiunile și cererile introduse la instanțele judecătorești sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute de acest act normativ, taxe datorate atât de persoanele fizice, cât și de persoanele juridice, care se plătesc anticipat sau, în mod excepțional, până la termenul stabilit de instanță.

În conformitate cu prevederile art. 33 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013, taxele judiciare de timbru se datorează și se plătesc anticipat, iar alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013 stabilește că, în măsura în care cererea de chemare în judecată este netimbrată sau insuficient timbrată, părții i se pune în vedere, în condițiile art. 200 alin. (2) teza I C. proc. civ., obligația de a timbra cererea în cuantumul stabilit de instanță și de a transmite la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru, în termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicării.

Totodată, potrivit art. 486 alin. (2) C. proc. civ., la cererea de recurs se va atașa dovada achitării taxei de timbru, conform legii, iar potrivit alin. (3) al aceluiași articol, cerințele menționate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancțiunea nulității.

Constatând că recursurile nu au fost timbrate anticipat, că recurentele-pârâte nu s-au conformat obligației de timbrare potrivit mențiunilor din adresă, încheierea de reexaminare și raport, acte ce au fost comunicate recurentelor la 1 noiembrie 2018, 3 ianuarie 2019, respectiv 28 mai 2019, obligație asupra căreia nu s-au conformat nici pentru termenul de astăzi, precum și faptul că, în cauză, nu operează scutirea legală de obligația timbrării, Înalta Curte de Casație și Justiție urmează a da eficiență dispozițiilor art. 486 alin. (3) C. proc. civ. și să dispună anularea ca netimbrate a recursurilor declarate de pârâtele C. și B..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează ca netimbrate recursurile declarate de pârâtele C. și B. împotriva deciziei civile nr. 424 A din 12 aprilie 2018, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 19 noiembrie 2019.