ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1765/2020

Ședința publică din data de 30 septembrie 2020

Asupra recursului de față, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a civilă la 17 octombrie 2013 sub nr. x/2013, reclamanta S.C. A. S.R.L. a chemat în judecată pe pârâta Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A., solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună obligarea pârâtei, în baza principiului îmbogățirii fără just temei, la plata sumei de 1.699.586,04 RON (inclusiv TVA), reprezentând contravaloarea lucrărilor executate de reclamantă în perioada 1 octombrie 2010 - 30 noiembrie 2010, în cadrul proiectului nr. 56005/5B, conform devizului din 6 decembrie 2010, cu cheltuieli de judecată.

Pârâta a depus întâmpinare prin care a invocat excepția necompetenței funcționale a secției VI-a Civile, excepția lipsei de obiect și a lipsei calității procesuale pasive.

Prin încheierea de ședință din 28 februarie 2014, instanța a respins excepția necompetenței funcționale și a unit cu fondul excepția lipsei de obiect și a lipsei calității procesuale pasive.

Prin sentința civilă nr. 3213 din 9 iunie 2015, Tribunalul București a admis acțiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L în contradictoriu cu pârâta Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A. și a obligat pârâta la achitarea către reclamantă a sumei de 1.699.586,04 RON, reprezentând contravaloare lucrări suplimentare de reamplasare a rețelelor electrice.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta.

Prin decizia civilă nr. 1490A/2018 din 5 septembrie 2018, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, a fost admis apelul declarat de pârâtă și a fost schimbată în tot sentința apelată, în sensul că a fost respinsă cererea de chemare în judecată, ca neîntemeiată.

Reclamanta S.C. A. S.R.L. prin administrator special B. și prin administrator judiciar C.. a formulat recurs împotriva acestei decizii, solicitând casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare Curții de Apel București.

Motivele de recurs invocate sunt, în esență, următoarele:

Recurenta-reclamantă susține că decizia recurată a fost dată cu încălcarea normelor de drept material prevăzute de art. 986 și urm. C. civ. din 1864 (art. 1345-1348 C. civ.). Autoarea căii de atac apreciază că în cauză sunt întrunite condițiile privind admisibilitatea acțiunii de restituire a îmbogățirii fără justă cauză, iar instanța de apel a reținut, în mod greșit, că nu este îndeplinită condiția subsidiarității și că recurenta-reclamantă ar fi avut la dispoziție un alt mijloc juridic pentru recuperarea sumelor aflate în litigiu. Se mai arată că lucrările suplimentare a căror contravaloare se solicită nu au făcut obiectul vreunui contract/act adițional/convenții și nici nu au existat raporturi juridice între recurenta-reclamantă și antreprenorul general, iar lucrările suplimentare s-au datorat modificărilor solicitate de intimata-pârâtă, care a fost și beneficiarul proiectului. În această situație, recurenta-reclamantă nu dispunea de o acțiune împotriva antreprenorului general.

Într-o altă critică subsumată aceluiași motiv de recurs, se afirmă că prezumția instanței de apel în sensul că lucrările ar fi fost executate în temeiul relațiilor contractuale dintre recurenta-reclamantă și antreprenorul general este greșită. Lucrările au fost efectuate de urgență, astfel cum a solicitat intimata-pârâtă.

În drept, recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Intimata-pârâtă Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului.

Pe baza cererii de recurs și a întâmpinării depuse, în temeiul art. 493 C. proc. civ., s-a dispus întocmirea raportului de către magistratul-asistent desemnat prin care s-a reținut nulitatea recursului.

Prin încheierea din 4 decembrie 2019, s-a dispus comunicarea către părți a raportului asupra admisibilității în principiu a recursului declarat, în temeiul dispozițiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.. Părțile nu au depus puncte de vedere cu privire la raport.

Prin încheierea din 12 februarie 2020, a fost admis în principiu recursul declarat de recurenta S.C. A. S.R.L. prin administrator special și prin administrator judiciar împotriva deciziei nr. 1490A/2018 din 5 septembrie 2018 și s-a fixat termen de judecată la 1 aprilie 2020, în vederea soluționării acestuia în ședință publică.

La termenul de la 1 aprilie 2020 a fost constatată suspendarea judecății de plin drept, în temeiul art. 42 alin. (6) din Capitolul V al Anexei nr. 1 cuprinse în Decretul privind instituirea stării de urgență pe teritoriul României nr. 195 din 16 martie 2020, publicat în Monitorul Oficial nr. 212 din 16 martie 2020, iar, ulterior, prin rezoluție, s-a fixat termen în ședință publică la 27 mai 2020 când instanța, având în vedere lipsa de procedură cu intimata, a amânat cauza pentru termenul de la 30 septembrie 2020.

Examinând decizia atacată, în limitele controlului de legalitate, în raport de criticile formulate și de dispozițiile legale incidente, Înalta Curte, analizând cu prioritate excepția nulității recursului, în temeiul dispozițiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., reține următoarele:

Motivarea recursului presupune pe de o parte indicarea unuia/unora dintre motivele prevăzute limitativ de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., iar pe de altă parte dezvoltarea acestuia/acestora, în sensul formulării unor critici privind considerentele pe care instanța care a pronunțat hotărârea atacată și-a fundamentat soluția pronunțată.

Recursul nu se poate limita la o simplă indicare formală a textelor legale, condiția dezvoltării motivelor de nelegalitate implicând obligația de a arăta argumentele prin care se tinde a se demonstra pentru care motive este eronat și nelegal raționamentul instanței care a pronunțat hotărârea atacată, fiind una imperativă.

Susținerile prezentate în memoriul de recurs nu pot face obiectul controlului judiciar în calea extraordinară de atac formulată, acestea referindu-se exclusiv la aspecte de fapt, cum ar fi contextul în care intimata a solicitat recurentei efectuarea unor lucrări suplimentare, precum și condițiile în care au fost efectuate și recepționate aceste lucrări, făcând trimitere la înscrisurile din dosar.

Recurenta nu prezintă nicio critică de nelegalitate a hotărârii pronunțate de curtea de apel. Încălcarea prevederilor art. 986 și urm. C. civ. din 1864 este invocată cu titlu formal, afirmațiile cuprinse în cererea de recurs exprimând de fapt nemulțumirea autoarei căii de atac față de modul în care instanța de apel a analizat probele și a soluționat cauza.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, dând eficiență prevederilor art. 489 alin. (2) C. proc. civ., în temeiul art. 496 alin. (1) teza III din același cod, va admite excepția nulității și va anula recursul declarat de recurenta S.C. A. S.R.L. prin administrator special și prin administrator judiciar.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurenta S.C. A. S.R.L. prin administrator special B. și prin administrator judiciar C.. împotriva deciziei nr. 1490A/2018 din 5 septembrie 2018, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 30 septembrie 2020.