ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1788/2019

Ședința publică din data de 16 octombrie 2019

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a Civilă, la data de 13 august 2015, sub nr. x/2015, reclamanta A. a chemat în judecată pârâții B. și C., solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună: în principal, în temeiul art. 1562 C. civ., revocarea Contractului de vânzare cu privire la imobilul situat în București str. x încheiat la data de 11 iulie 2013 între B. și C. pentru pretinsa sumă de 76.000 Euro și identificat în cadrul Declarației de avere completată de către B. la Capitolul III denumit Bunuri mobile a căror valoare depășește 3.000 Euro fiecare și bunuri imobile înstrăinate în ultimele 12 luni, poziția nr. 7; în subsidiar, în temeiul dispozițiilor art. 1665 C. civ., având în vedere că prețul nu a fost stabilit cu intenția de a fi plătit, solicită anularea Contractului de vânzare cu privire la imobilul situat în București, str. x, încheiat la data de 11 iulie 2013 între pârâții B. și C. pentru pretinsa sumă de 76.000 Euro și identificat în cadrul Declarației de avere completată de către B. la Capitolul III denumit Bunuri mobile a căror valoare depășește 3.000 Euro fiecare și bunuri imobile înstrăinate în ultimele 12 luni, poziția nr. 7; în al doilea subsidiar, având în vedere scopul ilicit urmărit (ascunderea bunurilor față de creditorul urmăritor), în temeiul art. 1238 C. civ., solicită constatarea nulității absolute a Contractului de vânzare cu privire la imobilul situat în București, str. x încheiat la data de 11 iulie 2013 între B. și C. pentru pretinsa sumă de 76.000 Euro și identificat în cadrul Declarației de avere completată de către B. la Capitolul III denumit Bunuri mobile a căror valoare depășește 3.000 Euro fiecare și bunuri imobile înstrăinate în ultimele 12 luni, poziția nr. 7.

Tribunalul București, secția a VI-a civilă prin sentința civilă nr. 7279 din 17 noiembrie 2016, a respins excepția prescripției dreptului material la acțiune, ca neîntemeiată; a admis cererea principală formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâții B. și C.; a dispus revocarea Contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x din 11 iulie 2013 de B.N.P. D. privind imobilul situat în București, str. x sector 3; au fost obligați pârâții să plătească reclamantei cheltuieli de judecată în sumă de 8.460,93 RON, respectiv câte 4.230,46 RON; s-a luat act că reclamanta va solicita onorariul avocatului pe cale separată și au fost respinse cererile subsidiare ca rămase fără obiect.

Prin decizia civilă nr. 752 din 02 aprilie 2018, Curtea de Apel București, secția a V-a civilă a respins ca nefondate apelurile formulate de pârâții B. și C., împotriva sentinței civile nr. 7279 din 17 noiembrie 2016, pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a civilă.

Împotriva deciziei civile nr. 752 din 02 aprilie 2018 a Curții de Apel București, secția a V-a civilă a declarat recurs pârâtul C. solicitând admiterea recursului, în principal, trimiterea cauzei spre rejudecare Tribunalului București, secția competentă funcțional, iar în subsidiar, casarea deciziei recurate și rejudecând admiterea apelului, modificarea sentinței civile nr. 7279 din 17 noiembrie 2016 în sensul respingerii acțiunii formulate de reclamanta A. S.A., ca neîntemeiată.

Înalta Curte, a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ.

Verificând îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 493 pct. 3 C. proc. civ., Înalta Curte a constatat că cererii de recurs nu i-a fost atașată taxa judiciară de timbru și constatând că potrivit art. 25 alin. (1) lit. c) din O.U.G. nr. 80/2013 taxa judiciară datorată este de 3.481 RON, s-a solicitat recurentului-pârât prin adresă, să depună la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru.

La data de 30 iulie 2018 recurentul-pârât C. a formulat cerere de ajutor public judiciar.

Prin încheierea din data de 26 septembrie 2018 Înalta Curte de Casație și Justiție a respins cererea de ajutor public judiciar formulată de petentul C..

Împotriva acestei încheieri, petentul C. a formulat cerere de reexaminare ce a fost respinsă de Înalta Curte de Casație și Justiție prin încheierea din data de 08 noiembrie 2018.

Prin încheierea din camera de consiliu de la data de 05 iunie 2019 s-a dispus, potrivit dispozițiilor art. 494 alin. (4) C. proc. civ., comunicarea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului.

La termenul din data de 16 octombrie 2019, completul de filtru a luat în examinare, în temeiul art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., cu prioritate chestiunea prealabilă a timbrajului, soluționarea acestui aspect făcând de prisos examinarea altor cereri sau excepții.

Recursul va fi anulat ca netimbrat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Prin art. 1 din O.U.G nr. 80/2013 privind taxele de timbru, a fost statuat principiul, potrivit căruia, acțiunile și cererile adresate instanțelor judecătorești sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute de actul normativ menționat, taxe datorate, atât de persoanele fizice cât și de persoanele juridice, care se plătesc anticipat, sau, în mod excepțional, până la termenul stabilit de instanță, de regulă primul termen de judecată.

Potrivit art. 486 alin. (2) C. proc. civ. "La cererea de recurs se vor atașa dovada achitării taxei judiciare de timbru, conform legii …".

Conform dispozițiilor art. 33 alin. (2) din O.U.G nr. 80/2013 dacă cererea de chemare în judecată este netimbrată sau insuficient timbrată, reclamantului i se va pune în vedere, în condițiile art. 200 alin. (2) teza I din C. proc. civ., obligația de a timbra cererea și de a transmite instanței dovada achitării taxei judiciare de timbru, în termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicării instanței.

Se constată că recursul nu a fost timbrat anticipat și că recurentul-pârât nu s-a conformat obligației de a depune dovada achitării taxei judiciare de timbru cu suma de 3.481 RON, astfel cum i s-a pus în vedere prin comunicarea existentă la dosar recurs.

Prin urmare, față de cele ce preced, precum și pentru a da eficiență principiului constituțional al egalității în fața legii și autorităților, instanța este obligată a examina cererile cu care este sesizată, prin prisma îndeplinirii condițiilor de exercitare stabilite de legea procesuală. Or, în cauză, aceste cerințe se constată a nu fi îndeplinite, așa încât chestiunea prealabilă invocată referitoare la timbraj este întemeiată.

Având în vedere considerentele arătate, precum și faptul că, în cauză, nu operează scutirea legală - personală sau ca obiect - de obligația timbrării, Înalta Curte urmează a da eficiență dispozițiilor art. 32, art. 33 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013 și să dispună anularea, ca netimbrat, a recursului declarat de recurentul-pârât C..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează ca netimbrat recursul declarat de recurentul-pârât C. împotriva deciziei civile nr. 752 din 2 aprilie 2018, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 16 octombrie 2019.