ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 396/2021

Ședința publică din data de 18 februarie 2021

După deliberare, asupra cauzei de față, constată următoarele:

La 28 mai 2020 a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 3 București, sub nr. x/2020, contestația la executare formulată de contestatoarea A. S.A. în contradictoriu cu intimatul B., prin care a solicitat anularea încheierii nr. 1345 din 12 martie 2020, pronunțate de Judecătoria Galați în dosarul nr. x/2020; anularea executării silite și a actelor de executare întocmite de Biroul Executorului Judecătoresc "C." în dosarul de executare nr. 109/2020, în temeiul art. 721 alin. (1)-(3) C. proc. civ. anularea actelor de executare pentru nerespectarea dispozițiilor art. 667 C. proc. civ., referitoare la comunicarea titlului executoriu în baza căruia s-a început executarea silită; anularea actelor de executare pentru faptul că intimatul nu are calitatea de creditor, nefiind identitate de nume; întoarcerea executării, în temeiul art. 723 și art. 724 C. proc. civ., cu cenzurarea cheltuielilor de executare, conform art. 670 C. proc. civ.

Petenta a susținut că Judecătoria Sectorului 3 București este instanța de executare, conform art. 651 alin. (1) coroborate cu cele ale art. 714 alin. (1) C. proc. civ.

Prin sentința nr. 7584 din 14 septembrie 2020, Judecătoria Sectorului 3 București a admis excepția necompetenței teritoriale, invocate din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Galați.

Pentru a dispune astfel, Judecătoria Sectorului 3 București a reținut că, potrivit art. 714 alin. (1) C. proc. civ., "Contestația se introduce la instanța de executare; (2) În cazul urmăririi silite a imobilelor, al urmăririi silite a fructelor și a veniturilor generale ale imobilelor, precum și în cazul predării silite a bunurilor imobile, dacă imobilul se află în circumscripția altei curți de apel decât cea în care se află instanța de executare, contestația se poate introduce și la judecătoria de la locul situării imobilului".

De asemenea, a reținut că, potrivit art. 651 alin. (1) C. proc. civ., Instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel", iar, conform alin. (3), "Instanța de executare soluționează cererile de încuviințare a executării silite, contestațiile la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe sau organe".

Judecătoria Sectorului 3 București a apreciat că prevederile art. 651 C. proc. civ. se completează cu cele ale art. 109 din același act normativ, în situația în care persoana juridică are un dezmembrământ.

Constatând că în speța dedusă judecății este incidentă ipoteza reglementată de art. 109 C. proc. civ., conform căreia "pentru obligațiile ce urmează a fi executate în acel loc sau care izvorăsc din acte încheiate prin reprezentantul dezmembrământului ori din fapte săvârșite de acesta", Judecătoria Sectorului 3 București a apreciat că instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, sediul dezmembrământului.

Instanța a reținut, potrivit situației de fapt, că debitoarea are un dezmembrământ în Galați, str. x, jud. Galați, astfel cum rezultă din certificatul constatator emis de Oficiul Național al Registrului Comerțului, adresă la care s-au făcut și comunicările în cadrul dosarului de executare.

Judecătoria Sectorului 3 București a reținut că Judecătoria Galați este instanța care a încuviințat executarea silită prin încheierea nr. 1345 din 12 martie 2020, pronunțată în dosarul nr. x/2020.

Pentru aceste considerente, a stabilit că Judecătoria Galați este competentă să soluționeze contestația la executare.

Prin sentința nr. 532 din 26 ianuarie 2021, Judecătoria Galați a admis excepția necompetenței teritoriale, invocate din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 3 București. Constatând ivit conflictul negativ de competență, a suspendat judecata cauzei și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, pentru pronunțarea regulatorului de competență.

Pentru a dispune astfel, Judecătoria Galați a constatat că, potrivit certificatului constatator nr. x din 11 decembrie 2019 (aflat la dosarul Judecătoriei Sectorului 3 București), sediul social al contestatoarei este în București, str. x, durata de valabilitate a sediului fiind stabilită pe perioadă nelimitată, la adresa menționată, începând cu 2 iulie 2012. Conform înscrisurilor depuse la dosar, contestatoarea are un punct de lucru în Galați, str. x, jud. Galați.

Judecătoria Galați a apreciat că, potrivit art. 651 C. proc. civ., în cazul în care debitorul este o persoană juridică, competența teritorială a instanței de executare se va determina prin raportare la sediul acesteia, la momentul sesizării organului de executare de către creditor.

Instanța a reținut prevederile art. 227 alin. (1) C. civ., care stipulează că sediul persoanei juridice se stabilește prin actul de constituire sau statut. Dovada sediului persoanei juridice se face, în raporturile cu terții, cu mențiunile înscrise în registrele de publicitate sau de evidență prevăzute de lege pentru persoana juridică, conform art. 229 alin. (1) C. civ.

Art. 227 alin. (2) C. civ. prevede că, în funcție de obiectul său de activitate, persoana juridică poate avea mai multe sedii cu caracter secundar pentru sucursalele, reprezentanțele sale teritoriale și punctele de lucru, art. 97 alin. (1) din același cod reglementând posibilitatea ca, în vederea exercitării drepturilor sau executării obligațiilor născute dintr-un act juridic, părțile să aleagă un domiciliu sau un sediu, altul decât cel de drept comun. Conform alin. (2) al aceluiași articol, alegerea domiciliului nu se prezumă, ci trebuie făcută în scris.

În raport de configurația textului de lege care prevede expres că instanța de executare se determină prin raportare la domiciliul sau la sediul debitorului, la data sesizării organului de executare, Judecătoria Galați a constatat că, în acest sens, se are în vedere exclusiv domiciliul sau sediul legal, iar nu cel convențional sau ales. Alegerea de domiciliu prevăzută de art. 97 C. civ. se referă, exclusiv, la exercitarea drepturilor sau executarea obligațiilor, neputând fi un criteriu pentru determinarea instanței de executare competente.

Pentru aceste considerente, Judecătoria Galați a stabilit că este competentă să soluționeze cauza Judecătoria Sectorului 3 București.

Obiectul cauzei în legătură cu soluționarea căreia s-a ivit conflictul negativ de competență este reprezentat de contestația la executare formulată de contestatoarea A. S.A., în contradictoriu cu intimatul B., prin care s-a solicitat anularea încheierii nr. 1345 din 12 martie 2020, pronunțate de Judecătoria Galați în dosarul nr. x/2020; anularea executării silite și a actelor de executare întocmite de Biroul Executorului Judecătoresc "C." în dosarul de executare nr. 109/2020; anularea actelor de executare pentru nerespectarea dispozițiilor art. 667 C. proc. civ., referitoare la comunicarea titlului executoriu în baza căruia s-a început executarea silită; anularea actelor de executare pentru faptul că intimatul nu are calitatea de creditor, nefiind identitate de nume; întoarcerea executării, în temeiul art. 723 și art. 724 C. proc. civ. și cenzurarea cheltuielilor de executare.

Potrivit art. 712 alin. (1) C. proc. civ., împotriva executării silite, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de cei interesați sau vătămați prin executare, iar, conform art. 714 alin. (1) din același act normativ, contestația se introduce la instanța de executare.

Prevederile art. 651 alin. (1) C. proc. civ. stipulează în sensul că "Instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel".

Alin. (3) al aceluiași articol prevede că "Instanța de executare soluționează cererile de încuviințare a executării silite, contestațiile la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe sau organe".

Din interpretarea normelor legale evocate rezultă că, în cazul contestației la executare, competența teritorială este exclusivă, de ordine publică, aspect ce este relevat și de dispozițiile art. 129 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ., care reglementează necompetența de ordine publică.

Înalta Curte constată că, la data sesizării organului de executare, 2 martie 2020, debitoarea A. S.A. avea sediul în București, str. x, conform mențiunilor din cuprinsul certificatului constatator nr. x din 11 decembrie 2019, emis de Oficiul Național al Registrului Comerțului, aflat în copie la dosarul Judecătoriei Sectorului 3 București, durata sediului de la această adresă fiind stabilită pe perioadă nedeterminată, cu începere de la 2 iulie 2012.

Din același înscris rezultă că debitoarea are mai multe puncte de lucru, printre care și în municipiul Galați, str. x, jud. Galați, astfel cum a menționat și creditorul în cererea de încuviințare a executării silite cu soluționarea căreia a învestit organul de executare la 2 martie 2020.

Acest aspect însă nu poate să atragă competența de soluționare a contestației la executare de către Judecătoria Galați, întrucât, astfel cum s-a arătat, norma de competență reglementată de art. 651 alin. (1) C. proc. civ. are caracter absolut, de ordine publică și definește instanța de executare ca fiind cea de la sediul debitorului; or, noțiunea de "sediu" în cadrul executării silite vizează sensul rezultat din dispozițiile art. 227 alin. (1) C. civ., potrivit cărora sediul persoanei juridice se stabilește prin actul de constituire sau statut, dovada sediului acesteia fiind făcută, în raporturile cu terții, cu mențiunile înscrise în registrele de publicitate sau de evidență prevăzute de lege pentru persoana juridică, conform art. 229 alin. (1) C. civ.

În cauză, trimiterea la art. 109 C. proc. civ. s-a făcut în considerarea faptului că Judecătoria Galați este instanța care a încuviințat executarea silită.

Nu prezintă însă relevanță în soluționarea prezentului conflict de competență împrejurarea că, în cauză, a fost pronunțată o încheiere de încuviințare a executării în procedura necontencioasă de către Judecătoria Galați, întrucât nu se pune problema alegerii între două instanțe, în egală măsură competente. Încheierea de încuviințare a executării silite nr. 1345 din 12 martie 2020, pronunțată în dosarul nr. x/2020 în procedură necontencioasă, nu este de natură să atragă, în mod automat, competența aceleiași instanțe pentru soluționarea contestației la executare, neexistând niciun text de lege care să statueze că odată ce instanța a pronunțat încheierea de încuviințare a executării silite ea devine competentă să soluționeze inclusiv contestațiile la executare, în condițiile în care se constată existența unei norme de competență pentru soluționarea contestației la executare ca fiind cea de la domiciliul sau sediul debitorului, iar, în cauză, sediul debitoarei se află în București.

Concluzionând, pentru toate considerentele expuse, Înalta Curte, în aplicarea dispozițiilor art. 712 alin. (1) și art. 651 alin. (1) C. proc. civ., va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 3 București, ca instanță de executare în raza căreia își are sediul contestatoarea (debitoarea) A. S.A..

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 3 București.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 18 februarie 2021.