ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4054/2011

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4054/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra recursului de

față;

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 32 din 27 ianuarie

2011, pronunțată de Tribunalul Giurgiu, secția penală, în baza art. 2 alin. (1)

și (2) din Legea nr. 143/2000 - modificată și completată, combinat cu art. 14

lit. c) din Legea nr. 143/2000 - modificată și completată, cu aplicarea art. 74

- 76 C. pen., a fost condamnată inculpata B.F., la pedeapsa 4 ani închisoare și

2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen. pentru

săvârșirea infracțiunii de transport și distribuire de droguri de mare risc.

În baza art. 291 C. pen.

cu aplicarea art. 71, 76 C. pen., a fost condamnată aceeași inculpată la 6 luni

închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals în declarații.

În baza art. 33 lit.

a) C. pen., s-a dispus ca inculpata să execute pedeapsa cea mai grea de 4 ani

închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C.

pen.

În baza art. 86

1

,

86

2

C. pen., s-a suspendat executarea pedepsei sub supraveghere, pe

o durată de 6 ani - termen de încercare.

În baza art. 86

3

alin. (1) C. pen., s-au stabilit următoarele obligați în sarcina inculpatei:

- să se prezinte o

dată pe lună la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul București, la

data fixată de acesta;

- să anunțe în

prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință, sau locuință și orice

deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

- să comunice și să

justifice schimbarea locului de muncă.

- să nu intre în

legătură cu inculpatul I.G.

S-a atras atenția

inculpatei asupra dispozițiilor art. 86

4

C. pen.

S-a dedus din

pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării preventive de la 17 martie 2010

la 22 octombrie 2010.

În baza art. 71 alin.

(5) C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei complementare pe durata

termenului de încercare.

În baza art. 25 C.

pen. raportat la art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 - modificată și

completată, combinat cu art. 14 lit. c) din Legea nr. 143/2000 - modificată și

completată cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. - a fost condamnat inculpatul

I.G., la pedeapsa de 10 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev.

de art. 64 lit. a) și b) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de instigare la

transport și livrare de droguri de mare risc.

În baza art. 39 alin.

(2) C. pen. a fost contopit restul de pedeapsă de 2.235 zile ce a rămas de

executat din pedeapsa de 13 ani și 6 luni închisoare aplicată prin Sentința

penală nr. 336 din 08 martie 2005 a Tribunalului București, secția a II-a

penală, cu pedeapsa de 10 ani închisoare aplicată prin această sentință, urmând

ca inculpatul să execute pedeapsa de 10 ani închisoare în regim de detenție și

2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen., după

executarea pedepsei principale.

S-a făcut aplicarea

disp. art. 71, 64 lit. a), b) C. pen.

A fost menținută

starea de arest a inculpatului.

S-a dedus din

pedeapsa ce i-a fost aplicată inculpatului durata arestării de la 26 ianuarie

2010 la zi.

S-a dispus anularea

Mandatului de executare a pedepsei nr. 391 din 24 octombrie 2005 emis de

Tribunalul București, secția a II-a penală și emiterea unui nou mandat de

executare pentru pedeapsa de 10 ani închisoare și 2 ani interzicerea

drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen.

Pentru a pronunța

această hotărâre, instanța a reținut că la data de 26 ianuarie 2010, inculpata

B.F. a introdus, fără drept, în Penitenciarul Giurgiu, cantitatea de 2,01 grame

heroină (drog de mare risc), substanța fiind disimulată în pachetul ce urma să

îl predea inculpatului I.G. (persoană privată de libertate); inculpata a

declarat în fals, în scris, în fața funcționarilor publici din cadrul

Penitenciarului Giurgiu, că în pachetul cu alimente nu se află substanțe

interzise, că îi aparține și că l-a verificat personal; inculpata a săvârșit

fapta, fiind determinată în acest sens de învinuitul I.G.

La data de 26

ianuarie 2010, inculpata B.F. a primit un telefon de la prietenul ei,

inculpatul I.G. (persoană privată de libertate în cadrul Penitenciarului

Giurgiu) pentru a veni în vizită la Penitenciarul Giurgiu, împreună cu alte

patru persoane (martorii P.P.A., G.A.A., C.S.M.A. și S.I.A.), martorul P.P.A.

fiind frate cu persoana privată de libertate P.M., acesta din urmă aflându-se

în aceeași cameră cu I.G.

Inculpata B.F. s-a

întâlnit cu cei patru martori lângă stația de metrou „D." din București,

iar în momentul când s-a urcat în autoturismul condus de martorul P.P.A., avea

asupra sa două pungi.

În timp ce se deplasa

către Giurgiu, inculpata B.F. a purtat discuții telefonice cu mai multe

persoane, printre care și inculpatul I.G.

După ce au staționat

în parcarea de lângă Penitenciarul Giurgiu, inculpata B.F. i-a propus

martorului P.P.A. să introducă el în penitenciar cele două pungi cu alimente,

însă acesta a refuzat; inculpata B.F. a motivat că ea nu poate intra pentru că

inculpatul I.G. nu are drept la pachet și urma ca pachetul să fie înmânat

numitului P.M. În această situație, inculpata B.F. i-a telefonat inculpatului

I.G., care i-a solicitat și el, telefonic, martorului P.P.A., același lucru,

însă acesta a refuzat, din nou, categoric.

Înainte de a preda

pachetele pentru cele două persoane private de libertate, inculpata B.F. i-a

solicitat martorului P.P.A. să introducă și el o parte din bunurile destinate

numitului P.M., motivând că, sunt prea multe și că s-ar putea să-i fie

respinse.

Inculpata B.F., la

solicitarea funcționarilor publici din cadrul Penitenciarului Giurgiu, a

completat o declarație în care a menționat bunurile pe care urma să le

introducă în penitenciar, susținând următoarele: .. „îmi asum întreaga

responsabilitate pentru conținutul pachetului și declar că, înainte de intrarea

în penitenciar l-am verificat personal și acesta nu conține heroină sau

substanțe interzise de lege. Precizez că, am luat cunoștință de prevederile

art. 292 C. pen., privind falsul în declarații."

De asemenea, în

același formular, a mai făcut precizarea că respectivul pachet îi aparține și

era destinat în totalitate persoanei private de libertate I.G.

În momentul

efectuării controlului conținutului pachetelor, funcționarii din cadrul

Penitenciarului Giurgiu, au găsit într-una din pungile aparținând inculpatei,

șapte bile ce conțineau o substanță pulverulentă de culoare bej, disimulate în

interiorul unor cârnați (a se vedea procesul-verbal de constatare din 26

ianuarie 2010).

Din cadrul Raportului

de constatare tehnico-științifică nr. 916739 din 29 ianuarie 2010 a rezultat că

substanța disimulată în pachetul cu alimente era constituită din 2,01 grame

heroină, drog de mare risc.

Audiat în ședință,

inculpatul I.G. a declarat că este vinovat de săvârșirea faptei pentru care

este judecat, dar nu își menține declarațiile date la urmărirea penală deoarece

nu a avut cu cine să se înțeleagă, anchetatorii vrând neapărat să îl scoată

vinovat.

Inculpata B.F. a

declarat că își menține declarațiile date la urmărirea penală și că nu știa ce

este în pachet, deoarece inculpatul I.G. nu i-a spus ce conține acesta, ci doar

să îl aducă.

Situația de fapt, așa

cum a fost reținută prin actul de sesizare al instanței, a fost probată și cu

declarațiile martorilor audiați.

La individualizarea

pedepselor aplicate inculpaților, instanța de fond a reținut că inculpatul I.G.

se află în stare de recidivă prev. de art. 37 lit. a) C. pen., față de pedeapsa

de 13 ani și 6 luni închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 336 din 08

martie 2005 a Tribunalului București, pentru faptă asemănătoare, ceea ce duce

la concluzia că inculpatul prezintă un pericol real pentru ordinea publică.

În ceea ce o privește

pe inculpata B.F., Tribunalul a avut în vedere gravitatea faptei, dar și

persoana acesteia. S-a reținut că inculpatul I.G., concubinul său, a convins-o,

prin exprimarea sentimentelor de iubire pe care pretinde că le avea față de

aceasta, recurgând și la amenințări, dacă întâmpina un refuz - așa cum declară

martora G.S., fiind avut în vedere și faptul că era însărcinată, tatăl copilului

fiind inculpatul I.G.

S-a constatat, de

asemenea, că inculpata are un copil de câteva luni, a regretat fapta și a

înțeles, din perioada petrecută în penitenciar, că săvârșirea unei alte

infracțiuni ar avea consecințe deosebit de grave, atât pentru ea cât și pentru

minorul care nu trebuie să sufere pentru greșelile părinților săi. Neavând

antecedente penale, s-a făcut și aplicarea dispozițiilor art. 74, 76 C. pen.,

urmând să fie suspendată sub supraveghere pedeapsa aplicată.

Împotriva acestei

sentințe a declarat apel inculpatul I.G., solicitând desființarea în parte a

hotărârii apelate, reindividualizarea pedepsei aplicate, reducerea acesteia sub

limita minimului special al legii, având în vedere conduita acestuia înainte și

după săvârșirea infracțiunii.

Prin Decizia penală

nr. l44/A din 27 aprilie 2011 a Curții de Apel București, secția a II-a penală,

a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul I.G. împotriva

Sentinței penale nr. 32 din 27 ianuarie 2011, pronunțată de Tribunalul Giurgiu,

secția penală.

S-a dedus perioada

executată de la 26 ianuarie 2010 la zi. A fost obligat inculpatul la 500 RON

cheltuieli judiciare către stat, din care onorariu avocat oficiu în sumă de 200

RON, urmând a se avansa din fondul Ministerului Justiției.

Împotriva acestei

decizii, în termen legal, a declarat recurs inculpatul I.G., solicitând, prin

intermediul apărătorului casarea acesteia și redozarea pedepsei aplicate.

Înalta Curte,

examinând recursul declarat prin prisma criticilor invocate, dar și din oficiu,

conform art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., pe baza lucrărilor și a

materialului din dosarul cauzei, constată că acesta nu este fondat pentru

considerentele care urmează.

Situația de fapt

reținută de instanța de fond, cât și de instanța de prim control judiciar este

în deplină concordanță cu probele administrate în cauză, din care rezultă fără

dubiu că inculpatul I.G. a pretins concubinei sale - inculpata B.F. - să îi

aducă la penitenciar un pachet, în care funcționarii din cadrul Penitenciarului

Giurgiu au găsit într-una din pungile aparținând inculpatei șapte bile

disimulate în interiorul unor cârnați, ce conțineau o substanță pulverulentă de

culoare bej, iar din raportul de constatare tehnico-științifică a rezultat că

erau 1,01 grame heroină, drog de mare risc.

Sub aspectul

individualizării pedepsei aplicate, critica formulată de către recurentul

inculpat nu este întemeiată, Înalta Curte apreciind că în speță s-a făcut o

corectă individualizare a pedepsei, prin evaluarea tuturor criteriilor

specifice acestui proces de alegere a sancțiunii celei mai adecvate, în vederea

atingerii finalităților acesteia, în cauză negăsindu-și astfel aplicabilitatea

cazul de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen.

Înalta Curte reține

că în cauză, în procesul individualizării pedepsei, pornind de la criteriile

generale prevăzute de art. 72 alin. (1) C. pen., pedeapsa a fost stabilită

într-un cuantum corespunzător circumstanțelor reale ale săvârșirii

infracțiunii, precum și circumstanțelor personale ale recurentului inculpat.

Înalta Curte, în

acord cu instanța de prim control judiciar, constată că, în cauză, pedeapsa

aplicată de către prima instanță este just individualizată, având în vedere

dispozițiile părții generale a Codului penal incidente în speță, limitele de pedeapsă

fixate de legiuitor, gradul de pericol social concret al infracțiunii comise,

modalitatea concretă de săvârșire a faptei, precum și circumstanțele personale

ale inculpatului, care este cunoscut cu antecedente penale, nu este la primul

contact cu legea penală, fiind condamnat anterior pentru săvârșirea mai multor

infracțiuni, ultima dată pentru o infracțiune prevăzută tot de Legea nr.

143/2000 privind combaterea traficului și consumului de droguri.

Se constată în acest

sens că în mod corect în cauză s-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 39 alin.

(2) C. pen., potrivit cărora, dacă pedeapsa anterioară a fost executată în

parte, contopirea se face între pedeapsa ce a mai rămas de executat și pedeapsa

aplicată pentru infracțiunea săvârșită ulterior. În speță, a fost contopit

restul de pedeapsă de 2.235 zile ce a rămas de executat din pedeapsa de 13 ani

și 6 luni închisoare aplicată inculpatului prin Sentința penală nr. 336 din 08

martie 2005 a Tribunalului București, secția a II-a penală, cu pedeapsa de 10

ani închisoare aplicată în prezenta cauză, inculpatul având de executat

pedeapsa de 10 ani închisoare în regim de detenție și 2 ani interzicerea

drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen., după executarea pedepsei

principale.

Cât privește

solicitarea de reținere a circumstanței atenuante prevăzute de art. 74 lit. c)

C. pen., având drept consecință reducerea pedepsei aplicate, Înalta Curte

constată că în mod corect s-a apreciat că dispozițiile anterior menționate nu

își găsesc aplicabilitatea în speța de față, având în vedere că inculpatul I.G.

a recunoscut săvârșirea faptei doar în fața instanței de judecată, în vreme ce

la urmărirea penală nu a avut o atitudine sinceră, motivând ulterior că această

conduită s-a datorat anchetatorilor.

Este neîndoielnic că

fapta săvârșită prezintă un grad de pericol social sporit, dovadă fiind

limitele de pedeapsă prevăzute de legiuitor pentru această infracțiune, precum

și împrejurările în care a fost comisă și modul de acționare.

Se reține că pedeapsa

nu reprezintă doar un mijloc de constrângere a infractorului, ci și un mijloc

de reeducare a acestuia, pedeapsa aplicându-se, totodată, în scopul prevenirii

săvârșirii de noi infracțiuni.

Astfel, pedeapsa are

și o finalitate de exemplaritate, aceasta concretizând dezaprobarea legală și

judiciară, atât în ceea ce privește fapta penală săvârșită, cât și

comportamentul făptuitorului.

Înalta Curte constată

că pedeapsa aplicată este corespunzătoare criteriilor prevăzute de art. 72 C.

pen., atât sub aspectul cuantumului, cât și sub aspectul modalității de

executare, ținând cont și de textul incriminator, fiind aptă să răspundă

scopului preventiv și de reeducare al acesteia, consfințit prin disp. art. 52

C. pen., cât și principiului proporționalității între gravitatea concretă a faptei

și datele personale ale inculpatului, pe de o parte și sancțiunea aplicată, pe

de altă parte.

Neexistând nici

motive care, examinate din oficiu, să determine casarea hotărârilor, recursul

inculpatului va fi respins ca nefondat, în baza art. 385

15

pct. 1

lit. b) C. proc. pen.

În temeiul art. 192

alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata

cheltuielilor judiciare către stat, în care se va include și onorariul cuvenit

apărătorului desemnat din oficiu, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de inculpatul I.G. împotriva Deciziei penale nr.

144/A din 27 aprilie 2011 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.

Obligă recurentul

inculpat la plata sumei de 400 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către

stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat

din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 16 noiembrie 2011.

Procesat de GGC - LM