ÎCCJ, Secția penală

Asupra cererii de strămutare de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul

acestei instanțe la data de 14 mai 2013, petiționarul L.M.S. a solicitat

strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul dosarului nr. 1836/33/2008*

al Curții de Apel Cluj, apreciind că la nivelul respectivei instanțe nu va

putea beneficia de o judecată dreaptă.

Verificând actele și lucrările

dosarului, înalta Curte constată că pe rolul Curții de Apel Cluj a fost

înregistrat dosarul nr. 1836/33/2008*, inculpatul L.M.S. fiind trimis în

judecată (alături de alți inculpați), prin rechizitoriul Parchetului ele pe

lângă înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție,

Serviciul Teritorial Cluj, pentru săvârșirea următoarelor infracțiuni: asociere

pentru săvârșirea de infracțiuni, prev. de art. 323 alin. (1) C. pen.; înșelăciune

cu consecințe deosebit de grave, prev. și ped. de art. 215 alin. (1), (2), (3)

și (5) C. pen. cu aplic, art. 41 alin. (2) C. pen. și 75 lit. a) C. pen.; fals

material în înscrisuri oficiale în formă continuată prev. de art. 288 alin. (1)

C. pen., cu aplic, art. 41 alin. (2) C. pen.; uz de fals în formă continuată

prev. de art. 291 teza 1 C. pen. cu aplic, art. 41 alin. (2) C. pen.; fals în

înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată prev. și ped. de art. 290 alin.

(1) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., fals în înscrisuri sub

semnătură privată în formă continuată prev. și ped. de art. 290 alin. (1) C.

pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., falsificare de instrumente oficiale

în formă continuată prev. de art. 286 alin. (1) C. pen., cu aplic, art. 41 alin.

(2) C. pen., folosirea instrumentelor oficiale false în formă continuată prev.

și ped. de art. 287 alin. (1) C. pen., cu aplic, art. 41 alin. (2) C. pen.,

participație improprie la infracțiunea de fals intelectual în formă continuată,

prev. și ped. de art. 31 alin. (2) C. pen. rap. la art. 289 alin. (1) C. pen.,

cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., totul cu aplic. art. 33

lit. a)

C. pen.

În informațiile solicitate potrivit art.

57 C. proc. pen. și comunicate de către Ministerul Justiției - Serviciul

Judiciar, Documentare, Protecția Drepturilor și Libertăților Fundamentale -

Direcția Eliberare Acte Normative, se prezintă etapele pe care le-a parcurs

dosarul a cărui strămutare s-a solicitat, precizându-se, totodată, că, în urma

analizei motivelor invocate în cuprinsul cererii de strămutare, s-a apreciat că

afirmația petiționarului potrivit căreia ar exista suspiciunea că, la nivelul

Curții de Apel Cluj, judecătorii ar încerca să dovedească faptul că măsurile

dispuse în cauză (cu referire la menținerea stării de arest preventiv) au fost

corecte, este irelevantă, de vreme ce instanța respectivă a dispus punerea în

libertate a inculpatului.

În ceea ce privește susținerea că, în

rejudecarea cauzei, instanța a specificat că situația părților nu se poate

agrava, s-a apreciat că aceasta nu poate fi interpretată, astfel cum o face

petiționarul, în sensul că părțile nu pot fi puse într-o situație mai grea

decât cea dispusă de parchet întrucât acesta din urmă nu este parte în proces.

Se mai reține în informații că

împrejurarea că judecătorul de fond a dispus sechestrarea despăgubirilor

obținute de către petiționar, nu înseamnă că instanța a intrat în conflict cu

acesta, ci are semnificația soluționării legale a cererii uneia dintre părțile

civile clin dosar, soluție ce a rămas definitivă și executorie prin respingerea

recursului declarat de inculpat împotriva încheierii de luare a măsurii

asigurătorii.

În legătură cu aspectul relevat în

cuprinsul cererii, referitor la faptul că judecătorul de fond lasă să se

înțeleagă că un act de percheziție din cursul urmăririi penale va fi

desființat, prin faptul că a solicitat de la parchet comunicarea actului ce nu

a fost atașat la dosarul de urmărire penală aflat la dispoziția instanței, se

reține că este vorba despre o simplă neînțelegere din partea petiționarului cu

privire la faptul că orice susținere a unei părți din proces trebuie verificată

de către instanță.

Referitor la faptul că instanța a pus

în vedere petiționarului să prezinte dovezi de plată a avansurilor prețurilor

încasate, s-a apreciat că nu denotă că instanța i-ar fi cerut să se

autoincrimineze întrucât, în procedura penală, oricăreia dintre părți i se

poate pune în vedere să prezinte înscrisurile pe care le deține, iar în caz de

neprezentare, se poate dispune efectuarea percheziției domiciliare pentru

ridicarea înscrisurilor.

În ceea ce privește relațiile de

afinitate între o parte și un magistrat al Curții de Apel Cluj, invocate de

către petiționar, se reține în cuprinsul informațiilor că o astfel de

împrejurare nu se confirmă. Totodată, se reține că, în ciuda faptului menționat

în cererea formulată, în sensul că instanța a respins la începutul lunii decembrie

2012 cererea de constatare a încălcării controlului judiciar, petiționarul

afirmă în mod nejustificat că ar exista o presiune asupra instanței, generată

de calitatea inculpaților, fără a specifica, însă, la ce calitate se referă.

În consecință, se reține în informații

că nu au fost identificate elemente care să justifice admiterea cererii de

strămutare întrucât la nivelul Curții de Apel Cluj sunt asigurate condițiile

necesare pentru normala desfășurare a procesului penal și corecta soluționare a

cauzei.

Față de împrejurarea că petiționarul a

depus la dosarul cauzei, prin corespondență, o completare a motivelor de

strămutare, prilej cu care a invocat alte aspecte decât cele descrise in

cererea inițială, la termenul din data de 23 septembrie 2013 înalta Curte a

dispus completarea referatului cu informații primite de la Ministerul

Justiției.

Astfel, în suplimentul de informații

comunicat de către Ministerul Justiției - Serviciul Judiciar, Documentare,

Protecția Drepturilor și Libertăților Fundamentale - Direcția Eliberare Acte

Normative se arată că aspectul invocat de petiționar în completarea motivelor

pe care și-a fundamentat inițial cererea de strămutare, în sensul că ar exista

trei hotărâri ale unor instanțe internaționale în care statul român a fost condamnat

pentru violarea unor drepturi fundamentale, împrejurare de natură să știrbească

imparțialitatea magistratului care se simte, probabil, atacat de inculpat prin

hotărâri internaționale, nu corespunde realității.

Totodată, în legătură cu susținerea petiționarului

în sensul că dosarul penal a pornit de la faptul că primarul municipiului Cluj-Napoca,

E.B., nu a eliberat autorizație de construire, acesta fiind profesor

universitar și coleg cu judecătorii de la fond, se reține că o astfel de

împrejurare nu a rezultat din verificările efectuate, apreciindu-se ca fiind

falsă și susținerea potrivit căreia primarul E.B. ar fi in relație de dușmănie

cu petiționarul și că ar avea o mare influență asupra magistraților din Cluj-Napoca.

Cu privire la aspectul invocat de

petiționar, în sensul că judecătorul fondului, la data de 4 septembrie 2013, nu

a acceptat rezultatul unei expertize sigilografice, dispunând refacerea

expertizei, se reține că, prin aceste susțineri, petiționarul ignoră rolul

activ al instanței de judecată.

În ceea ce privește argumentul

referitor la relația de rudenie dintre partea vătămată M.V. și judecătorul M.l.,

se reține în cuprinsul informațiilor că petiționarul se prevalează de o simplă

coincidență de nume, în fapt neexistând nicio legătură de rudenie și nici de

altă natură între persoanele anterior menționate.

Potrivit art. 55

alin. (1) C. proc. pen., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 2/2013

privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și

pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de

procedură civilă, publicată in M. Of. nr. 89 din 12 februarie 2013, Înalta

Curte de Casație și Justiție strămută judecarea unei cauze de la curtea de apel

competentă la o altă curte de apel, iar curtea de apel strămută judecarea unei

cauze de la un tribunal sau, după caz, de la o judecătorie din circumscripția

sa la o altă instanță de același grad din circumscripția sa, în cazul în care

imparțialitatea judecătorilor ar putea fi știrbită datorită împrejurărilor

cauzei, dușmăniilor locale sau calității părților, când există pericolul de

tulburare a ordinii publice ori când una dintre părți are o rudă sau un afin

până la gradul al patrulea inclusiv printre judecători ori procurori,

asistenții judiciari sau grefierii instanței.

În cauză, nici una dintre cerințele art.

55 alin. (1) nu sunt întrunite.

În cazul unei cereri de strămutare,

imparțialitatea instanței trebuie analizată nu numai din perspectiva

convingerii personale a judecătorului că este imparțial, dar și din perspectiva

celui interesat. La acest control, instanța investită cu cererea de strămutare

trebuie să analizeze dacă, independent de conduita judecătorului, unele

împrejurări sau fapte ce se pot verifica pot pune în discuție imparțialitatea judecătorului

interesat.

Curtea Europeană a hotărât că, în

privința imparțialității obiective a judecătorului, aparențele au un rol

decisiv, limitele lor fiind stabilite de jurisprudența instanței europene, în

raport de împrejurările concrete ale cauzelor.

În speță, înalta Curte constată că

motivele invocate de petiționar nu se regăsesc în prevederile art. 55 alin. (1)

C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013 și, în

consecință, neexistând motive temeinice care să justifice strămutarea judecării

cauzei, cererea va fi respinsă, ca neîntemeiată.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin.

(2) C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E

Respinge, ca neîntemeiată, cererea

formulată de petiționarul L.M.S. pentru strămutarea judecării cauzei ce

formează obiectul dosarului nr. 1836/33/2008* al Curții de Apel Cluj.

Obligă petiționarul la plata sumei de

100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 21

octombrie 2013.