ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3439/2012

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 41 din 14 martie 2012 a Tribunalului Vaslui s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă D.P.

În temeiul art. 14 și 346 C. proc. pen., a fost obligat inculpatul P.T., fiul lui C. și M., deținut în Penitenciarul lași, să plătească părții civile D.P. suma de 30.000 RON cu titlu de daune morale, respingându-se restul pretențiilor civile.

Pentru a dispune astfel, instanța de fond a reținut următoarele:

Prin Sentința penală nr. 81 din 14 aprilie 2011 a Tribunalului Vaslui s-a dispus condamnarea inculpatului P.T.,  în prezent deținut în Penitenciarul lași, pentru săvârșirea infracțiunii de omor, prev. de art. 174 C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. și art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen. la pedeapsa de 12 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

S-a luat act că S.J.A. Vaslui nu s-a constituit parte civilă în cauză.

S-a dispus disjungerea acțiunii civile față de partea vătămată D.P., care s-a constituit parte civilă cu sumele de 7500 RON, reprezentând despăgubiri materiale și de 30.000 RON reprezentând daune morale. Această acțiune a fost disjunsă și suspendată până la soluționarea definitivă a acțiunii penale.

Sentința penală prin care s-a soluționat acțiunea penală a cauzei a fost menținută prin Decizia penală nr. 98 din 19 mai 2011 a Curții de Apel lași și a rămas definitivă prin Decizia penală nr. 3163 din 21 septembrie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

În cursul judecării acțiunii civile, deși citată la mai multe termene de judecată, partea civilă, sora victimei, nu s-a prezentat în instanță pentru a-și dovedi pretențiile materiale

Față de această situație, instanța a respins ca nedovedite pretențiile materiale în cuantum de 7.500 RON.

În ceea ce privește despăgubirile morale, instanța, având în vedere că acestea trebuie să corespundă întinderii reale a prejudiciului moral concret suferit de partea civilă, care este sora victimei, că acestea trebuie să reprezinte o reparație justă și echitabilă a prejudiciului moral suferit, că prin acordarea acestor sume trebuie să se încerce înlăturarea tuturor consecințelor negative ale unui fapt ilicit și culpabil, s-a apreciat că suma de 30.000 RON solicitată de partea civilă D.P. cu titlul de daune morale reprezintă o reparare rezonabilă a suferințelor resimțite pe plan psihic de către aceasta ca urmare a decesului victimei.

În aceste condiții, instanța, a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă D.P. și, în temeiul art. 14 și 346 C. proc. pen., a obligat inculpatul să plătească cu titlul de daune morale acestei părți civile suma de 30.000 RON, respingând restul pretențiilor civile.

În termen legal, împotriva acestei sentințe penale a declarat apel inculpatul P.T., care a arătat că daunele morale acordate părții civile nu se justifică, deoarece, pe de o parte, infracțiunea pentru care a fost condamnat s-a produs din vina victimei iar, pe de altă parte, partea civilă nu se afla în relații bune cu victima, care era o persoană cu afecțiuni psihice.

Examinând cauza în temeiul art. 371 C. proc. pen., Curtea de Apel a apreciat că apelul este fondat, pentru următoarele considerente:

Soluționând acțiunea civilă formulată de partea civilă D.P., sora victimei B.D., instanța de fond a acordat acesteia suma de 30.000 RON, cu titlu de daune morale, respingând restul pretențiilor civile, respectiv acordarea sumei de 7500 RON, reprezentând despăgubiri materiale, cu privire la care a constatat că nu s-au făcut dovezi de către partea civilă, care, deși legal citată, nu s-a prezentat în instanță pentru a dovedi existența și întinderea acestor pretenții materiale.

În ceea ce privește daunele morale, Curtea a apreciat că partea civilă, sora victimei infracțiunii de omor, de plano, are dreptul și posibilitatea legală, în virtutea relației de rudenie cu cel decedat, să solicite acordarea de despăgubiri cu acest titlu.

Natura relațiilor dintre partea civilă și victimă reprezintă un element care poate fi luat în calcul în procesul de stabilire a cuantumului daunelor morale sau poate constitui, după caz, un temei al neacordării acestui tip de despăgubire.

În cazul de față, Curtea a constatat că susținerile inculpatului relativ la relațiile dintre cei doi frați, partea civilă și victimă, nu sunt dovedite sub nici un aspect iar distanța dintre localitățile de domiciliu ale celor doi nu presupune, fără dovezi suplimentare, o afectare importantă a relațiilor de rudenie.

Nici susținerea inculpatului cu privire la contribuția victimei în producerea infracțiunii de omor nu este fondată, atâta timp cât, cele trei instanțe care au soluționat definitiv acțiunea penală, nu au reținut nici măcar provocarea din partea victimei.

Însă, cuantumul daunelor morale acordate de către instanța de fond este prea mare, în raport de circumstanțele care caracterizează procesul de stabilire a unei sume cu acest titlu, echitabilă din perspectiva acoperirii pecuniare a prejudiciului moral suferit de sora victimei, care să nu reprezinte însă nici o îmbogățire fără just temei a acesteia.

Se are în vedere și faptul că partea civilă nu a manifestat un rol activ în susținerea cererii sale și nu a invocat motivele concrete care justificau daunele morale, acestea fiind acordate numai în considerarea relației de rudenie cu victima, relație care presupune, de plano, existența unui prejudiciu moral prin dispariția unui frate.

În considerarea acestor aspecte, Curtea a redus cuantumul daunelor morale cu 1/3 din ceea ce a acordat instanța de fond, apreciind că în acest mod se păstrează echilibrul dintre necesitatea acoperirii pecuniare a prejudiciului moral suferit și caracteristicile particulare ale cauzei, așa cum au fost expuse mai sus.

În consecință, prin Decizia penală nr. 94 din 15 mai 2012 a Curții de Apel lași, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, s-a admis apelul formulat de inculpat, s-a desființat în parte sentința primei instanțe și, rejudecând, s-a redus cuantumul daunelor morale la care a fost obligat inculpatul către partea civilă D.P. de la 30.000 RON la 20.000 RON.

S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței primei instanțe. împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul V.F.D. solicitând, în temeiul cazului de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 17

2

C. proc. pen., casarea deciziei și reducerea daunelor morale la care a fost obligat, susținând că acestea sunt prea mari, iar infracțiunea pentru care a fost condamnat s-a produs și din culpa victimei.

Recursul este nefondat.

Înalta Curte, analizând soluția pronunțată în cauză în raport de cazul de casare invocat, prevăzut de art. 385

9

pct. 17

2

C. proc. pen., dar și în conformitate cu art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., apreciază că aceasta este legală și temeinică.

Susținerea inculpatului că infracțiunea pentru care a fost judecat și condamnat s-a produs și din culpa victimei nu este fondată întrucât latura penală a cauzei a fost soluționată cu autoritate de lucru judecat prin Sentința penală nr. 81 din 14 aprilie 2011 a Tribunalului Vaslui, menținută prin Decizia penală nr. 98 din 19 mai 2011 a Curții de Apel lași și care a rămas definitivă prin Decizia penală nr. 3163 din 21 septembrie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, iar prin aceste hotărâri nu s-a reținut și o culpă sau o provocare din partea victimei.

În ceea ce privește cuantumul daunelor morale, Înalta Curte constată că, deși inculpatul a indicat formal cazul de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 17

2

C. proc. pen., această critică vizează o chestiune de apreciere, care nu poate fi cenzurată de instanța de recurs în cadrul niciunuia din cazurile de casare expres și limitativ prevăzute de art. 395

9

, recursul devoluând, în principal, în drept și nu în fapt.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpat.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. inculpatul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, onorariul avocatului din oficiu, desemnat pentru inculpat, urmând a se avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul P.T. împotriva Deciziei penale nr. 94 din 15 mai 2012 a Curții de Apel lași, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpat, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 24 octombrie 2012.

Procesat de GGC - AA