ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 377/2021

Ședința publică din data de 17 februarie 2021

Deliberând asupra conflictului negativ de competență, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Buftea, secția civilă, la data de 29 mai 2020, sub nr. x/2020, reclamanta A. S.R.L. a solicitat obligarea pârâtei B. Budapest Sucursala Otopeni la plata sumei de 750 euro, echivalent în RON, reprezentând compensație pentru întârzierea zborului x, conform art. 7 alin. (1) lit. a) din Regulamentul CE 261/2004, precum și obligarea pârâtei la plata dobânzii legale, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea cererii, reclamanta a arătat că pasagerii C., D. și E. au achiziționat bilete de avion pentru un zbor operat de pârâta B. Budapest Sucursala Otopeni, în calitate de operator de transport aerian, zbor care a avut o întârziere de 3 ore și 28 minute.

S-a mai arătat că, între A. S.R.L. și pasageri, a intervenit contractul de cesiune de creanță nr. x încheiat la data de 22 aprilie 2020, prin care cedentul a cesionat reclamantei drepturile principale și accesorii izvorâte din dreptul de a primi compensații în legătură cu zborul, compensații cuvenite în conformitate cu dispozițiile Regulamentului CE nr. 261/2004.

În drept, au fost invocate prevederile art. 5, 6, 7 din Regulamentul CE 261/2004, Regulamentul nr. 1215/2012, art. 1522, art. 1566-1586 din C. civ., art. 1026-1033 C. proc. civ., jurisprudența relevantă a Curții de Justiție a Uniunii Europene (cauzele C-402/07, C-432/07 și C-394/14).

Prin sentința civilă nr. 6421 din 16 septembrie 2020, Judecătoria Buftea, secția civilă a admis excepția necompetenței materiale, invocată din oficiu, și a declinat competența teritorială de soluționare a cererii privind pe reclamanta A. S.R.L. și pe pârâta B. Budapest Sucursala Otopeni, în favoarea Judecătoriei Timișoara.

Pentru a hotărî astfel, această instanță a reținut că reclamanta urmărește recuperarea creanței reprezentând despăgubiri pentru întârzierea zborului operat de pârâtă cu nr. x, cu destinația Timișoara.

S-a mai reținut că, în cauza C-204/08 (obligatorie chiar și ulterior intrării în vigoare a Regulamentului nr. 1215/2012 întrucât vizează aceeași chestiune), Curtea a subliniat aspectul că "articolul 5 punctul 1 lit. b) a doua liniuță din Regulamentul (CE) nr. 44/2001 al Consiliului din 22 decembrie 2000 privind competența judiciară, recunoașterea și executarea hotărârilor în materie civilă și comercială trebuie interpretat în sensul că, în cazul unui transport aerian de persoane dintr-un stat membru cu destinația într-un alt stat membru, efectuat în temeiul unui contract încheiat cu o singură companie aeriană, care este operatorul de transport efectiv, instanța competentă să judece o cerere de compensații întemeiată pe acest contract de transport și pe Regulamentul (CE) nr. 261/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 februarie 2004 de stabilire a unor norme comune în materie de compensare și de asistență a pasagerilor în eventualitatea refuzului la îmbarcare și anulării sau întârzierii prelungite a zborurilor și de abrogare a Regulamentului (CEE) nr. 295/91 este, la alegerea reclamantului, instanța în circumscripția căreia se găsește locul de plecare sau locul de sosire a avionului, astfel cum aceste locuri sunt convenite în contractul respectiv."

Curtea a reiterat la paragraful 68 din hotărârea pronunțată în cauzele conexate C-274/16, C-447/16 și C-448/16 aspectul că locul de plecare și locul de sosire a avionului trebuie să fie considerate, în egală măsură, drept locuri de prestare principală a serviciilor care fac obiectul unui contract de transport aerian, care justifică competența de a judeca o cerere de compensație întemeiată pe acest contract de transport și pe Regulamentul nr. 261/2004, la alegerea reclamantului, a instanței în circumscripția căreia se găsește locul de plecare sau locul de sosire a avionului, astfel cum aceste locuri sunt convenite în contractul respectiv.

De asemenea, în cauza C-204/08, Curtea a arătat că articolul 7 punctul 5 din Regulamentul (UE) nr. 1215/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 12 decembrie 2012 privind competența judiciară, recunoașterea și executarea hotărârilor în materie civilă și comercială trebuie interpretat în sensul că o instanță a unui stat membru nu este competentă să soluționeze un litigiu referitor la o acțiune în despăgubire formulată în temeiul articolului 7 din Regulamentul nr. 261/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 februarie 2004 de stabilire a unor norme comune în materie de compensare și de asistență a pasagerilor în eventualitatea refuzului la îmbarcare și anulării sau întârzierii prelungite a zborurilor și de abrogare a Regulamentului (CEE) nr. 295/91 și îndreptată împotriva unei companii aeriene stabilite pe teritoriul unui alt stat membru, pentru motivul că această companie deține în circumscripția instanței sesizate o sucursală, fără ca această sucursală să fi fost parte la relația juridică dintre companie și pasagerul în discuție.

Concluzionând, această instanță a reținut că, astfel cum a arătat Curtea în hotărârea pronunțată în Cauza C-464/18, la paragrafele 34 și 35, în situația unui bilet cumpărat online, nu există elemente care să permită stabilirea implicării sucursalei în relația juridică dintre transportatorul aerian și reclamantul din litigiul principal, astfel încât această instanță a apreciat că nu poate fi competentă să soluționeze prezentul litigiu în discuție în temeiul articolului 7 punctul 5 din Regulamentul nr. 1215/2012, neexistând niciun element care să indice faptul că, în cauză, contractul de transport a fost încheiat prin intermediul sucursalei B. din Otopeni.

Învestită prin declinare, Judecătoria Timișoara, secția I civilă, prin sentința civilă nr. 12580 din 12 noiembrie 2020, a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cererii formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta B. Budapest Sucursala Otopeni, în favoarea Judecătoriei Buftea; a constatat ivit conflictul negativ de competență ivit între Judecătoria Timișoara și Judecătoria Buftea și a dispus înaintarea dosarului către Înalta Curte de Casație și Justiție, în vederea soluționării conflictului de competență.

În motivare, această instanță a reținut că, în cauză, potrivit art. 129 C. proc. civ. necompetența teritorială este de ordine privată, iar, potrivit art. 130 C. proc. civ., judecătorul nu poate invoca, din oficiu, necompetența de ordine privată, pârâtul fiind singurul căruia i-a fost prevăzută o astfel de vocație, prin întâmpinare, sau, când întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe, în caz contrar, fiind prevăzută în persoana acestuia sancțiunea decăderii.

În cauză, reclamanta a înțeles să sesizeze Judecătoria Buftea, chemând-o în judecată pe pârâta B. Budapest Sucursala Otopeni, prevalându-se de dispozițiile art. 1028 raportat la art. 107 alin. (1) C. proc. civ., iar pârâta, legal citată, nu a trimis formularul de răspuns completat prin care să invoce excepția necompetenței teritoriale, motiv pentru care Judecătoria Buftea a invocat, în mod greșit, excepția necompetenței teritoriale de ordine privată, deși, în aceste condiții, era obligată să se declare competentă absolut să soluționeze pricina la primul termen de judecată.

Astfel cum rezultă și din cauzele pe care Judecătoria Buftea le-a menționat, acestea se referă la locul de plecare și la locul de sosire stabilite pe teritoriile unor state membre ale Uniunii Europene, fiind alegerea reclamantului să sesizeze una dintre instanțele în circumscripția cărora se afla unul dintre aceste locuri, astfel că instanța sesizată de reclamant rămâne competentă, neputându-și invoca din oficiu necompetența teritorială.

Conchizând, această instanță a reținut că pârâta din prezenta cauză este B. Budapest Sucursala Otopeni, care are sediul în Otopeni, în circumscripția teritorială a Judecătoriei Buftea.

Examinând conflictul negativ de competență cu a cărui judecată a fost legal sesizată, în temeiul dispozițiilor art. 133 pct. 2 coroborate cu cele ale art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Obiectul prezentului demers judiciar ce a generat desesizarea celor două instanțe și crearea conflictului negativ de competență îl constituie cererea cu valoare redusă privind obligarea pârâtei B. Budapest Sucursala Otopeni la plata sumei de 750 euro, echivalent în RON, reprezentând compensație pentru întârzierea zborului operat de către aceasta, precum și la plata dobânzii legale și a cheltuielilor de judecată.

Cererea de chemare în judecată a fost formulată în temeiul dispozițiilor art. 1026-1033 C. proc. civ., care reglementează procedura cu privire la cererile cu valoare redusă.

Înalta Curte reține că reclamanta solicită o compensație în temeiul Regulamentului nr. 261/2004, în contradictoriu cu pârâta Sucursala Otopeni a B. Budapest, pentru efectuarea zborului pe ruta Milano-Timișoara.

Or, în raport de izvorul obligației de plată solicitate, trebuie observat că dispozițiile art. 7 pct. 5 din Regulamentul UE nr. 1215/2012 al Parlamentului European și al Consiliului privind competența judiciară, recunoașterea și executarea hotărârilor în materie civilă și comercială, stabilesc că:

"O persoană care are domiciliul pe teritoriul unui stat membru poate fi acționată în justiție într-un alt stat membru: ...în privința unei contestații rezultate din activitatea unei sucursale, a agenții sau a unei alte unități, în fața instanțelor de la locul unde se află sucursala, agenția sau unitatea în cauză".

În cauză, întrucât reclamanta a chemat în judecată Sucursala Otopeni a companiei B. Budapest, la stabilirea competenței teritoriale Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor 7 pct. 5 din Regulamentul UE nr. 1215/2012, va avea în vedere sediul social al sucursalei care este în Otopeni, în circumscripția teritorială a Judecătoriei Buftea.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cererii de chemare în judecată formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta B. Budapest Sucursala Otopeni, având ca obiect "cerere de valoare redusă", în favoarea Judecătoriei Buftea.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cererii de chemare în judecată formulate de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta B. Budapest Sucursala Otopeni, având ca obiect "cerere de valoare redusă", în favoarea Judecătoriei Buftea.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 17 februarie 2021.