ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2528/2020

HOTĂRÂRE

24.11.2020

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2020
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2528/2020 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2020)

Ședința publică din data de 24 noiembrie 2020

Asupra cauzei de față constată următoarele:

Prin cererea formulată la data de 10.06.2020, reclamanta A. a solicitat obligarea pârâtei B. Sucursala Otopeni la plata sumei de 400 euro reprezentând 1.938,4 RON (calcul efectuat la data de 29.05.2020 la cursul BNR din ziua plății), cu titlul de compensație pentru întârzierea zborului, cu dobânda legală calculată de la data înregistrării prezentei cereri de chemare in judecata precum și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

În susținerea cererii s-a arătat că pasagerul C. a achiziționat bilete de transport aerian pe ruta Larnaca - Cluj Napoca, zbor operat de pârâtă, care a ajuns la destinație cu o întârziere de peste 3 ore.

S-a mai de către reclamantă faptul că între aceasta și pasager a intervenit o cesiune de creanță, prin care cedentul a cesionat reclamantei toate drepturile și accesoriile izvorâte din dreptul de a percepe compensația datorată în temeiul Regulamentului (CE) nr. 261/2004.

Acțiunea a fost întemeiată în drept pe dispozițiile art. 1026 și urm. C. proc. civ., art. 5 si 7 din Regulamentul CE 261/2004, art. 1522 C. civ.

Prin sentința civilă nr. 7142 din 3 august 2020, Judecătoria Cluj-Napoca a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Buftea.

Pentru a pronunța această hotărâre, Judecătoria Cluj-Napoca a reținut că pentru soluționarea excepției reclamantei nu îi sunt aplicabile dispozițiile art. 113 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., care prevăd o competență alternativă în soluționarea cererii, între instanța de la locul de plecare ori cel de sosire al avionului, având în vedere faptul că aceasta este doar cesionar de creanțe, ceea ce nu presupune transferarea avantajelor recunoscute titularului inițial și, pe cale de consecință nici a dreptului de a alege între două instanțe deopotrivă competente.

Astfel, instanța a făcut aplicarea art. 107 C. proc. civ. și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Buftea, în circumscripția căreia se află sediul pârâtei, din Otopeni, Calea x, jud. Ilfov.

Învestită cu soluționarea cauzei după declinare, Judecătoria Buftea a pronunțat sentința civilă nr. 8684 din 29 octombrie 2020, prin care a admis excepția necompetenței sale teritoriale, invocată din oficiu, a declinat competența de soluționare a cererii de chemare în judecată în favoarea Judecătoriei Cluj-Napoca, a constatat ivit conflictul negativ de competență, a suspendat din oficiu judecata cauzei, și a înaintat dosarul la Înalta Curte de Casație și Justiție pentru a-l soluționa.

În motivare s-a reținut că, așa cum reiese din interpretarea dată de Curtea de Justiție în cauza C-204/08 Peter Rehder împotriva D., instanța competentă să judece o cerere de compensații întemeiată pe Reg. (CE) nr. 261/2004 prin raportare la art. 5 pct. 1 lit. (b) a doua liniuță din Reg. (CE) nr. 44/2001 este, la alegerea reclamantului, instanța în circumscripția căreia se găsește locul de plecare sau locul de sosire a avionului.

Totodată, reținând raționamentul Judecătoriei Cluj-Napoca, în sensul că în speță sunt aplicabile dispozițiile generale prevăzute de art. 107 C. proc. civ., instanța a făcut aplicarea prevederilor art. 130 alin. (3) C. proc. civ. și, constatând că necompetența teritorială de ordine privată putea fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare, a apreciat că soluționarea cauzei revine instanței inițial învestite, care nu putea invoca excepția din oficiu.

Cu privire la conflictul negativ de competență cu a cărui judecată a fost legal sesizată în condițiile art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Obiectul litigiului ce a generat desesizarea celor două instanțe și crearea conflictului negativ de competență îl constituie cererea cu valoare redusă având ca obiect obligarea pârâtei B. Sucursala Otopeni la plata sumei de 400 euro, echivalentul a 1.938,4 RON, cu titlul de compensație pentru întârzierea zborului operat de către aceasta, precum și la plata dobânzii legale și a cheltuielilor de judecată.

Pârâta nu a formulat întâmpinare, conform dispozițiilor art. 1029 alin. (4) C. proc. civ., și nici nu s-a înfățișat în fața instanței de judecată, având în vedere că procedura de judecare a cererilor cu valoare redusă se desfășoară în întregime în camera de consiliu și în scris.

În conformitate cu dispozițiile art. 130 C. proc. civ., excepția necompetenței se invocă în mod diferit, în funcție de forma necompetenței, respectiv de caracterul de ordine publică sau privată al normei încălcate.

Astfel, potrivit art. 130 C. proc. civ., "(2) Necompetența materială și teritorială de ordine publică trebuie invocată de părți ori de către judecător la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe. (3) Necompetența de ordine privată poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe".

Necompetența este de ordine publică în situațiile expres prevăzute de art. 129 alin. (2) C. proc. civ., respectiv când sunt încălcate normele privind competența generală a instanțelor judecătorești, competența materială și competența teritorială exclusivă, când procesul este de competența unei alte instanțe de același grad și părțile nu o pot înlătura.

Pentru toate celelalte cazuri, art. 129 alin. (3) C. proc. civ. prevede că necompetența este de ordine privată.

Necompetența teritorială alternativă, prevăzută de dispozițiile art. 113 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., aplicabile speței în raport de izvorul obligației de plată solicitate, este de ordine privată, astfel că, potrivit art. 130 alin. (3) C. proc. civ., putea fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare, instanța învestită neputând-o invoca din oficiu.

Din interpretarea textului de lege sus-menționat rezultă că, atât timp cât pârâta B. Sucursala Otopeni nu a formulat întâmpinare în cauză, prin care să fi invocat excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Cluj-Napoca, soluționarea cauzei este în competența instanței pe rolul căreia a fost înregistrată cererea.

Față de considerentele prezentate, în baza dispozițiilor art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cluj-Napoca.