ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2123/2019

Ședința publică din data de 19 noiembrie 2019

Din examinarea lucrărilor din dosar, se constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a civilă la 13 august 2015, sub dosar nr. x/2015, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâții B. și C. solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună următoarele:

- în principal, în temeiul art. 1562 C. civ., se solicită să se dispună revocarea contractului de vânzare cu privire la imobilul situat în Sinaia, str. x încheiat la data de 3 iulie 2013 între B. și C. pentru pretinsa sumă de 48.600 Euro și identificat în cadrul Declarației de avere completată de către B. la Capitolul III denumit Bunuri mobile a căror valoare depășește 3000 Euro fiecare și bunuri imobile înstrăinate în ultimele 12 luni, poziția nr. 10;

- în subsidiar, în temeiul dispozițiilor art. 1665 C. civ., având în vedere că prețul nu a fost stabilit cu intenția de a fi plătit, se solicită să se dispună anularea contractului de vânzare cu privire la imobilul situat în Sinaia, str. x, Iotul nr. 27 încheiat la data de 3 iulie 2013 între B. și C. pentru pretinsa sumă de 48.600 Euro și identificat în cadrul declarației de avere completată de către B. la Capitolul III denumit Bunuri mobile a căror valoare depășește 3.000 Euro fiecare și bunuri imobile înstrăinate în ultimele 12 luni, poziția nr. 10;

- în al doilea subsidiar, având în vedere scopul ilicit urmărit (ascunderea bunurilor față de creditorul urmăritor), în temeiul art. 1238 C. civ. se solicită să se dispună constarea nulității absolute a contractului de vânzare cu privire la imobilul situat în Sinaia, str. x, lotul nr. x încheiat la 3 iulie 2013 între B. și C. pentru pretinsa sumă de 48.600 Euro și identificat în cadrul declarației de avere completată de către B. la Capitolul III denumit Bunuri mobile a căror valoare depășește 3.000 Euro fiecare și bunuri imobile înstrăinate în ultimele 12 luni, poziția nr. 10.

Prin sentința civilă nr. 1411 din 24 aprilie 2017, Tribunalul București, secția a VI-a Civilă a admis cererea principală formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâții B. și C., a dispus revocarea contractului de vânzare autentificat sub nr. x/03.07.2013 la B.N.P. D. privind imobilul situat în Sinaia, str. x, lot. 27, județul Prahova, format din teren și locuință, identificat cu număr cadastral x și a obligat pârâții la plata către reclamantă a sumei de 12.780 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, prin decizia civilă nr. 577 din 20 martie 2018, a anulat ca netimbrat apelul declarat de pârâtul B. împotriva sentinței civile nr. 1411 din 24 aprilie 2017, pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a civilă. Totodată, și, totodată, a fost respins ca nefondat apelul declarat de pârâtul C. împotriva încheierii din 18 mai 2016 și sentinței civile nr. 1411 din 24 aprilie 2017 Tribunalul București, secția a VI-a Civilă, pronunțate de Tribunalul București, secția a VI-a civilă.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs C., în temeiul dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 3 și 8 C. proc. civ., solicitând admiterea căii de atac, casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare.

În subsidiar, s-a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei atacate și rejudecând, admiterea apelului, modificarea sentinței apelate, în sensul respingerii acțiunii formulate de reclamantă, ca prescrisă, iar, în subsidiar, respingerii acțiunii ca neîntemeiată.

La 23 ianuarie 2019, intimata-reclamantă A. a depus la dosar, în original, tranzacția încheiată între A. și C., autentificată prin încheierea nr. 1677 din 23 octombrie 2018 de notar public E., din cuprinsul căreia (art. 19, fila x) rezultă că C. a renunțat la dreptul de a formula calea de atac a recursului în dosarul nr. x/2015, achiesând expres la decizia civilă nr. 577 din 20 martie 2018, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă.

Înalta Curte a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, în temeiul dispozițiilor art. 493 alin. (2) C. proc. civ.

Prin încheierea din 14 mai 2019, în baza art. 493 alin. (4) C. proc. civ., s-a dispus comunicarea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, punându-se în vedere părților că pot depune punct de vedere la raport în termen de 10 zile de la comunicare.

În cauză, părțile nu au depus punct de vedere la raport.

Ulterior, s-a fixat termen pentru admisibilitatea în principiu a recursului, la 19 noiembrie 2019.

Înalta Curte a luat în examinare excepția netimbrării recursului, în temeiul art. 248 C. proc. civ., constituită în complet de filtru, și a reținut următoarele:

Prin rezoluția de primire a recursului declarat de C. s-a constatat că cererea de recurs nu îndeplinește cerințele de formă prevăzute la art. 486 alin. (2) C. proc. civ., neavând anexată dovada achitării taxei judiciare de timbru, sens în care s-a stabilit în sarcina acestuia, în baza art. 24 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013, obligația de a achita taxa judiciară de timbru în cuantum de 5.390 RON, calculată la valoarea pretențiilor contestate.

În aceste condiții, prin adresa comunicată recurentului la 30 mai 2019, conform dovezii de înmânare aflate la dosar, potrivit art. XVII alin. (3), raportat la art. XV alin. (2) din Legea nr. 2/2013, i s-a pus în vedere complinirea lipsei cererii de recurs anterior menționate, obligație căreia acesta nu s-a conformat.

Având în vedere că până la termenul din 19 noiembrie 2019 recurentul C. nu a achitat taxa judiciară de timbru stabilită în cuantum de 5.390 RON, recursul va fi anulat ca netimbrat pentru considerentele ce succed:

Prin art. 1 din O.U.G nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru a fost statuat principiul potrivit căruia acțiunile și cererile adresate instanțelor judecătorești sunt supuse taxelor judiciare de timbru, care se datorează atât de persoanele fizice, cât și de persoanele juridice și se plătesc anticipat sau, în mod excepțional, până la termenul stabilit de instanță, de regulă primul termen de judecată.

În conformitate cu prevederile art. 33 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013, taxele judiciare de timbru se datorează și se plătesc anticipat, iar alin. (2) al aceluiași articol prevede că în măsura în care cererea de chemare în judecată este netimbrată sau insuficient timbrată, părții i se pune în vedere, în condițiile art. 200 alin. (2) teza I C. proc. civ., obligația de a timbra cererea în cuantumul stabilit de instanță și de a transmite la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru, în termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicării.

Totodată, potrivit art. 486 alin. (2) C. proc. civ., la cererea de recurs se va atașa dovada achitării taxei de timbru, conform legii, iar potrivit alin. (3) al aceluiași articol, cerințele menționate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancțiunea nulității.

Lipsa dovezii achitării taxei judiciare de timbru poate fi complinită până la primul termen de judecată la care partea a fost legal citată, potrivit dispozițiilor art. 494 raportat la art. 470 alin. (3) C. proc. civ.

În speță, se constată că recursul declarat de recurentul C. nu a fost timbrat anticipat și că aceasta nu s-a conformat obligației stabilite în sarcina sa, deși i s-a pus în vedere să depună la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 5.390 RON, potrivit mențiunii din actul de procedură ce i-a fost comunicat la 30 mai 2019, obligație căreia nu s-a conformat nici pentru termenul din 19 noiembrie 2019.

De asemenea, se constată că în cauză nu operează scutirea legală de la obligația timbrării.

Prin urmare, față de cele ce preced, precum și pentru a da eficiență principiului constituțional al egalității în fața legii și a autorităților, instanța este obligată a examina cererile cu care este sesizată prin prisma îndeplinirii condițiilor de exercitare stabilite de legea procesuală.

Or, în cauză aceste cerințe se constată a nu fi îndeplinite, astfel încât Înalta Curte urmează să facă aplicarea sancțiunii prevăzute de art. 486 alin. (2) și (3) C. proc. civ., raportat la art. 33 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în condițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., va anula recursul ca netimbrat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează ca netimbrat recursul declarat de reclamantul C. împotriva deciziei civile nr. 577 din 20 martie 2018, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 19 noiembrie 2019.