ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1397/2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, reclamantul Spitalul Municipal de Urgenta "Elena Beldiman" Bârlad a chemat în judecată pârâta Inspecția Muncii București, solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să dispună: anularea refuzului de prelungire a avizului de încadrare în condiții deosebite de muncă a secției Psihiatrie a Spitalului Municipal de Urgenta "Elena Beldiman" Bârlad; obligarea Inspecției Muncii București la reînnoirea avizului de încadrare în condiții deosebite de munca a secției Psihiatrie a Spitalului Municipal de Urgenta "Elena Beldiman"Bârlad pentru anii 2013, 2014, 2015, întrucât condițiile sunt identice cu cele din anul 2012 când secția a fost încadrata în condiții deosebite de munca, masurile din planul de prevenire și prevenție nefiind îndeplinite; obligarea Inspecției Muncii la plata penalităților și dobânzilor de întârziere ce se vor calcula de către ANAF după depunerea Declarației 112 rectificativa cu diferența dintre contribuțiile pentru condiții normale de lucru munca (20,8%) și condiții deosebite de munca (25,8%).

Prin Sentința civilă nr. 225 din 28 ianuarie 2016 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal a respins atât excepția autorității de lucru judecat, cât și acțiunea formulată de reclamantul Spitalul Municipal de Urgență Elena Beldiman Bârlad, în contradictoriu cu pârâta Inspecția Muncii, ca neîntemeiată.

Împotriva sentinței civile atacate a formulat recurs reclamantul Spitalul Municipal de Urgență Elena Beldiman Bârlad invocând cazul de casare prev. de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

În esență, recurentul a susținut că în mod greșit, prima instanță a respins acțiunea, fără să analizeze probatoriul administrat în cauză de către reclamant.

În acest sens, recurentul face trimitere la Decizia nr. 153/17.11.2015 pronunțată de Tribunalul Vaslui în Dosarul nr. x/2015 în strânsă legătură cu cauza.

Susține că instanța de fond s-a rezumat în a face referire doar la Sentința nr. 762/2014 din 15.09.2014 pronunțată de Tribunalul Vaslui și la enumerarea dispozițiilor H.G. nr. 247/2007

Instanța de fond conform dispozițiilor art. 264 alin. 1 din C. proc. civ. trebuia să:

"examineze probele administrative, pe fiecare în parte și pe toate în ansamblul lor."

Ori, deși a trimis prin fax la Curtea de Apel București Adresa nr. x pentru termenul din 14.01.2016 (privind decizia civilă (definitivă) 1537/A/17.11.2015 pronunțată de Tribunalul Vaslui în Dosar nr. x/2015), instanța de fond nu a făcut referire la acest înscris.

Decizia 1537/A/17.1I.2015 (D 1535/189/2015) era foarte importantă și în strânsă legătură cu prezentul litigiu, deoarece din considerentele ei rezultă că:

"I.T.M. Vaslui se face vinovat în mod exclusiv de neprelungirea avizului de încadrare în condiții deosebite de muncă a secției Psihiatrie din cadrul Spitalului «Elena Beldiman»". Prin urmare apelul I.T.M.- Vaslui a fost respins și s-a menținut o hotărâre judecătorească care a stabilit că refuzul de neprelungire a avizului a fost nejustificat.

Mai mult sunt eronate constatările instanței de fond care a ținut cont de apărările intimatei conform cărora "unitatea. noastră a stat în pasivitate și nu a întreprins demersuri pentru obținerea acelui aviz".

Unitatea reclamantă a solicitat mereu prelungirea acestor avize, dovadă fiind și litigiile din instanță dintre părți având acest obiect.

Hotărârile judecătorești trebuiau să fie luate în considerare de autoritățile competente la momentul respectiv în sensul eliberării avizelor necesare unității noastre, ținând cont de situațiile constatate anterior.

Întrucât nu a respectat dispozițiile art. 2 din H.Q. 246/07.03.2007 și fără nici o justificare a refuzat prelungirea avizului, spitalul a acționat în judecată Inspectoratul Teritorial de Muncă Vaslui, iar instanța a obligat această instituție la prelungirea avizului pentru încadrare în condiții deosebite de muncă a secției Psihiatrie și pentru anul 2012.

Deși. în anii 2013. 2014. 2015 condițiile de muncă din secția Psihiatrie au rămas neschimbate fată de 2012, intimata Inspecția Muncii a acționat cu rea credință, refuzând în mod nejustificat prelungirea avizului de încadrare în condiții deosebite de muncă a secției de Psihiatrie, aducând atingere drepturilor salariaților încadrați în această secție.

Intimata-pârâtă Inspecția Muncii, a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția nulității recursului susținând că motivele invocate de recurent nu pot fi încadrate în motivele de casare prevăzute de art. 488 din C. proc. civ.

În subsidiar, intimata-pârâtă a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței ca fiind temeinică și legală.

II. Soluția instanței de recurs

Înalta Curte constată că art. 489 alin. (2) din C. proc. civ. permite evitarea sancțiunii nulității recursului, în cazul în care motivele invocate se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 din C. proc. civ.

Or, din lecturarea cererii de recurs, Înalta Curte constată că toate criticile pot fi subsumate motivului de casare prev. de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. ("când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material").

Înalta Curte apreciază că atâta timp cât există critici privind nelegalitatea sentinței, formularea și a unor referiri privind netemeinicia hotărârii nu poate duce la anularea recursului, ca urmare, se va respinge excepția nulității recursului, invocată de intimata-pârâtă, ca nefondată.

Litigiul dedus judecății are ca obiect anularea refuzului de prelungire a avizului de încadrare în condiții deosebite de muncă a secției Psihiatrie a Spitalului Municipal de Urgenta "Elena Beldiman" Bârlad; obligarea Inspecției Muncii București la reînnoirea avizului de încadrare în condiții deosebite de munca a secției Psihiatrie a Spitalului Municipal de Urgenta "Elena Beldiman"Bârlad pentru anii 2013, 2014, 2015, întrucât condițiile sunt identice cu cele din anul 2012 când secția a fost încadrata în condiții deosebite de munca, masurile din planul de prevenire și prevenție nefiind îndeplinite; obligarea Inspecției Muncii la plata penalităților și dobânzilor de întârziere ce se vor calcula de către ANAF după depunerea Declarației 112 rectificativa cu diferența dintre contribuțiile pentru condiții normale de lucru munca (20,8%) și condiții deosebite de munca (25,8%).

Curtea de apel a respins acțiunea ca nefondată, opinie împărtășită și de instanța de control judiciar.

Fără a mai relua considerentele instanței de fond în ceea ce privește aspectele de fapt apreciate ca fiind corect reținute, Înalta Curte constată că recurentul, contrar susținerilor sale, nu a demonstrat că a solicitat prelungirea avizelor de încadrare în condiții deosebite de munca a secției Psihiatrie a Spitalului Municipal de Urgenta "Elena Beldiman"Bârlad pentru anii 2013, 2014, 2015, astfel cum prevăd dispozițiile H.G. nr. 246/2007, formele în vigoare la data de 01.01.2013, la data de 01.01.2014 și la data de 01.01.2015.

Înalta Curte reține, în acord cu judecătorul fondului, că prin Sentința civilă nr. 762/C.A./2014, hotărâre definitivă, pronunțată în Dosarul nr. x/2014, Tribunalul Vaslui a respins cererea de reînnoire a avizului pentru anii 2013 și 2014, cu motivarea că nu a fost urmată procedura reglementată de H.G. nr. 246/2007, în forma în vigoare pentru anii 2013 și 2014, întrucât reclamantul nu a depus cereri aferente anilor 2013, 2014.

În ceea ce privește criticile recurentului, care în esență, sunt centrate pe faptul că prima instanță nu a analizat Decizia civilă (definitivă) 1537/A/17.11.2015 pronunțată de Tribunalul Vaslui în Dosar nr. x/2015, instanța de control judiciar constată că acestea nu pot fi primite.

Astfel, recurentul susține că din considerentele Deciziei nr. 1537/17.11.2015, neanalizate de prima instanță. rezultă că "I.T.M. Vaslui se face vinovat în mod exclusiv de neprelungirea avizului de încadrare în condiții deosebite de muncă a secției Psihiatrie din cadrul Spitalului «Elena Beldiman»", iar prin respingerea apelului I.T.M.- Vaslui s-a menținut o hotărâre judecătorească care a stabilit că refuzul de neprelungire a avizului a fost nejustificat.

Înalta Curte constată că sunt nefondate susținerile recurentului, întrucât prin Decizia 1537/A/17.11.2015, despre care face vorbire recurentul, în realitate s-a stabilit că reclamantul nu a depus cereri aferente anilor 2013, 2014 care trebuiau depuse în 30 zile de la data intrării în vigoarea a hotărârilor pentru fiecare an.

În acest sens, Înalta Curte reține că potrivit art. 1 din H.G. nr. 246/2007, în forma aflată în vigoare începând cu data de 1.01.2013:

"(1) Începând cu data de 1 ianuarie 2013, avizele de încadrare a locurilor de muncă în condiții deosebite acordate, valabile până la data de 31 decembrie 2012 inclusiv, pot fi reînnoite potrivit metodologiei stabilite în cuprinsul prezentei hotărâri. (2) Prevederile prezentei hotărâri se aplică numai angajatorilor care dețin la data de 31 decembrie 2012 avizul de reînnoire și care nu au realizat până la această dată măsurile necesare în vederea normalizării condițiilor de muncă pentru locurile de muncă încadrate în condiții deosebite. (3) Perioada de valabilitate a avizelor reînnoite potrivit prezentei hotărâri nu poate depăși data de 31 decembrie 2013."

De asemenea, conform art. 1 din H.G. nr. 246/2007, în forma aflată în vigoare începând cu data de 1.01.2014:

"(1) Începând cu data de 1 ianuarie 2014, avizele de încadrare a locurilor de muncă în condiții deosebite acordate, valabile până la data de 31 decembrie 2013 inclusiv, pot fi reînnoite potrivit metodologiei stabilite în cuprinsul prezentei hotărâri. (2) Prevederile prezentei hotărâri se aplică numai angajatorilor care dețin la data de 31 decembrie 2013 avizul de reînnoire și care nu au realizat până la această dată măsurile necesare în vederea normalizării condițiilor de muncă pentru locurile de muncă încadrate în condiții deosebite. (3) Perioada de valabilitate a avizelor reînnoite potrivit prezentei hotărâri nu poate depăși data de 31 decembrie 2014."

Totodată, se reține că potrivit art. 1 din H.G. nr. 246/2007, în forma aflată în vigoare începând cu data de 1.01.2015:

"(1) Începând cu data de 1 ianuarie 2015, avizele de încadrare a locurilor de muncă în condiții deosebite acordate, valabile până la data de 31 decembrie 2014 inclusiv, pot fi reînnoite potrivit metodologiei stabilite în cuprinsul prezentei hotărâri. (2) Prevederile prezentei hotărâri se aplică numai angajatorilor care dețin la data de 31 decembrie 2014 avizul de reînnoire și care nu au realizat până la această dată măsurile necesare în vederea normalizării condițiilor de muncă pentru locurile de muncă încadrate în condiții deosebite. (3) Perioada de valabilitate a avizelor reînnoite potrivit prezentei hotărâri nu poate depăși data de 31 decembrie 2015.

Așadar, nu pot fi reținute susținerile recurentului în sensul că a solicitat mereu prelungirea avizelor dovada fiind litigiile din instanță dintre părți, întrucât reînnoirea avizelor de încadrare a locurilor de muncă în condiții deosebite se poate face numai în condițiile prevăzute de procedura reglementată de H.G. nr. 246/2007, iar în cauză nu s-a făcut dovada formulării unor cereri aferente anilor 2013, 2014, în termen 30 de zile de la data intrării în vigoare a hotărârilor pentru fiecare an, însoțite de buletinele de determinări de noxe profesionale.

Înalta Curte constată că în considerentele Deciziei nr. 1537/2015 pronunțată de Tribunalul Vaslui în Dosar nr. x/2015 s-a reținut că prin Sentința nr. 1684/2015, Judecătoria Bârlad a admis acțiunea formulată de reclamantul Spitalul Municipal de Urgență " Elena Beldiman" Bârlad, în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul Teritorial de Muncă Vaslui și a obligat pârâtul să plătească reclamantului suma de 19811 RON, reprezentând prejudiciu, precum și plata dobânzii legale aferentă debitului, calculată de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri până la plata integrală a debitului.

Obiectul acțiunii soluționată prin Sentința nr. 1684/2015 a constat în obligarea acestuia la repararea prejudiciului produs spitalului în suma de 19 811 RON, prejudiciu cauzat prin neacordarea la timp a avizului de încadrare în condiții periculoase de munca a secției Psihiatrie, precum și la plata dobânzilor legale pana la achitarea efectiva a debitului.

Prin urmare, în cauza ce face obiectul Dosarului nr. x/2015, s-a constatat definitiv că reclamantul nu a depus cereri aferente anilor 2013, 2014 care trebuiau depuse în 30 zile de la data intrării în vigoarea a hotărârilor pentru fiecare an, cu întreagă documentație (buletine, planuri de prevenire, raportul medicului de medicina muncii etc), instanța stabilind refuzul pârâtului de prelungire a avizului de încadrare în condiții deosebite de muncă a secției de Psihiatrie doar pentru anul 2012.

Înalta Curte constată că este corectă concluzia primei instanțe în sensul că în cauză nu s-a făcut dovada formulării unor cereri aferente anilor 2013, 2014, în termen 30 de zile de la data intrării în vigoare a hotărârilor pentru fiecare an, însoțite de buletinele de determinări de noxe profesionale.

De asemenea, instanța de control judiciar constată că în cauză s-a stabilit corect că în ceea ce privește cererea de cenzurare a refuzului de reînnoire a avizului pentru anul 2015, reclamantul nu deținea, la data de 31.12.2014 avizul de reînnoire.

Prin urmare, toate criticile formulate sunt nefondate, soluția pronunțată de prima instanță reflectând interpretarea și aplicarea corectă a prevederilor legale incidente cauzei.

Temeiul legal al soluției instanței de recurs

Pentru considerentele care au fost expuse, constatând că nu există motive de casare sau de modificare a hotărârii pronunțate de instanța de fond, în baza dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 și art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția nulității recursului.

Respinge recursul formulat de reclamantul Spitalul Municipal de Urgență "Elena Beldiman" împotriva Sentinței civile nr. 225 din 28 ianuarie 2016 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 14 martie 2019.

GGC - OB