ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1210/2020

Ședința publică din data de 30 iunie 2020

Deliberând asupra cererii de repunere în termen și a cererii de revizuire, din actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 3813 din 31 octombrie 2018, pronunțată de Judecătoria Satu Mare în dosarul nr. x/2018, a fost admisă contestația la executare formulată de contestatoarea A. S.A., în contradictoriu cu intimata Direcția Generală a Finanțelor Publice Cluj-Napoca - Administrația pentru Contribuabili Mijlocii, a fost anulat titlul executoriu nr. x din 25 iulie 2018 și somația nr. 15910 din 25 iulie 2018, emise în dosarul de executare nr. 646126/2018, a fost anulată executarea silită efectuată în dosarul de executare nr. 646126/2018, în temeiul titlului executoriu nr. x din 25 iulie 2018.

Împotriva acestei sentințe, Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Cluj-Napoca a formulat apel, care a fost admis de către Tribunalul Satu Mare, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal prin decizia nr. 244/Ap din 17 aprilie 2019, prin care a fost schimbată în tot sentința atacată, iar contestația la executare a fost respinsă ca neîntemeiată.

Față de această soluție, contestatoarea A. S.A. a formulat cerere de de repunere în termen și cerere de revizuire, prin care a solicitat anularea deciziei nr. 244/Ap din 17 aprilie 2019 și trimiterea cauzei spre rejudecare. Cererea a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal sub nr. x/2019.

Motivele invocate de revizuentă sunt, în esență, următoarele:

Revizuenta susține că prin decizia a cărei revizuire se cere a fost încălcată autoritatea de lucru judecat a deciziei nr. 202/C/2014-R din 27 mai 2014, pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2012. Dosarul nr. x/2012 a avut ca obiect contestațiile la tabelul preliminar al creanțelor debitoarei A. S.A., formulate de mai mulți creditori în cadrul procedurii insolvenței revizuentei, printre care și Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit (APDRP, actualmente AFIR). Prin sentința nr. 257/F/2014, Tribunalul Satu Mare a soluționat contestațiile formulate, respingând ca neîntemeiată contestația APDRP. Această creditoare a formulat recurs, care a fost respins prin decizia nr. 202/C/2014-R din 27 mai 2014.

Arată revizuenta că prin considerentele acestei decizii, Curtea de Apel Oradea a înlocuit motivele reținute de judecătorul fondului și a statuat, cu autoritate de lucru judecat, în legătură cu procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x din 1 februarie 2013, că se aplică prevederile art. 64 alin. (6) și cele ale art. 154

2

din Legea nr. 85/2006 și a apreciat creanța APDRP ca fiind o creanță născută ulterior deschiderii procedurii insolvenței. Autoarea cererii de revizuire menționează că această creanță nu a fost inclusă în tabelul definitiv al creanțelor și nici nu s-a solicitat achitarea sa, iar prin sentința civilă nr. 916/F din 11 septembrie 2012, procedura de insolvență față de debitoarea A. S.A. a fost închisă, ca urmare a realizării obligațiilor asumate prin planul de reorganizare, debitoarea și-a reluat activitatea comercială și a fost descărcată de diferența dintre valoarea obligațiilor pe care le avea înainte de confirmarea planului de reorganizare și valoarea prevăzută în plan.

În continuare se arată că Direcția Generală a Finanțelor Publice Cluj-Napoca - Administrația pentru Contribuabili Mijlocii, la solicitarea AFIR, a început executarea silită împotriva revizuentei în dosarul de executare nr. 646126, conform titlului executoriu nr. x din 25 iulie 2018, emis în temeiul procesului-verbal nr. x din 1 februarie 2013. Revizuenta a formulat contestație la executare, arătând că odată cu închiderea procedurii insolvenței, creanța creditoarei AFIR s-a stins. Instanța de fond a admis contestația la executare și a anulat formele de executare, dar instanța de apel, prin decizia nr. 244/Ap din 17 aprilie 2019, a admis apelul formulat de Direcția Generală a Finanțelor Publice Cluj-Napoca - Administrația pentru Contribuabili Mijlocii și a respins contestația la executare ca neîntemeiată.

Revizuenta precizează că decizia nr. 244/Ap din 17 aprilie 2019 i-a fost comunicată prin poștă la 20 mai 2019, dată de la care susține că a luat cunoștință de considerentele avute în vedere de instanța de apel prin care apreciază că a fost încălcat efectul pozitiv al autorității de lucru judecat, consfințit prin considerentele deciziei nr. 202/C/2014-R din 27 mai 2014.

În opinia revizuentei, între cele reținute de Curtea de Apel Oradea în considerentele deciziei nr. 202/C/2014-R din 27 mai 2014 (aplicabilitatea dispozițiilor art. 64 alin. (6) și cele ale art. 154

2

din Legea nr. 85/2006 în cazul creanței constatate prin procesul-verbal nr. x din 1 februarie 2013) și cele reținute de Tribunalul Satu Mare în considerentele deciziei nr. 244/Ap din 17 aprilie 2019 (în sensul că nu s-a avut în vedere condiția impusă de art. 154

2

din Legea nr. 85/2006, aceea de deschidere a procedurii falimentului) există contrarietate, fiind astfel îndeplinite condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 508 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Revizuenta motivează cererea de repunere în termen, arătând că a luat cunoștință de considerentele deciziei atacate la 20 mai 2019, când i-a fost comunicată prin poștă. Apreciază că imposibilitatea de a cunoaște aceste considerente reprezintă un motiv temeinic justificat în sensul dipozițiilor art. 186 pct. 1 C. proc. civ. și menționează că a formulat cererea de repunere în termen și cererea de revizuire în termen de o lună de la încetarea împiedicării, respectiv de la data comunicării celei de a doua hotărâri.

În drept, revizuenta a invocat prevederile art. 186, art. 430-431, art. 509 alin. (1) pct. 8, art. 510 alin. (2), art. 511 alin. (1) pct. 8 și ale art. 513 C. proc. civ.

Intimata Direcția Generală a Finanțelor Publice Cluj-Napoca - Administrația pentru Contribuabili Mijlocii a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii de revizuire, în principal, ca tardiv introdusă, și, în subsidiar, ca nefondată.

Prin încheierea nr. 5425 din 7 noiembrie 2019, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis excepția de necompetență funcțională a secției de contencios administrativ și fiscal și a declinat competența de soluționare a cererii de revizuire în favoarea secției a II-a Civile a aceleiași instanțe.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă sub nr. x/2019*.

Prin încheierea din 24 martie 2020, Înalta Curte a constatat suspendarea judecății cauzei de plin drept, în temeiul art. 42 alin. (6) din Capitolul V al Anexei nr. 1 din Decretul nr. 195/2020. Ulterior, în temeiul art. 63 alin. (13) din Decretul nr. 240/2020, s-a fixat termen la 30 iunie 2020, cu citarea părților.

Analizând cu prioritate cererea de repunere în termen formulată de revizuentă, precum și excepția tardivității formulării cererii de revizuire, Înalta Curte de Casație și Justiție reține următoarele:

Referitor la cererea de repunere în termen, Înalta Curte reține că susținerile revizuentei legate de existența unui motiv temeinic justificat care ar fi împiedicat-o să depună în termen cererea de revizuire, respectiv imposibilitatea de a cunoaște considerentele deciziei a cărei revizuire urma să o ceară înainte de a îi fi comunicată, sunt nefondate. În speță, partea nu formulează o veritabilă cerere de repunere în termen, ci critică dispozițiile art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. referitor la momentul de la care curge termenul de formulare a căii de atac a revizuirii.

Cu privire la cererea de revizuire, Înalta Curte reține că aceasta este întemeiată pe prevederile art. 509 alin. (1). pct. 8 C. proc. civ., respectiv existența unor hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri. Prin cererea formulată, se invocă contrarietatea dintre cele reținute de Curtea de Apel Oradea în considerentele deciziei nr. 202/C/2014-R din 27 mai 2014 (aplicabilitatea dispozițiilor art. 64 alin. (6) și cele ale art. 154

2

din Legea nr. 85/2006 în cazul creanței constatate prin procesul-verbal nr. x din 1 februarie 2013) și cele reținute de Tribunalul Satu Mare în considerentele deciziei nr. 244/Ap din 17 aprilie 2019 (în sensul că nu s-a avut în vedere condiția impusă de art. 154

2

din Legea nr. 85/2006, aceea de deschidere a procedurii falimentului).

Potrivit dispozițiilor art. 457 alin. (1) C. proc. civ., hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta. În speță, pentru exercitarea căii de atac a revizuirii, revizuenta ar fi trebuit să aibă în vedere și dispozițiile art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., care stabilesc că termenul de revizuire este de o lună de la data rămânerii definitive a ultimei hotărâri. În speță, ultima hotărâre, respectiv decizia nr. 244/Ap din 17 aprilie 2019, a fost pronunțată în calea de atac a apelului în cadrul unui litigiu având ca obiect contestație la executare. Din interpretarea coroborată a prevederilor art. 718 alin. (1) cu cele ale art. 483 alin. (2) teza finală C. proc. civ., hotărârea pronunțată cu privire la contestație poate fi atacată numai cu apel, iar hotărârile date de instanțele de apel, în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului, nu sunt supuse recursului astfel că ultima hotărâre a rămas definitivă la data pronunțării. Ca urmare, termenul de o lună în care revizuenta putea formula cererea de revizuire a început să curgă la 17 aprilie 2019 și, conform dispozițiilor art. 181 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., s-a împlinit la 17 mai 2019, iar revizuenta a formulat cererea la 19 iunie 2019, așa cum rezultă din înscrisul aflat la dosarul nr. x/2019.

Termenul prevăzut de art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. este un termen absolut, prevăzut de lege cu caracter imperativ. Nerespectarea sa atrage sancțiunea decăderii părții din dreptul de a mai exercita calea de atac, concluzie ce rezultă din interpretarea prevederilor art. 185 alin. (1) C. proc. civ., care statuează:

"când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel. Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate".

Pentru argumentele expuse, în temeiul art. 511 alin. (1) pct. 8, art. 185 și art. 186 C. proc. civ., va fi respinsă cererea de repunere în termen și, constatându-se tardivitatea formulării cererii de revizuire, aceasta va fi respinsă pentru acest motiv.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de repunere în termen.

Respinge, ca tardivă, cererea de revizuire formulată de revizuenta A. S.A. împotriva deciziei civile nr. 244/Ap din 17 aprilie 2019, pronunțată de Tribunalul Satu Mare, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2018.

Cu recurs în termen de 30 de zile de la comunicare.

Recursul se depune la Înalta Curte de Casație și Justiție.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 30 iunie 2020.