ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 15.07.2020

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1368/2020

HOTĂRÂRE
15.07.2020
CAMERĂ
civil_2
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1368/2020 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2020)

Ședința publică din data de 15 iulie 2020

Asupra recursului de față, constată și reține următoarele:

Prin cererea înregistrată sub nr. x/2019 la 4 aprilie 2019, contestatoarea A., în contradictoriu cu intimații Spitalul Municipal de Urgență "Elena Beldiman", B., C., D. și E., a solicitat instanței anularea dispoziției nr. 584 din 29 martie 2019 și restabilirea situației anterioare emiterii acestei dispoziții, luarea tuturor măsurilor ce se impun pentru respectarea demnității în muncă și încetarea hărțuirii morale de către farmacista șefă C. și angajatele ce activează în cadrul biroului F.., obligarea Spitalului Municipal de Urgență "Elena Beldiman" la plata de daune morale în cuantum de 9.000 RON și de daune cominatorii de 300 RON pentru fiecare zi de întârziere, de la data pronunțării hotărârii și până la punerea ei în executare.

Prin sentința civilă nr. 561 din 13 iunie 2019, Tribunalul Vaslui, secția Civilă a luat act de renunțarea la judecată a contestatoarei, în contradictoriu cu intimatele B., C., D. și E..

A obligat contestatoarea să achite intimatelor C. și D. suma de 750 RON pentru fiecare, cu titlu de cheltuieli de judecată.

A admis în parte contestația formulată de contestatoare în contradictoriu cu intimatul Spitalul Municipal de Urgență "Elena Beldiman" și, în consecință, a anulat dispoziția nr. 584 emisă de intimat la 29 martie 2019 privind modificarea unilaterală a contractului individual de muncă; l-a obligat pe intimat la daune cominatorii de 300 RON pentru fiecare zi de întârziere, de la data pronunțării hotărârii și până la punerea ei în executare; a respins ca neîntemeiat capătul de cerere privind obligarea intimatului la plata sumei de 9.000 RON, cu titlu de daune morale.

Prin sentința civilă nr. 791 din 5 septembrie 2019, pronunțată în dosarul nr. x/2019, în temeiul art. 406 C. proc. civ. Tribunalul Vaslui, secția Civilă a constatat că reclamanta a renunțat la cererea formulată în contradictoriu cu pârâtul Spitalul Municipal de Urgență "Elena Beldiman" Bârlad.

Împotriva sentinței civile nr. 561 din 13 iunie 2019 contestatoarea și intimatul Spitalul Municipal de Urgență "Elena Beldiman" au declarat apeluri.

Prin decizia civilă nr. 585 din 15 octombrie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția litigii de muncă și asigurări sociale a fost admis apelul declarat de contestatoarea A. împotriva sentinței civile nr. 561 din 13 iunie 2019, pronunțată de Tribunalul Vaslui, secția Civilă, care a fost modificată în parte.

A fost obligat intimatul Spitalul Municipal de Urgență "Elena Beldiman" la plata către apelanta-contestatoare a sumei de 4.500 RON, cu titlu de daune morale.

Au fost păstrate celelalte dispoziții din sentința civilă apelată.

A fost respins ca nefondat apelul declarat de intimatul Spitalul Municipal de Urgență "Elena Beldiman" împotriva aceleiași sentințe.

A fost obligat apelantul-intimat Spitalul Municipal de Urgență "Elena Beldiman" să plătească apelantei-contestatoare suma de 210 RON, cheltuieli de judecată în apel.

Împotriva acestei decizii, contestatoarea, invocând dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 4, 5, 6 și 8 C. proc. civ., a declarat recurs, solicitând casarea hotărârii atacate în ceea ce privește menținerea în sarcina sa a obligației de plată a cheltuielilor de judecată astfel cum s-a dispus prin hotărârea primei instanțe.

În susținerea motivelor, de recurs recurenta a arătat că hotărârea recurată a fost dată cu încălcarea art. 7 alin. (2), a art. 8 și a art. 14 alin. (5) C. proc. civ. referitoare la legalitate, la egalitatea părților, dar și la contradictorialitate, ca principii fundamentale ale procesului civil.

Recurenta a arătat că instanța învestită cu soluționarea cauzei nu s-a asigurat că se îndeplinește procedura legală privind respectarea drepturilor procesuale ce-i reveneau în calitate de apelantă și că părțile adverse nu au fost prezente la apel, acest fapt echivalând cu o veritabilă renunțare la judecată și o renunțare la dreptul câștigat în primă instanță.

A menționat, totodată, că instanța învestită a ales să împiedice expunerea susținerilor sale ce motivau cererea principală, neargumentând în drept conduita aleasă.

Recurenta a arătat că, raportat la principiul egalității, consacrat în Constituția României și în art. 7 alin. (1) din Legea nr. 304/2004, justiția se aplică în mod unic, imparțial și nediscriminatoriu pentru toți oamenii și că decizia de a-și asigura singură apărarea în fața instanțelor de judecată, ca urmare a dificultăților financiare, a fost în detrimentul său.

A invocat, de asemenea, recurenta că instanța de apel a încălcat dispozițiile art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., întrucât nu și-a întemeiat raționamentul logico-juridic cu raportare la probele administrate în cauză, reținând în mod eronat situația de fapt și expunând în motivarea hotărârii că cererea sa de renunțare la judecată ar fi fost formulată ca urmare a întâmpinărilor depuse de pârâte.

Alte critici invocate de către recurentă vizează faptul că, ulterior închiderii dezbaterilor, a fost depusă la dosar dovada împuternicirii avocațiale, că s-au încălcat dispozițiile art. 582 C. proc. civ., precum și dreptul de dispoziție al părții, intervenind art. 175 alin. (1) C. proc. civ. privind nulitatea actelor de procedură civilă.

În susținerea motivului de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta a arătat că hotărârea recurată a fost pronunțată cu aplicarea greșită a normelor de drept material, contravenind soluției pronunțate în decizia dată în interesul legii privitoare la criticile ce vizează exclusiv cuantumul și modul de acordare a cheltuielilor de judecată.

Cu privire la incidența motivului de recurs reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., recurenta a argumentat că instanța a dat mai mult decât s-a cerut, întrucât partea adversă nu a avut nicio solicitare în apel.

Cererea de recurs a fost comunicată intimatului Spitalul Municipal de Urgență "Elena Beldiman" la 9 ianuarie 2020 și intimatelor-pârâte C. și D. la 20 februarie 2020, așa cum atestă dovezile de înmânare aflate la dosarul de recurs.

Intimatele-pârâte C. și D., prin întâmpinarea depusă la dosar la 28 ianuarie 2020, aflată la dosar, au invocat excepția inadmisibilității recursului.

La 10 februarie 2020, conform procesului-verbal de înmânare aflat la dosar, întâmpinarea a fost comunicată recurentei; aceasta a formulat răspuns la întâmpinare.

Analizând recursul, Înalta Curte reține că excepția invocată de către intimatele-pârâte este întemeiată pentru următoarele considerente:

Unul dintre principiile fundamentale ce guvernează procesul civil este acela al legalității căilor de atac și el presupune că părțile nu pot uza, în scopul apărării drepturilor și intereselor lor legitime, decât de mijloacele procedurale prevăzute de lege, astfel că nu pot exercita decât căile de atac reglementate legal.

Principiul enunțat este consacrat în art. 129 din Constituția României, iar în noul C. proc. civ. în art. 457.

În cauză, recursul are ca obiect decizia civilă nr. 585 din 15 octombrie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția litigii de muncă și asigurări sociale într-un conflict de muncă.

Potrivit art. 483 alin. (2) C. proc. civ., "nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în (…) conflictele de muncă și de asigurări sociale (…)".

În raport cu dispozițiile legale enunțate, Înalta Curte constată că decizia civilă nr. 585 din 15 octombrie 2019 a Curții de Apel Iași, secția litigii de muncă și asigurări sociale, împotriva căreia a fost declarat prezentul recurs, era definitivă de la pronunțare, conform art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., astfel că nu este susceptibilă de a mai fi atacată cu recurs.

Prin urmare, Înalta Curte, dând eficiență textelor de lege sus-menționate, în temeiul art. 496 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., va respinge recursul ca inadmisibil.

Respinge recursul declarat de recurenta A. împotriva deciziei civile nr. 585 din 15 octombrie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția litigii de muncă și asigurări sociale, ca inadmisibil.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 15 iulie 2020.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2020-11-10
0,92
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2212/2020
baza căruia pârâtul B. să fie îndreptățit la plata drepturilor salariale. Prin sentința civilă nr. 491 din 04.09.2018, pronunțată de Tribunalul Teleorman, secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale și contencios administrativ și fiscal, î
ÎCCJ 2020-01-28
0,92
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 386/2020
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Obiectul litigiului dedus judecății Prin cererea înregistrată sub nr. x/2016, la data de 22 februarie 2016, pe rolul Curții de
ÎCCJ 2018-11-21
0,92
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 5084/2018
prin care a solicitat introducerea în cauză a Ministerului Sănătății Publice și a recurentei B.. În drept a invocat art. 998, 999 C. civ. de la 1864 sau 1349 Noul C. civ. cu referire la art. 271 Noul C. proc. civ. și art. 78 si 80 Noul Cod
ÎCCJ 2008-12-22
0,92
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1979/2018
cu rămânerea fără obiect a contestației în anulare, dat fiind că prin cererea din prezentul dosar se tinde la desființarea hotărârii în temeiul căreia a fost emis titlul executoriu, contestația în anulare nefiind îndreptată direct împotriva
ÎCCJ 2020-05-06
0,92
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 856/2020
drepturi care intră, ca element al vieții private, în sfera art. 8 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, existența prejudiciului este circumscrisă condiției aprecierii rezonabile, pe baza echitabilă corespunzătoare a prejudiciului r
Sursă