ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 362/2021

Ședința publică din data de 17 februarie 2021

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 1111 din 08.06. 2006 a Tribunalului Mureș, pronunțată în dosarul nr. x/2004, s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de reclamanta A. și s-a dispus modificarea în parte a Deciziei nr. 66 din 05.01.2004, emisă de pârâta R.A.G.C.L. Reghin, în temeiul Legii nr. 10/2001, în sensul că prin art. 1 din decizie se va dispune admiterea cererii de restituire în natură a apartamentelor nr. x și 3 din imobilul situat în Reghin, str. x, înscris în C.F. nr. x Reghin, nr. top. xe, 789 și 790, formulată de reclamantă, fiind menținute celelalte dispoziții ale deciziei emise de pârâtă.

Prin decizia nr. 186/A din 08.11.2006, pronunțată Curtea de Apel Târgu-Mureș în dosarul nr. x/2006, a fost admis apelul declarat de reclamanta A. împotriva sentinței civile nr. 1111 din 08.06.2006 a Tribunalului Mureș și, în consecință s-a dispus schimbarea, în parte, a hotărârii atacate, în sensul că s-a dispus admiterea cererii de restituire în natură a apartamentelor nr. x și 3 și a suprafeței de 964 mp teren intravilan situat în Reghin, str. x, înscris în C.F. nr. x Reghin, nr. top. xe, 789 și 790, fiind menținute restul dispozițiilor sentinței atacate.

Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel a reținut că prin acțiunea formulată, reclamanta a solicitat restituirea în natură a apartamentelor nr. x și 3, precum și a suprafeței de 964 mp teren intravilan, curte și grădină, situate în Reghin, str. x expertizei efectuate în cauză, imobilul cu nr. top x, 789, 790 înscris în C.F. nr. x Reghin, în suprafață de 1929 mp, astfel cum a reținut și instanța de fond, a constituit proprietatea lui B. în cotă de 1/2 parte și C., în cotă de 1/2 parte.

În ceea ce privește proprietatea lui B., aceasta a fost confiscată în anul 1947, în favoarea Statului Român. Suprafața de 964 mp (real 955,91 mp), este dispusă astfel: suprafața de 425,89 mp constituie lotul x, iar suprafața de 530,02 mp, în indiviziune forțată, reprezintă lotul 3. Apartamentele nr. x și 3 se află pe lotul x, iar conform Legii nr. 10/2001, foștilor proprietari li se restituie în natură imobilele indiferent dacă sunt terenuri sau construcții preluate abuziv de către stat, astfel că, s-a apreciat că, odată cu restituirea în natură a apartamentelor nr. x și 3 către reclamantă, se impune a se restitui și suprafața de teren aferentă.

Totodată instanța de apel a apreciat că se justifică menținerea celorlalte dispoziții ale sentințe atacate.

Împotriva deciziei civile pronunțate de Curtea de Apel Târgu-Mureș revizuenta Instituția Prefectului - Județul Mureș a formulat cerere de revizuire, solicitând anularea acesteia, iar în rejudecare să se dispună respingerea acțiunii formulate de reclamanta intimată A..

Cererea de revizuire a fost întemeiată, în drept, pe dispozițiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ.

În motivarea cererii de revizuire, revizuenta a arătat că, prin adresa din 25.06.2019, înregistrată la Instituția Prefectului - Județul Mureș sub nr. x din 28.06.2019, Ministerul Finanțelor Publice, a comunicat hotărârea nr. 8/1946, pronunțată de Tribunalul Poporului Cluj, prin care un număr de 185 de persoane au fost condamnate pentru crime de război în temeiul Legii nr. 312/1945, fiind aplicată sancțiunea confiscării averii prevăzută de art. 3 alin. ultim din actul normativ, menționat.

A precizat revizuenta că la poziția nr. 88 din dispozitivul hotărârii judecătorești menționate figurează și numitul B., acționar la S.C. D. S.A, ceea ce demonstrează că acesta a fost criminal de război.

Revizuenta a apreciat că sunt îndeplinite cumulativ condițiile impuse art. 322 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ. pentru a se dispune revizuirea deciziei civile nr. 186/A din 08.11.2006, pronunțată de Curtea de Apel Târgu-Mureș în dosarul nr. x/2006, în sensul că, se invocă și se prezintă un înscris nou (în speță, hotărârea nr. 8/1946, pronunțată de Tribunalul Poporului Cluj, comunicată la data de 28.06.2019 Instituției Prefectului - Județul Mureș), acesta este doveditor (înscrisul de care se prevalează revizuientul arată modalitatea de preluare a averii lui B.), înscrisul a existat la data pronunțării hotărârii și nu a putut fi înfățișat în procesul în care a fost pronunțată hotărârea a cărei revizuire se cere, dintr-o împrejurare mai presus de voința părții (înscrisul nu a fost descoperit până acum, activitatea de cercetare fiind o muncă laborioasă, care durează în timp, arhivele fostei securități comuniste având un regim special de analiză, de studiere și de eliberare) și este determinant, în sensul că dacă ar fi fost cunoscut de instanța de judecată cu ocazia judecării pricinii în apel, soluția ar fi putut fi alta decât decizia civilă nr. 186/A/08.11.2006, pronunțată de Curtea de Apel Târgu-Mureș, în dosarul civil nr. x/2006

În cererea de revizuire dedusă judecății, revizuenta a prezentat pe larg contextul istoric și contextul legislativ în care imobilul în litigiu a trecut în proprietatea Statului Român.

Intimatul Consiliul Local al Municipiului Reghin a formulat întâmpinare prin care a solicitat admiterea cererii de revizuire, invocând faptul că cererea de revizuire dedusă judecății este întemeiată în contextul înscrisului invocat în susținerea acesteia.

Intimata RAGCL Reghin a formulat întâmpinare, înregistrată la 11.09.2019, prin care, pe cale de excepție, a invocat lipsa capacității de exercițiu a intimatei A., ca urmare a decesului acesteia, inadmisibilitatea cererii de revizuire precum și lipsa calității procesuale pasive a Comisiei Locale Municipale Reghin. În subsidiar, intimata a solicitat respingerea cererii de revizuire ca neîntemeiată, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea întâmpinării, în privința excepției lipsei capacității de exercițiu a intimatei A., s-a relevat faptul că intimata menționată a decedat încă din anul 2011.

Cu privire la excepția inadmisibilității cererii de revizuire s-a arătat că dosarul civil nr. x/2006 a avut calitatea de pârâtă și Prefectura Județului Mureș, care nu a formulat întâmpinare nici în fața instanței de fond și nici în apel.

Intimata a mai precizat că acțiunea reclamatei A. înregistrată la nivelul Tribunalului Mureș sub nr. x/2004 a fost soluționată definitiv în data de 08.11.2006, astfel că timp de peste 2 ani de zile, revizuenta avea posibilitatea să întreprindă toate demersurile pentru a obține hotărârea penală nr. 8/1946. A precizat intimata că revizuenta nu a întreprins nicio diligență pentru obținerea hotărârii în discuție, nu a fost interesată să depună dovezi în sensul celor prezentate în cererea de revizuire, formulând această cerere după 13 ani, ca urmare a unei adrese a Ministerului Finanțelor Publice, care a obținut hotărârea respectivă pe baza unei cereri formulate către CNSAS.

În acest context intimata RAGCL Reghin a apreciat că în sarcina revizuentei se poate reține o stare de pasivitate pe toată perioada derulării cauzei și contrar susținerii acesteia că nu a existat nicio împrejurare mai presus de voința sa de a prezenta acest înscris în instanța de fond.

În privința lipsei calității procesuale pasive a Comisiei Locale Municipale Reghin s-a invocat faptul, că această comisie, nu a fost parte în dosarul în care s-a pronunțat hotărârea a cărei revizuire se cere.

Pe fondul cauzei, s-a solicitat respingerea cererii de revizuire ca neîntemeiată, intimata invocând faptul că, imobilul în cauză, nu a intrat în proprietatea statului în temeiul unui titlu valabil, ci a fost preluat în mod abuziv.

Ulterior înregistrării întâmpinării anterior menționate, intimata RAGCL Reghin a depus o precizare scrisă, precizând că în această întâmpinare s-a strecurat o eroare de dactilografiere, în sensul că, pe cale de excepție, intimata înțelege să invoce excepția lipsei capacității de folosință a intimatei A. și nu excepția lipsei capacității de exercițiu.

La data de 17 septembrie 2019, Ministerul Finanțelor Publice, în numele Statului Român, a formulat cerere de intervenție accesorie în favoarea revizuentei Instituția Prefectului - Județul Mureș prin care a solicitat admiterea în principiu a cererii de revizuire și schimbarea în tot a deciziei civile nr. 186/A/08.11.2006, pronunțată de Curtea de Apel Târgu-Mureș în dosarul nr. x/2006, în sensul anulării sentinței civile nr. 1111/08.06.2006, iar în rejudecare, respingerea acțiunii promovate de A..

Referitor la admisibilitatea în principiu a cererii de intervenție, s-a arătat că interesul Statului Român de a promova prezenta cerere rezidă din dispozițiile art. 25 din Decretul nr. 31/1954 și art. 223 alin. (1) C. civ.

Cu privire la imobilul retrocedat, s-a subliniat că domeniul de aplicare prevăzut la art. 1 din Legea nr. 10/2001 este stabilit numai la acele preluări abuzive produse în intervalul temporal de referință și deci nu fac obiectul legii următoarele situații: confiscarea unor bunuri de către stat ca urmare a aplicării măsurii confiscării dispuse de instanța judecătorească drept pedeapsă complementară pentru săvârșirea unor infracțiuni economice, respectiv confiscarea bunurilor ca urmare a săvârșirii unor crime contra umanității sau crime de război, cum este cazul în prezenta speță.

Referitor la admisibilitatea revizuirii, întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 5 din C. proc. civ., în privința hotărârii a cărei revizuire se solicită s-a invocat faptul că, în cauza de față, decizia civilă nr. 186/A din data de 08.11.2006, pronunțată de Curtea de Apel Târgu-Mureș în dosarul nr. x/2006 a fost emisă ca urmare a efectuării unei cercetări asupra fondului, instanța examinând cauza sub toate aspectele.

Având în vedere natura înscrisului nou, anume o sentință penală pronunțată în 1946 de Tribunalul Poporului Cluj într-un dosarul penal în care revizuenta nu a fost parte, aflându-se practic în imposibilitatea de a intra în posesia acestuia la data la care a avut loc procesul soluționat prin hotărârea a cărei revizuire se cere, s-a susținut că nu se poate reține în sarcina acesteia nici lipsa de diligentă și nici pasivitatea în obținerea înscrisului nou.

În contextul în care hotărârea nr. 8/1946 a Tribunalului Poporului Cluj a statuat cu autoritate de lucru judecat asupra vinovăției autorului intimatei, încadrându-l în categoria criminalilor de război, s-a apreciat că Statul Român deține un titlu valabil, efectul acestei hotărâri constând în excluderea succesorilor săi din sfera subiectelor de drept îndreptățite la retrocedare în natură sau prin echivalent, în temeiul Legii nr. 10/2001.

Intimata RAGCL Reghin a formulat întâmpinare față de cererea de intervenție accesorie formulată de Ministerul Finanțelor Publice, în numele Statului Român, prin care a invocat inadmisibilitatea acestei cereri în faza procesuală a revizuirii, ca și cale extraordinară de atac.

Totodată revizuenta a formulat întâmpinare față de aceeași cerere de intervenție accesorie, solicitând admiterea acesteia.

De asemenea, revizuenta a formulat răspuns la întâmpinarea formulată de RAGCL Reghin la cererea de revizuire prin care a solicitat respingerea excepțiilor invocate de această intimată, precum și a apărărilor invocate.

La termenul de judecată din 14.11.2019 s-a dispus introducerea în cauză a succesorilor reclamantei A. (decedată la data de 18.01.2011)- E. și F..

La termenul de judecată din 21.05.2020 s-a constatat că excepția lipsei capacității de folosință a intimatei A. a rămas fără obiect. La același termen de judecată, în conformitate cu prevederile art. 52 din vechiul C. proc. civ., s-a încuviințat în principiu cererea de intervenție accesorie formulată de Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice în favoarea revizuentei Instituția Prefectului - Județul Mureș.

După introducerea în cauză a succesorilor intimatei A., intimatul E. a formulat întâmpinare la cererea de revizuire dedusă judecății, prin care a invocat aceleași apărări pe care le-a invocat și intimata RAGCL Reghin prin întâmpinarea formulată la 11.09.2019, mai puțin excepția lipsei capacității de folosință a intimatei A..

Prin decizia civilă nr. 315/A/28.07. 2020, Curtea de Apel Târgu Mureș a dispus respingerea cererii de revizuire formulată de revizuenta Instituția Prefectului-Județul Mureș împotriva deciziei civile nr. 186/A din 8 noiembrie 2006, pronunțată de Curtea de Apel Târgu-Mureș în dosar nr. x/2006. Prin aceeași decizie, s-a dispus respingerea cererii de intervenție accesorie formulată de intervenient Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice și obligarea revizuentei la plata către intimatul E. a sumei de 1.500 RON reprezentând cheltuieli de judecată.

Pentru a dispune astfel, curtea de apel a reținut că cererea de revizuire dedusă judecății a fost întemeiată în drept pe prevederile art. 322 pct. 5 din C. proc. civ. (1865).

Analizând condițiile impuse de această normă legală, instanța a constatat că revizuenta a invocat ca și "înscris nou", hotărârea penală nr. 8/1946 pronunțată de Tribunalul Poporului Cluj, precizând că, prin această hotărâre, antecesorul reclamantei G., numitul B., a fost condamnat pentru "crimele de război" prevăzute de art. 2 lit. m) și o) din Legea nr. 312/1945, ceea ce duce la excluderea succesorilor săi din sfera persoanelor îndreptățite să beneficieze de prevederile Legii nr. 10/2001. Totodată revizuenta a susținut că a identificat această hotărâre doar în luna iunie 2019.

Hotărârea penală de care s-a prevalat revizuenta și care face parte din fondul penal aflat în arhiva C.N.S.A.S., Dosar nr. 40029 - P 1204/București, vol. 1, P II, i-a fost transmisă acesteia de Ministerul Finanțelor Publice, prin adresa din 25.06.2019, înregistrată la Instituția Prefectului - Județul Mureș sub nr. x din 28.06.2019.

Din actele dosarului rezultă că în CF nr. x Reghin, în care era înscris imobilul cu privire la care s-a admis cererea de restituire formulată de reclamanta G., figura la data judecării cauzei respective mențiunea că "porțiunea" din imobilul în litigiu, care i-a aparținut antecesorului reclamantei s-a întabulat în favoarea Statului Român în baza "sentinței de confiscare a averii".

Totodată s-a constatat că, pe parcursul judecării procesului în care s-a pronunțat decizia a cărei revizuire se solicită, revizuenta din prezenta cauză nu a făcut niciun demers la nicio instituție a Statului Român pentru obținerea hotărârii penale pe care a invocat-o în cererea de revizuire, deși existau indicii despre existența acesteia.

În acest context, din moment ce revizuenta nu a făcut dovada că ar fi solicitat instituțiilor abilitate să i se comunice hotărârea penală de care se prevalează în prezentul dosar și că o astfel de solicitare ar fi fost refuzată, nu au fost primite susținerile acestuia în sensul că nu putea avea acces la hotărârea respectivă până la arhivarea și identificarea în arhiva CNSAS a hotărârii penale respective.

Totodată, apărarea revizuentei în sensul că dosarul în care se afla hotărârea penală nr. 8/1946 a Tribunalului Poporului Cluj, a fost predat către CNSAS la data de 22.12.2006, din moment ce revizuenta nu a făcut demersuri pentru identificarea și obținerea respectivei hotărâri în mod nejustificat susține că anterior acestei date a fost în imposibilitate de a prezenta această hotărâre.

Sub acest aspect s-a solicitat Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității să precizeze dacă anterior preluării dosarului în care se afla hotărârea penală nr. 8/1946 persoanele interesate aveau acces la această hotărâre, iar prin adresa din 04.06.2020, Consiliul a comunicat că hotărârea în discuție putea fi cunoscută de părțile interesate în măsura în care acestea s-ar fi adresat Serviciului Român de Informații.

Ca atare, din moment ce și înainte de predarea dosarului P 1204, în care se regăsește Hotărârea nr. 8/1946 a Tribunalului Poporului Cluj, această hotărârea penală invocată de revizuentă ca și "înscris nou", putea fi identificată și cunoscută de părțile interesate, inclusiv de revizuentă sau de reprezentanții altor instituții ale statului, nu au fost primite susținerile revizuentei în sensul că s-a aflat în imposibilitate de a prezenta respectiva hotărâre.

În consecință, curtea de apel a reținut că, în speță, nu este îndeplinită cerința ca înscrisul nou să nu fi fost posibil să fie înfățișat în procesul în care s-a pronunțat decizia atacată dintr-o împrejurare mai presus de voința părților (respectiv a revizuentei), cererea de revizuire dedusă judecății, formulată de Instituția Prefectului-Județul Mureș fiind respinsă.

Ca urmare a respingerii cererii de revizuire, în temeiul art. 55 C. proc. civ. (1865), a fost respinsă și cererea de intervenție accesorie formulată în favoarea revizuentei de Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice.

În temeiul art. 274 C. proc. civ. (1865) revizuenta a fost obligată la plata în favoarea intimatului E. a sumei de 1.500 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, constând în onorariu de avocat.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, recurenta revizuentă Instituția Prefectului Județul Mureș, solicitând admiterea recursului, modificarea deciziei civile atacate, în sensul admiterii cererii de revizuire și respingerea cererii intimatului E. privind obligarea revizuentei la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea recursului, întemeiat în drept pe motivul de casare prevăzut de art. art. 304 pct. 9 din C. proc. civ., recurenta revizuentă a susținut că în mod greșit, s-a apreciat, în speță, că nu sunt îndeplinite condițiile impuse de prevederile art. 322 pct. 5 din C. proc. civ., deși s-a făcut dovada că există înscrisuri noi ce nu au putut fi avute în vedere odată cu soluționarea cauzei în fond și în recurs, respectiv că, acestea sunt determinante în cauză, în sensul că dacă ar fi fost cunoscute de instanță cu ocazia judecării pricinii alta ar fi fost soluția.

A precizat recurenta că aceste înscrisuri nu au putut fi obținute pe tot parcursul soluționării litigiului în care s-a pronunțat decizia a cărei revizuire se solicită, așa cum rezultă din probatoriul administrat în cauză.

Susține recurenta că s-a aflat într-o împrejurare mai presus de voința sa de a prezenta, anterior formulării prezentei cereri de revizuire, înscrisurile descoperite și comunicate de către Ministerul Finanțelor Publice, precizând că acestea au fost obținute ca urmare a unui demers investigativ laborios, ce confirmă atât ulterioritatea lor în raport cu momentul pronunțării deciziei, cât și faptul că acestea au fost efectiv "descoperite".

În acest sens, invocând opiniile exprimate în doctrina de specialitate, arată că, prin "împrejurare mai presus de voința părților se înțelege forța majoră, ce se impune a fi dovedită". Condiția nu este îndeplinită dacă înscrisul putea fi procurat și depus la dosar prin diligența părții interesate. Apreciază că, în speță, este incidentă ipoteza unui eveniment extraordinar care a împiedicat-o să obțină înscrisurile doveditoare, ceea ce atrage caracterul admisibil al cererii de revizuire.

Arată recurenta, sub acest aspect, că un rol deosebit în cadrul activității arhivistice îl joacă modul în care arhivele sunt păstrate și puse la dispoziția publicului, respectiv că această activitate a depins întotdeauna de tehnologia folosită în lucrul cu documentele. Susține că trebuie avut în vedere faptul că accesul publicului la studiul documentelor din arhiva SRI a avut nevoie de timp, pentru ca documentele să fie mai întâi identificate, operațiune care a presupus alocarea de timp și oameni care să efectueze cercetări fundamentale și aplicative în vederea stabilirii soluțiilor optime de selecționare, ordonare, inventariere, conservare și valorificare a documentelor.

În opinia recurentei, răspunsul trimis de către CNSAS instanței, nu reflectă realitatea deoarece nu exista posibilitatea studierii dosarelor direct la Serviciul Român de Informații, astfel că este greșită aprecierea din decizia recurată în sensul că, aceste înscrisuri puteau să fie studiate dacă se solicita acest lucru Serviciului Român de Informații.

Mai mult CNSAS este autoritate administrativă autonomă cu personalitate juridică, aflată sub controlul Parlamentului României și funcționează în baza O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității, această instituție fiind înființată tocmai pentru a facilita accesul al dosarele anterioare anului 1989 care se aflau în custodia Serviciului Român de Informații.

Totodată, recurenta a arătat că înscrisurile au fost descoperite după darea hotărârii, fiind comunicate la 25 iunie 2019 Instituției Prefectului - Județul Mureș, că acestea sunt anterioare și au putere probatorie deplină.

Precizează că, înscrisurile noi nu erau înscrisuri "la vedere", ci, erau păstrate și depozitate în arhive speciale, nefiind aduse la cunoștința publicului obișnuit, în acest sens fiind invocate și prevederile art. 5 lit. I) din Hotărârea nr. 2 din 18 decembrie 2008 privind adoptarea Regulamentului de organizare și funcționare al Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității, respectiv faptul că înscrisurile în cauză provin din arhivele fostei securități comuniste, fiind preluate de către CNSAS, instituție care, potrivit propriilor rapoarte de activitate, nu este în măsură nici în prezent să confirme pe deplin ce conțin arhivele fostei securități, ci încă procedează la inventarierea loturilor care îi sunt predate.

Apreciază recurenta că, în acest context, nu i se poate imputa lipsa de diligență în ceea ce privește neprocurarea înscrisurilor respective, deoarece era de neconceput ca înscrisurile invocate, legate de patrimoniul autorului intimatilor reclamanți să se găsească într-un dosar de securitate aflat în arhiva CNSAS.

Deși de la data pronunțării deciziei până la descoperirea înscrisurilor a trecut o perioadă de timp, recurenta arată că legea nu limitează descoperirea înscrisurilor de un anumit moment, ci impune ca acestea să fie descoperite după pronunțarea hotărârii a cărei revizuire se solicită, condiție care este îndeplinită.

În opinia recurentei, în speță, sunt întrunite cumulativ toate condițiile stabilite de dispozițiile art. 322 pct. 5 din C. proc. civ.. În acest sens, arată recurenta că a invocat un set de înscrisuri comunicate de către Ministerul Finanțelor Publice, instituție care le-a obținut de la CNSAS, iar complexitatea speței este dată tocmai de descoperirea ulterioară a unui număr semnificativ de înscrisuri doveditoare prin ele însele, în sensul că acestea arată modalitatea de preluare a averii lui B..

Totodată, recurenta a făcut trimitere la jurisprudența în materie a Înaltei Curți de Casație și Justiție, a Tribunalului Galați și a Tribunalului Prahova.

Prin întâmpinarea formulată, intimatul E., a solicitat respingerea recursului formulat de recurenta revizuentă Instituția Prefectului Județului Mureș împotriva deciziei civile nr. 315/A/28.07.2020 pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș în dosarul nr. x/2019, ca neîntemeiat și obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată, constând în onorariu de avocat.

În motivare, intimatul a susținut, în esență, că prin hotărârea recurată, instanța de apel, a reținut în mod just că revizuenta, parte în dosarul civil nr. x/2006, nu a întreprins niciun demers la instituțiile Statului Român, în vederea obținerii hotărârii penale nr. 8/1946, deși în dosar existau indicii despre existența acestei hotărâri și anume înscrierea în C.F. x-Reghin, din care reiese că porțiunea de imobil ce a constituit obiectul dosarului s-a intabulat în favoarea Statului Român, în baza sentinței de confiscare a averii, ci a manifestat un total dezinteres în ambele instanțe față de cauză.

Se mai arată că susținerile recurentei în sensul că hotărârea penală nr. 8/1946 nu putea fi obținută ca urmare a unui simplu demers de cercetare arhivistică sunt combătute de actele doveditoare aflate la dosar, din care reiese că judecarea pricinii în instanța de fond și apel s-a desfășurat pe o perioadă de mai bine de doi ani de zile (între 2004-2006), astfel că recurenta (parte în proces), a avut posibilitatea și timpul necesar pentru a obține înscrisul nou, chiar în ipoteza în care pentru descoperirea acestuia se impunea o activitate complexă de cercetare arhivistică.

Contrar celor arătate de recurentă, consultarea arhivelor fostei securități comuniste nu presupunea un demers complex și nicio durată lungă de cercetare, aspect ce rezultă din adresa nr. x/18.06.2019 a C.N.S.A.S., care, la solicitarea Ministerului Finanțelor Publice înregistrată în data de 06.06.2019, într-un interval de 12 zile, a transmis solicitantului în copie xerox, în 3 exemplare hotărârea penală nr. 8/1946.

În opinia intimatului, pasivitatea recurentei în obținerea hotărârii nr. 8/1946 pe parcursul derulării procesului în fond și în apel, nu poate echivala cu o împrejurare mai presus de voința acesteia de a prezenta acest înscris, aspect reținut în mod temeinic și obiectiv de Curtea de Apel Târgu-Mureș, revizuenta limitându-se la simple presupuneri în sensul că, chiar dacă ar fi solicitat obținerea acestui înscris, nu l-ar fi obținut din diverse motive, neprobate.

Prin întâmpinarea formulată, intimata S.C. RAGCL S.A. Reghin, a solicitat respingerea recursului formulat de recurenta revizuentă Instituția Prefectului Județului Mureș împotriva deciziei civile nr. 315/A/28.07.2020 pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș în dosarul nr. x/2019, ca neîntemeiat.

În motivare, intimata a susținut, în esență, că în mod eronat susține revizuenta că nu i se poate imputa lipsa de diligență în ceea ce privește procurarea hotărârii penale nr. 8/1948, de vreme ce acesta, fiind parte în proces atât în dosarul nr. x/2006 al Tribunalului Mureș, nu numai că nu a întreprins nicio diligență în procurarea vreunui înscris doveditor, dar a manifestat și o lipsă totală de interes în cauză, neprezentându-se la niciun termen în cele două faze procesuale și nedepunând nici întâmpinare la acțiunea formulată de reclamantă. Mai mult, recurenta nu a formulat vreo cale de atac împotriva hotărârilor pronunțate, iar, în prezent, după 14 ani de la pronunțarea hotărârii nu formulează cererea de revizuire nici măcar din proprie inițiativă, ci ca urmare a unei adrese formulată de Ministerul Finanțelor Publice.

În opinia intimatei, susținerile CNSAS din adresa x/2020 din 04.06.2020 nu sunt nicidecum greșite, ci reflectă realitatea, contrar susținerilor revizuentei și a teoretizării faptului că înscrisul în cauză nu putea fi prezentat în instanță cu ocazia judecării pricinii cu 14 ani în urmă.

Intimatul Consiliul Local al Municipiului Reghin a solicitat prin întâmpinarea formulată, admiterea cererii de recurs.

În motivare, s-a arătat, în esență, că, în speță sunt îndeplinite toate condițiile impuse de lege pentru admisibilitatea cererii de revizuire formulată în cauză.

Arată intimatul că, în speță, revizuenta a fost împiedicată să obțină înscrisurile doveditoare de un eveniment extraordinar, respectiv că, instanța anterioară, în mod greșit a reținut faptul că, aceste înscrisuri puteau să fie studiate dacă se solicita acest lucru Serviciului Român de Informații, deoarece ele au putut fi studiate doar după ce au fost predate, inventariate și clasificate de către CNSAS, nefiind puse la dispoziția persoanelor pentru studiu direct de către Serviciului Român de Informații.

În recurs, nu au fost administrate probe noi.

Au fost depuse, cu titlu de practică judiciară relevantă, mai multe hotărâri judecătorești.

Analizând legalitatea deciziei recurate, prin prisma criticilor de recurs și a apărărilor formulate în cauză, Înalta Curte reține următoarele:

Preliminar, se impune precizarea că în cauză sunt incidente prevederile C. proc. civ. de la 1865, având în vedere că revizuirea este o cale extraordinară de atac prin care se vizează, în speță, retractarea unei hotărâri pronunțate într-un proces început înainte de intrarea în vigoare a noului C. proc. civ., fiind incidente prevederile art. 25 alin. (1), ca și prevederile art. 27 din Legea nr. 134/2010.

În ceea ce privește criticile formulate de recurentă și apărările formulate de intimați în cauză, Înalta Curte constată că acestea vizează, în esență, aprecierea instanței anterioare în sensul că, în speță, nu sunt îndeplinite condițiile specifice de admisibilitate prevăzute de 322 pct. 5 din C. proc. civ., recurenta și intimatul Consiliul Local al Municipiului Reghin susținând îndeplinirea cumulativă a acestor condiții, în timp ce intimații E. și S.C. RAGCL S.A. Reghin, invocă pasivitatea revizuentei în obținerea și valorificarea înscrisului nou.

Analizând cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 5 din C. proc. civ., Înalta Curte apreciază că argumentele recurentei sunt nefondate, întrucât nu s-a făcut dovada faptului că înscrisul nou invocat nu a putut fi obținut de revizuentă anterior datei pronunțării hotărârii a cărei revizuire se solicită.

În acest sens, Înalta Curte reține că admisibilitatea cererii de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ. este condiționată nu numai de descoperirea ulterior judecății a unor acte noi, determinante, dar și de imposibilitatea înfățișării lor în instanță datorită unor împrejurări mai presus de voința părții.

Cerința prevăzută de art. 322 pct. 5 din C. proc. civ., referitoare la imposibilitatea obiectivă de prezentare a unor înscrisuri, presupune ca faptul nedescoperirii înscrisurilor noi să fost determinat fie de ascunderea acestora de către partea potrivnică, fie de existența unor împrejurări de fapt care să fi împiedicat partea să le descopere, împrejurări care să fi fost mai presus de voința acesteia.

Așadar, este necesar ca respectivul înscris să fi existat la data judecății, dar nevalorificarea sa în proces să se fi datorat conduitei culpabile a părții adverse (care l-a reținut) sau împrejurării mai presus de voința părții care formulează cererea de revizuire (care, de asemenea, a împiedicat administrarea).

În consecință, această cerință nu este îndeplinită cât timp înscrisurile noi nu au fost descoperite și înfățișate instanței ca urmare a unei atitudini subiective a părții interesate, adică a unei conduite neglijente adoptată de aceasta constând în omisiunea de a consulta o arhivă publică.

Așadar, simplul fapt că partea a descoperit ulterior anumite înscrisuri probatorii, fără a dovedi că o împrejurare mai presus de voința sa a împiedicat-o să le procure în timpul procesului, nu este de natură să justifice admiterea cererii de revizuire.

Fiind vorba despre condiții cumulative de admisibilitate a revizuirii, neîndeplinirea chiar și numai a uneia dintre acestea are drept consecință respingerea cererii de revizuire, ca inadmisibilă.

În speță, raportat la circumstanțele factuale ale cauzei, Înalta Curte apreciază ca fiind corectă concluzia instanței care a pronunțat decizia recurată în sensul că revizuenta nu a dovedit împrejurarea mai presus de voința sa care să o fi împiedicat să înfățișeze înscrisul invocat ca fiind "nou" în procesul în care s-a pronunțat hotărârea a cărei revizuire se solicită, respectiv, hotărârea nr. 8/1946, pronunțată de Tribunalul Poporului Cluj, prin care autorul intimaților reclamanți a fost condamnat și s-a dispus confiscarea averii acestuia.

Instanța de recurs constată, sub acest aspect, că nu s-a făcut dovada că revizuenta s-a aflat într-o imposibilitate absolută de a înfățișa această hotărâre, invocată cu titlu de "înscris doveditor", în realitate, obligația de minimă diligență din partea revizuentei, în sensul de a se informa cu privire la situația juridică a imobilului ce a constituit obiect al cererii de restituire, mai exact la contextul preluării acestuia de către stat, infirmând susținerea recurentei în sensul imposibilității acesteia de a înfățișa proba înainte de pronunțarea hotărârii atacate cu revizuire.

Astfel, în referire la pretinsul impediment insurmontabil care nu i-a permis revizuentei accesul la hotarârea de condamnare a autorului intimaților reclamanți, constând în deținerea acestuia în arhiva SRI, instanța de recurs apreciază că este judicioasă aprecierea din cuprinsul deciziei recurate în sensul că nu a fost dovedită în cauză, raportat la conținutul adresei nr. x/2020 emisă de CNSAS că, neprezentarea acestei hotărâri în instanță s-ar fi datorat unei împrejurări mai presus de voința părții, deci asimilabile forței majore, câtă vreme, aceasta, în calitate de parte în acel dosar, putea atât să procure hotărârea respectivă, cât și să o înfățișeze în procesul finalizat cu decizia atacate cu revizuire.

În acest context al analizei este de menționat că nu poate fi primită apărarea recurentei în sensul că nu ar fi cerut în timpul procesului de revendicare consultarea arhivei SRI sub motiv că nu ar fi știut despre existența hotărârii de condamnare, întrucât o asemenea recunoaștere îi este imputabilă.

În acest sens, este judicioasă constatarea instanței anterioare în sensul că, potrivit actelor dosarului cauzei, în CF nr. x Reghin, în care era înscris imobilul cu privire la care s-a admis cererea de restituire formulată de reclamanta G. (așadar încă de la momentul realizării cercetării judecătorești finalizate prin pronunțarea deciziei atacate cu revizuire), exista înscrisă mențiunea că, "porțiunea" din imobilul în litigiu, care i-a aparținut antecesorului reclamantei, s-a întabulat în favoarea Statului Român în baza "sentinței de confiscare a averii", respectiv că, în speță, pe parcursul judecării procesului în care s-a pronunțat decizia a cărei revizuire se solicită, revizuenta nu a făcut niciun demers, la nicio instituție a Statului Român, pentru identificarea și obținerea hotărârii penale pe care a invocat-o în cererea de revizuire, deși existau indicii despre existența acesteia.

Tot astfel, revizuenta nu a dovedit că o astfel de solicitare ar fi fost refuzată pentru motivele invocate în cuprinsul cererii de recurs, cum ar fi lipsa arhivării/inventarierii actelor aflate în arhivă sau nepermiterea accesului acesteia la dosarele foștilor condamnați.

În acest context, din moment ce revizuenta nu a făcut dovada că ar fi solicitat instituțiilor abilitate să i se comunice hotărârea penală de care se prevalează în prezentul dosar, în mod corect nu au fost validate susținerile acesteia în sensul că nu putea avea acces la hotărârea respectivă până la arhivarea și identificarea ei în arhiva CNSAS.

Înalta Curte apreciază, în plus, că nici nu s-ar fi pus problema existenței unui impediment insurmontabil de obținere și prezentare a înscrisului decât în cazul în care recurenta ar fi uzat de procedura prevăzută de art. 175 din C. proc. civ., iar instanța ar fi constatat că SRI se află într-una din situațiile prevăzute de art. 173 din C. proc. civ., care i-ar fi justificat refuzul de a comunica această hotarâre.

Simpla invocare a unei pretinse lipse a posibilității de a solicita SRI copia acestei hotărâri, nedovedită, nu poate susține un atare impediment, după cum trebuie observat că nici argumentele ce vizeză lipsa clasificării și inventarierii acestor dosare sau a unor alte evidențe, apte să releve informațiile pe care revizuienta ar fi trebuit să le solicite acestei instituții, pe lângă faptul că nu sunt probate, nu au aptitudinea de a înlătura propria culpă a revizuentei în formularea apărării în speță.

Fiind vorba de o instituție publică în calitate de detentor al acestui înscris, partea era în situația de a-l putea procura și înfățișa în cadrul procedurii judiciare desfășurate, în măsura în care îl considera relevant pentru obținerea de consecințe juridice. Altminteri, prezentând un mijloc de probă nou - în sensul de înscris procurat ulterior judecății - și pretinzând ca pe baza acestuia să fie revizuită hotărârea, revizuenta tinde, de fapt, la nesocotirea autorității de lucru judecat a celor statuate irevocabil.

Ignorarea ori simpla necunoaștere a unor înscrisuri care se găseau în arhiva SRI nu constituie o împrejurare de necunoaștere a existenței înscrisului, mai presus de voința revizuentei, ci o deficiență de pregătire a apărării acesteia în acțiunea în restituire formulată de către proprietarul deposedat de imobilul preluat de stat.

Or, funcția revizuirii, de cale extraordinară de atac, nu este aceea de a conduce la reevaluarea judecăților irevocabile în afara condițiilor strict reglementate procedural.

În sens contrar, dacă procurarea unui simplu mijloc de probă - fără ca partea să dovedească împrejurările excepționale, mai presus de voința sa, care au împiedicat-o să-l înfățișeze în cadrul procesului, ar fi suficientă pentru retractarea unei hotărâri, atunci stabilitatea juridică și puterea de lucru judecat de care trebuie să se bucure hotărârile, ar rămâne fără niciun fel de eficiență.

Cu alte cuvinte, revizuirea unei hotărâri judecătorești irevocabile nu poate fi primită cât timp partea interesată invocă motive subiective pentru care nu a prezentat unei instanțe judecătorești anumite înscrisuri, cum se invocă și în speța dedusă judecății, și nu motive obiective, astfel cum prevede legea.

Prin urmare, întrucât revizuenta, căreia îi incumbă sarcina probei, nu a făcut dovada unor împrejurări mai presus de voința sa care să nu îi fi permis să intre în posesia hotărârii penale aflate în arhiva SRI pe durata soluționării procesului în fond, se constată că susținerea acesteia în combaterea excepției inadmisibilității cererii de revizuire nu poate fi primită. În consecință, în mod legal și temeinic a reținut instanța de revizuire că recurenta avea posibilitatea de a solicita acestei autorități a statului, o copie a hotărârii penale invocate drept cauză a revizuirii.

Pentru considerentele arătate, care fac inutilă analiza argumentelor referitoare la caracterul determinant al înscrisului, respectiv a celor care aduc în discuție întrunirea celorlalte condiții de admisibilitate a revizuirii stabilite de art. 322 pct. 5 din C. proc. civ. (dat fiind că, așa cum s-a arătat deja anterior, toate aceste condiții trebuie îndeplinite cumulativ, iar analiza lor se realizează gradual), Înalta Curte constată că recursul este nefondat, urmând a dispune respingerea acestuia.

Reținând culpa procesuală a recurentului revizuent, în temeiul art. 274 din C. proc. civ., Înalta Curte va dispune obligarea acesteia la plata către intimatul-reclamant E. a sumei de 1500 RON, reprezentând cheltuieli de judecată, constând în onorariu de avocat achitat conform chitanței nr. x/02.02.2021

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta-revizuentă Instituția Prefectului Județului Mureș împotriva deciziei nr. 315/A din 28 iulie 2000, pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția I civilă, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 17 februarie 2021.