ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1676/2020

Ședința publică din data de 23 septembrie 2020

Asupra recursului de față, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea adresată Judecătoriei Vînju Mare la data de 8 mai 2018 și înregistrată sub nr. x/332/25018, reclamanții A., B., C. și D. au chemat în judecată pe pârâtele: E. S.A., BIROUL ASIGURATORILOR DE AUTOVEHICULE DIN ROMÂNIA și FONDUL DE GARANTARE A ASIGURĂTORILOR, solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să fie obligate pârâtele la plata în solidar a următoarelor sume de bani:

- 25.000 RON despăgubiri civile cu titlul de daune materiale;

- despăgubiri civile cu titlul de daune morale pentru părțile civile astfel: 1.000.000. RON pentru reclamantul A., 1.000.000. RON pentru reclamantul B., 1.000.000. RON pentru reclamanta C., 1.000.000. RON pentru reclamanta D..

Au solicitat acordarea cheltuielilor de judecată, constând în onorariul de avocat.

În drept, reclamanții și-au întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 1357 - 1359 C. civ., pe dispozițiile Legii nr. 136/1995 privind asigurările și reasigurările din România și ale Legii nr. 132/2017 pentru asigurarea obligatorie de răspundere civilă auto pentru prejudiciile produse terților prin accidente de vehicule și tramvaie.

Cauza a fost declinată și înregistrată pe rolul Tribunalului Mehedinți sub nr. x/2018.

Prin sentința nr. 42/2019 pronunțată la data de 29 mai 2019, Tribunalul Mehedinți, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea privind pe reclamanții A. (defunct), B. și, în calitate de moștenitor al defunctului A., C. și D., în contradictoriu cu pârâta F. din AUSTRIA, prin corespondent desemnat din România, E. S.A., având ca obiect pretenții.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamanții B. ÎN NUME PROPRIU ȘI ÎN CALITATE DE MOȘTENITOR AL TATALUI DEFUNCT A., C. și D. solicitând admiterea apelului, desființarea sentinței atacate, în totalitate și pronunțarea unei noi hotărâri, în sensul admiterii acțiunii formulate.

Prin decizia civilă nr. 768/2019 din data de 15 octombrie 2019, Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă a admis apelul formulat de reclamanții B., ÎN NUME PROPRIU și în calitate de moștenitor al tatălui defunct A., C. și D., împotriva sentinței nr. 42 din data de 29 mai 2019 pronunțată de Tribunalul Mehedinți, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2018, în contradictoriu cu intimații-pârâți BIROUL ASIGURĂTORILOR DE AUTOVEHICULE DIN ROMÂNIA și F. DIN AUSTRIA, prin corespondent desemnat din România E. S.A.

A schimbat sentința apelată, în sensul că a admis, în parte, acțiunea formulată de reclamantul A. (continuată de reclamantul B.) și de reclamantul B..

A respins capătul de cerere având ca obiect acordarea de daune materiale, ca neîntemeiat.

A obligat intimata-pârâtă F. Austria, prin corespondent în România E. S.A., la plata sumei de 15.000 RON către reclamantul B. și a sumei de 30.000 RON către A. (acțiune continuată de reclamantul B.), reprezentând daune morale.

A respins acțiunea formulată de reclamantele C. și D..

Reclamanții B., C. și D. au formulat recurs împotriva deciziei civile nr. 768/2019 din data de 15 octombrie 2019 pronunțate de Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei recurate și pronunțarea unei noi hotărâri, în sensul admiterii acțiunii și obligării intimatei-pârâte F. Austria, prin corespondent E. S.A. la plata sumei de 25.000 RON despăgubiri civile cu titlul de daune materiale și a despăgubirilor civile, cu titlul de daune morale pentru părțile civile astfel: 1.000.000. RON pentru reclamantul A., 1.000.000. RON pentru reclamantul B., 1.000.000. RON pentru reclamanta C., 1.000.000. RON pentru reclamanta D..

În susținerea recursului, au invocat dispozițiile art. 488 alin. (6) și (8) din C. proc. civ.

În dezvoltarea motivelor de recurs, recurenții-reclamanți au reluat toate susținerile vizând situația de fapt incidentă în cauză și au criticat sentința pronunțată de prima instanță, întrucât, pe de o parte, realizând o apreciere eronată a probelor administrate, instanța a concluzionat că vina în producerea consecințelor accidentului rutier aparține, în proporție de 70%, defunctului G., iar, pe de altă parte, pentru că nu a avut în vedere faptul că daunele morale și materiale solicitate au fost pe deplin dovedite cu martorii audiați.

A mai susținut, în esență, că în mod greșit a reținut instanța întinderea prejudiciului suportat de recurenții-reclamanți.

Intimatele-pârâte nu au formulat întâmpinare.

Magistratul-asistent raportor a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, potrivit art. 493 alin. (2) din C. proc. civ.

Prin încheierea din 15 mai 2020, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, s-a dispus comunicarea raportului către părți, cu mențiunea că acestea pot depune puncte de vedere în termen de 10 zile de la comunicare.

Părțile nu au depus puncte de vedere la raport.

În cauză, s-a stabilit termen pentru examinarea admisibilității în principiu a recursului la 23 septembrie 2020.

Analizând înscrisurile aflate la dosarul cauzei, în temeiul dispozițiilor art. 248 din C. proc. civ., completul de filtru a rămas în pronunțare asupra admisibilității în principiu a recursului, din perspectiva neachitării taxei judiciare de timbru, excepție care primează întrucât vizează legala sesizare a instanței.

Obligația de achitare a taxei judiciare de timbru este o obligație legală care se impune tuturor persoanelor fizice sau juridice care învestesc instanțele judecătorești cu soluționarea unei cereri sau, cum este cazul în speță, a unei căi de atac, aspect care se desprinde din dispozițiile coroborate ale art. 1 și art. 32 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru.

Prin adresele emise prin grija instanței la data de 6 ianuarie 2020, s-a pus în vedere recurenților-reclamanți obligația de a achita taxele judiciare de timbru aferente recursului astfel: recurentului-reclamant B. - suma de 13380,05 RON și, în solidar cu ceilalți recurenți, suma de 777,5 RON; recurentei-reclamante C. - suma de 6802,5 RON și, în solidar cu ceilalți recurenți, suma de 777,5 RON; recurentei-reclamante D. - suma de 6802,5 RON și, în solidar cu ceilalți recurenți, suma de 777,5 RON.

La data de 14 ianuarie 2020, recurenții-reclamanți au formulat cerere de reexaminare privind taxa judiciară de timbru, în temeiul dispozițiilor art. 39 din O.U.G. nr. 50/2013.

Cererea de reexaminare a taxei judiciare de timbru a fost respinsă, ca tardiv formulată, prin încheierea de ședință pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă la data de 4 februarie 2020.

Prin art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru a fost statuat principiul potrivit căruia acțiunile și cererile introduse la instanțele judecătorești sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute de acest act normativ, taxe datorate atât de persoanele fizice, cât și de persoanele juridice, care se plătesc anticipat sau, în mod excepțional, până la termenul stabilit de instanță.

În conformitate cu prevederile art. 33 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013, taxele judiciare de timbru se datorează și se plătesc anticipat, iar alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013 stabilește că, în măsura în care cererea de chemare în judecată este netimbrată sau insuficient timbrată, părții i se pune în vedere, în condițiile art. 200 alin. (2) teza I C. proc. civ., obligația de a timbra cererea în cuantumul stabilit de instanță și de a transmite la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru, în termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicării.

Totodată, potrivit art. 486 alin. (2) C. proc. civ., la cererea de recurs se va atașa dovada achitării taxei de timbru, conform legii, iar potrivit alin. (3) al aceluiași articol, cerințele menționate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancțiunea nulității.

Constatând că recursul nu a fost timbrat anticipat, că recurenții-reclamanți nu s-au conformat obligației de timbrare potrivit mențiunilor din adrese, încheierea de reexaminare și raport, acte ce au fost comunicate acestora la 9 ianuarie 2020, 17 februarie 2020, respectiv 25 mai 2020, obligație asupra căreia nu s-au conformat nici pentru termenul de astăzi, precum și faptul că, în cauză, nu operează scutirea legală de obligația timbrării, Înalta Curte de Casație și Justiție urmează a da eficiență dispozițiilor art. 486 alin. (3) C. proc. civ. și să dispună anularea ca netimbrat a recursului declarat de recurenții-reclamanți B. în nume propriu și în calitate de moștenitor al tatălui defunct A., D. și C. împotriva deciziei nr. 768/2019 din 15 octombrie 2019 pronunțate de Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează ca netimbrat recursul declarat de recurenții-reclamanți B. în nume propriu și în calitate de moștenitor al tatălui defunct A., D. și C. împotriva deciziei nr. 768/2019 din 15 octombrie 2019 pronunțate de Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 septembrie 2020.