ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4054/2011

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 32 din 27 ianuarie 2011, pronunțată de Tribunalul Giurgiu, secția penală, în baza art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 - modificată și completată, combinat cu art. 14 lit. c) din Legea nr. 143/2000 - modificată și completată, cu aplicarea art. 74 - 76 C. pen., a fost condamnată inculpata B.F., la pedeapsa 4 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de transport și distribuire de droguri de mare risc. În baza art. 291 C. pen. cu aplicarea art. 71, 76 C. pen., a fost condamnată aceeași inculpată la 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals în declarații.

În baza art. 33 lit. a) C. pen., s-a dispus ca inculpata să execute pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen. În baza art. 86 1 , 86 2 C. pen., s-a suspendat executarea pedepsei sub supraveghere, pe o durată de 6 ani - termen de încercare. În baza art. 86 3 alin. (1) C. pen., s-au stabilit următoarele obligați în sarcina inculpatei: - să se prezinte o dată pe lună la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul București, la data fixată de acesta; - să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință, sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; - să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă.

- să nu intre în legătură cu inculpatul I.G. S-a atras atenția inculpatei asupra dispozițiilor art. 86 4 C. pen. S-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării preventive de la 17 martie 2010 la 22 octombrie 2010. În baza art. 71 alin. (5) C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei complementare pe durata termenului de încercare. În baza art. 25 C. pen. raportat la art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 - modificată și completată, combinat cu art. 14 lit. c) din Legea nr. 143/2000 - modificată și completată cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. - a fost condamnat inculpatul I.G., la pedeapsa de 10 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

pentru săvârșirea infracțiunii de instigare la transport și livrare de droguri de mare risc. În baza art. 39 alin. (2) C. pen. a fost contopit restul de pedeapsă de 2.235 zile ce a rămas de executat din pedeapsa de 13 ani și 6 luni închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 336 din 08 martie 2005 a Tribunalului București, secția a II-a penală, cu pedeapsa de 10 ani închisoare aplicată prin această sentință, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 10 ani închisoare în regim de detenție și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen., după executarea pedepsei principale. S-a făcut aplicarea disp. art. 71, 64 lit. a), b) C. pen. A fost menținută starea de arest a inculpatului.

S-a dedus din pedeapsa ce i-a fost aplicată inculpatului durata arestării de la 26 ianuarie 2010 la zi. S-a dispus anularea Mandatului de executare a pedepsei nr. 391 din 24 octombrie 2005 emis de Tribunalul București, secția a II-a penală și emiterea unui nou mandat de executare pentru pedeapsa de 10 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că la data de 26 ianuarie 2010, inculpata B.F. a introdus, fără drept, în Penitenciarul Giurgiu, cantitatea de 2,01 grame heroină (drog de mare risc), substanța fiind disimulată în pachetul ce urma să îl predea inculpatului I.G.

(persoană privată de libertate); inculpata a declarat în fals, în scris, în fața funcționarilor publici din cadrul Penitenciarului Giurgiu, că în pachetul cu alimente nu se află substanțe interzise, că îi aparține și că l-a verificat personal; inculpata a săvârșit fapta, fiind determinată în acest sens de învinuitul I.G. La data de 26 ianuarie 2010, inculpata B.F. a primit un telefon de la prietenul ei, inculpatul I.G. (persoană privată de libertate în cadrul Penitenciarului Giurgiu) pentru a veni în vizită la Penitenciarul Giurgiu, împreună cu alte patru persoane (martorii P.P.A., G.A.A., C.S.M.A. și S.I.A.), martorul P.P.A. fiind frate cu persoana privată de libertate P.M., acesta din urmă aflându-se în aceeași cameră cu I.G.

Inculpata B.F. s-a întâlnit cu cei patru martori lângă stația de metrou „D." din București, iar în momentul când s-a urcat în autoturismul condus de martorul P.P.A., avea asupra sa două pungi. În timp ce se deplasa către Giurgiu, inculpata B.F. a purtat discuții telefonice cu mai multe persoane, printre care și inculpatul I.G. După ce au staționat în parcarea de lângă Penitenciarul Giurgiu, inculpata B.F. i-a propus martorului P.P.A. să introducă el în penitenciar cele două pungi cu alimente, însă acesta a refuzat; inculpata B.F. a motivat că ea nu poate intra pentru că inculpatul I.G. nu are drept la pachet și urma ca pachetul să fie înmânat numitului P.M. În această situație, inculpata B.F.

i-a telefonat inculpatului I.G., care i-a solicitat și el, telefonic, martorului P.P.A., același lucru, însă acesta a refuzat, din nou, categoric. Înainte de a preda pachetele pentru cele două persoane private de libertate, inculpata B.F. i-a solicitat martorului P.P.A. să introducă și el o parte din bunurile destinate numitului P.M., motivând că, sunt prea multe și că s-ar putea să-i fie respinse. Inculpata B.F., la solicitarea funcționarilor publici din cadrul Penitenciarului Giurgiu, a completat o declarație în care a menționat bunurile pe care urma să le introducă în penitenciar, susținând următoarele: .. „îmi asum întreaga responsabilitate pentru conținutul pachetului și declar că, înainte de intrarea în penitenciar l-am verificat personal și acesta nu conține heroină sau substanțe interzise de lege.

Precizez că, am luat cunoștință de prevederile art. 292 C. pen., privind falsul în declarații." De asemenea, în același formular, a mai făcut precizarea că respectivul pachet îi aparține și era destinat în totalitate persoanei private de libertate I.G. În momentul efectuării controlului conținutului pachetelor, funcționarii din cadrul Penitenciarului Giurgiu, au găsit într-una din pungile aparținând inculpatei, șapte bile ce conțineau o substanță pulverulentă de culoare bej, disimulate în interiorul unor cârnați (a se vedea procesul-verbal de constatare din 26 ianuarie 2010). Din cadrul Raportului de constatare tehnico-științifică nr. 916739 din 29 ianuarie 2010 a rezultat că substanța disimulată în pachetul cu alimente era constituită din 2,01 grame heroină, drog de mare risc.

Audiat în ședință, inculpatul I.G. a declarat că este vinovat de săvârșirea faptei pentru care este judecat, dar nu își menține declarațiile date la urmărirea penală deoarece nu a avut cu cine să se înțeleagă, anchetatorii vrând neapărat să îl scoată vinovat. Inculpata B.F. a declarat că își menține declarațiile date la urmărirea penală și că nu știa ce este în pachet, deoarece inculpatul I.G. nu i-a spus ce conține acesta, ci doar să îl aducă. Situația de fapt, așa cum a fost reținută prin actul de sesizare al instanței, a fost probată și cu declarațiile martorilor audiați. La individualizarea pedepselor aplicate inculpaților, instanța de fond a reținut că inculpatul I.G.

se află în stare de recidivă prev. de art. 37 lit. a) C. pen., față de pedeapsa de 13 ani și 6 luni închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 336 din 08 martie 2005 a Tribunalului București, pentru faptă asemănătoare, ceea ce duce la concluzia că inculpatul prezintă un pericol real pentru ordinea publică. În ceea ce o privește pe inculpata B.F., Tribunalul a avut în vedere gravitatea faptei, dar și persoana acesteia. S-a reținut că inculpatul I.G., concubinul său, a convins-o, prin exprimarea sentimentelor de iubire pe care pretinde că le avea față de aceasta, recurgând și la amenințări, dacă întâmpina un refuz - așa cum declară martora G.S., fiind avut în vedere și faptul că era însărcinată, tatăl copilului fiind inculpatul I.G.

S-a constatat, de asemenea, că inculpata are un copil de câteva luni, a regretat fapta și a înțeles, din perioada petrecută în penitenciar, că săvârșirea unei alte infracțiuni ar avea consecințe deosebit de grave, atât pentru ea cât și pentru minorul care nu trebuie să sufere pentru greșelile părinților săi. Neavând antecedente penale, s-a făcut și aplicarea dispozițiilor art. 74, 76 C. pen., urmând să fie suspendată sub supraveghere pedeapsa aplicată. Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul I.G., solicitând desființarea în parte a hotărârii apelate, reindividualizarea pedepsei aplicate, reducerea acesteia sub limita minimului special al legii, având în vedere conduita acestuia înainte și după săvârșirea infracțiunii.

Prin Decizia penală nr. l44/A din 27 aprilie 2011 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul I.G. împotriva Sentinței penale nr. 32 din 27 ianuarie 2011, pronunțată de Tribunalul Giurgiu, secția penală. S-a dedus perioada executată de la 26 ianuarie 2010 la zi. A fost obligat inculpatul la 500 RON cheltuieli judiciare către stat, din care onorariu avocat oficiu în sumă de 200 RON, urmând a se avansa din fondul Ministerului Justiției. Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs inculpatul I.G., solicitând, prin intermediul apărătorului casarea acesteia și redozarea pedepsei aplicate. Înalta Curte, examinând recursul declarat prin prisma criticilor invocate, dar și din oficiu, conform art. 385 9 alin. (3) C. proc.

pen., pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei, constată că acesta nu este fondat pentru considerentele care urmează. Situația de fapt reținută de instanța de fond, cât și de instanța de prim control judiciar este în deplină concordanță cu probele administrate în cauză, din care rezultă fără dubiu că inculpatul I.G. a pretins concubinei sale - inculpata B.F. - să îi aducă la penitenciar un pachet, în care funcționarii din cadrul Penitenciarului Giurgiu au găsit într-una din pungile aparținând inculpatei șapte bile disimulate în interiorul unor cârnați, ce conțineau o substanță pulverulentă de culoare bej, iar din raportul de constatare tehnico-științifică a rezultat că erau 1,01 grame heroină, drog de mare risc.

Sub aspectul individualizării pedepsei aplicate, critica formulată de către recurentul inculpat nu este întemeiată, Înalta Curte apreciind că în speță s-a făcut o corectă individualizare a pedepsei, prin evaluarea tuturor criteriilor specifice acestui proces de alegere a sancțiunii celei mai adecvate, în vederea atingerii finalităților acesteia, în cauză negăsindu-și astfel aplicabilitatea cazul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen. Înalta Curte reține că în cauză, în procesul individualizării pedepsei, pornind de la criteriile generale prevăzute de art. 72 alin. (1) C. pen., pedeapsa a fost stabilită într-un cuantum corespunzător circumstanțelor reale ale săvârșirii infracțiunii, precum și circumstanțelor personale ale recurentului inculpat.

Înalta Curte, în acord cu instanța de prim control judiciar, constată că, în cauză, pedeapsa aplicată de către prima instanță este just individualizată, având în vedere dispozițiile părții generale a Codului penal incidente în speță, limitele de pedeapsă fixate de legiuitor, gradul de pericol social concret al infracțiunii comise, modalitatea concretă de săvârșire a faptei, precum și circumstanțele personale ale inculpatului, care este cunoscut cu antecedente penale, nu este la primul contact cu legea penală, fiind condamnat anterior pentru săvârșirea mai multor infracțiuni, ultima dată pentru o infracțiune prevăzută tot de Legea nr. 143/2000 privind combaterea traficului și consumului de droguri.

Se constată în acest sens că în mod corect în cauză s-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 39 alin. (2) C. pen., potrivit cărora, dacă pedeapsa anterioară a fost executată în parte, contopirea se face între pedeapsa ce a mai rămas de executat și pedeapsa aplicată pentru infracțiunea săvârșită ulterior. În speță, a fost contopit restul de pedeapsă de 2.235 zile ce a rămas de executat din pedeapsa de 13 ani și 6 luni închisoare aplicată inculpatului prin Sentința penală nr. 336 din 08 martie 2005 a Tribunalului București, secția a II-a penală, cu pedeapsa de 10 ani închisoare aplicată în prezenta cauză, inculpatul având de executat pedeapsa de 10 ani închisoare în regim de detenție și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen., după executarea pedepsei principale.

Cât privește solicitarea de reținere a circumstanței atenuante prevăzute de art. 74 lit. c) C. pen., având drept consecință reducerea pedepsei aplicate, Înalta Curte constată că în mod corect s-a apreciat că dispozițiile anterior menționate nu își găsesc aplicabilitatea în speța de față, având în vedere că inculpatul I.G. a recunoscut săvârșirea faptei doar în fața instanței de judecată, în vreme ce la urmărirea penală nu a avut o atitudine sinceră, motivând ulterior că această conduită s-a datorat anchetatorilor. Este neîndoielnic că fapta săvârșită prezintă un grad de pericol social sporit, dovadă fiind limitele de pedeapsă prevăzute de legiuitor pentru această infracțiune, precum și împrejurările în care a fost comisă și modul de acționare.

Se reține că pedeapsa nu reprezintă doar un mijloc de constrângere a infractorului, ci și un mijloc de reeducare a acestuia, pedeapsa aplicându-se, totodată, în scopul prevenirii săvârșirii de noi infracțiuni. Astfel, pedeapsa are și o finalitate de exemplaritate, aceasta concretizând dezaprobarea legală și judiciară, atât în ceea ce privește fapta penală săvârșită, cât și comportamentul făptuitorului. Înalta Curte constată că pedeapsa aplicată este corespunzătoare criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen., atât sub aspectul cuantumului, cât și sub aspectul modalității de executare, ținând cont și de textul incriminator, fiind aptă să răspundă scopului preventiv și de reeducare al acesteia, consfințit prin disp.

art. 52 C. pen., cât și principiului proporționalității între gravitatea concretă a faptei și datele personale ale inculpatului, pe de o parte și sancțiunea aplicată, pe de altă parte. Neexistând nici motive care, examinate din oficiu, să determine casarea hotărârilor, recursul inculpatului va fi respins ca nefondat, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în care se va include și onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul I.G. împotriva Deciziei penale nr. 144/A din 27 aprilie 2011 a Curții de Apel București, secția a II-a penală. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 16 noiembrie 2011. Procesat de GGC - LM