ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2902/2017

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, sub nr. 5881/2/2015, reclamantul A. a chemat în judecată pârâta Parlamentul României - Camera Deputaților, solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să dispună: anularea actului juridic prin care Parlamentul României - Camera Deputaților a luat act, în ședința de plen din 9 februarie 2015, de încetarea mandatului de deputat al reclamantului; anularea hotărârii Camerei Deputaților nr. 7/2015 privind vacantarea unui loc. de deputat; repunerea reclamantului A. în situația anterioară emiterii actelor contestate sus-menționate, în funcția de deputat; obligarea pârâtei la plata unei sume egale cu toate indemnizațiile care i s-ar fi cuvenit reclamantului, precum și a celorlalte drepturi ce i s-ar fi cuvenit acestuia, în temeiul calității sale de deputat, în baza legii și a altor acte, începând cu data de 9 februarie 2015 și până la data repunerii efective în funcție, cu titlul cu despăgubiri pentru daunele materiale produse prin actele administrative contestate sus-menționate; obligarea pârâtei la plata sumei de 500.000 RON, cu titlul de despăgubiri pentru daunele morale produse ca urmare a emiterii actelor contestate sus-menționate; obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezenta cauză.

Prin Sentința nr. 637 din 26 februarie 2016 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal s-a respins excepția lipsei de obiect a capătului de cerere având ca obiect anularea actului juridic prin care s-a luat act, în ședința de plen din 9 februarie 2015, de încetarea mandatului de deputat al reclamantului; s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Parlamentului României - Camera Deputaților în ceea ce privește capătul de cerere având ca obiect anularea actului juridic prin care s-a luat act, în ședința de plen din 9 februarie 2015, de încetarea mandatului de deputat al reclamantului; s-a respins capătul de cerere având ca obiect anularea actului juridic prin care s-a luat act, în ședința de plen din 9 februarie 2015, de încetarea mandatului de deputat al reclamantului ca fiind formulat împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă; s-a admis excepția inadmisibilității capătului de cerere având ca obiect anularea hotărârii Camerei Deputaților nr. 7 din 9 februarie 2015 privind vacantarea unui loc. de deputat; s-a respins capătul de cerere având ca obiect anularea hotărârii Camerei Deputaților nr. 7 din 9 februarie 2015 privind vacantarea unui loc. de deputat ca inadmisibil și s-au respins celelalte capete de cerere formulate de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Parlamentul României - Camera Deputaților, ca neîntemeiate.

Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamantul A., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Motivele de recurs invocate se încadrează în dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 și 8 C. proc. civ. invocându-se aplicarea și interpretarea greșită a legii în principal în ceea ce privește soluționarea excepțiilor a lipsei calității procesuale pasive și respectiv a inadmisibilității și în subsidiar cererea de despăgubiri apreciată ca neîntemeiată și respinsă ca atare.

Se solicită în principal în raport de dispozițiile art. 488 alin. (4) și (8) C. proc. civ. admiterea recursului și casarea sentinței atacate cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe și în subsidiar admiterea recursului casarea și rejudecarea în fond prin admiterea acțiunii astfel cum a fost cum a fost formulată.

În raport de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 și 6 C. proc. civ. se invocă soluționarea greșită, fără a se intra în cercetarea fondului și cu încălcarea principiului rolului activ, a excepției lipsei calității procesuale pasive a autorității pârâte în ceea ce privește capătul de acțiune având ca obiect anularea actului juridic prin care s-a luat act în ședința de plen din 9 februarie 2015 de încetarea mandatului de deputat al recurentului-reclamant.

Se arată că instanța de fond în baza rolului activ trebuia să pună în discuția părților necesitatea introducerii în cauză a persoanei emitente a actului de control și să stabilească corect cadrul procesual.

În raport de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ. recurentul invocă aplicarea și interpretarea greșită a legii în ceea ce privește aprecierea ca inadmisibil și respingerea ca atare a capătului de acțiune având ca obiect Hotărârea Camerei Deputaților nr. 7 din 9 februarie 2015 privind vacantarea unui loc. de deputat.

Recurentul-reclamant susține că această hotărâre reprezintă un act administrativ în sensul dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, care nu este exceptat de la controlul de legalitate prevăzut de art. 1 din Legea nr. 554/2004 neexistând o procedură expresă în sens contrar sau o reglementare care să prevadă o altă cale de atac. Se apreciază că sesizarea la Curtea Constituțională nu este efectivă pentru recurent în raport de dispozițiile art. 27 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, iar soluția recurată reprezintă o încălcare a dreptului de acces la o instanță în raport de dispozițiile art. 6 alin. (1) din CEDO.

La dosar intimata-pârâtă a formulat întâmpinare în care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, iar recurentul a depus răspuns la întâmpinare.

Analizând recursul declarat, în raport de motivele invocate, curtea îl apreciază pentru următoarele considerente ca nefondat în cauză nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 și 8 C. proc. civ.

Sentința recurată este dată cu aplicarea corectă a legii atât în cea ce privește soluționarea excepțiilor cât și în ceea ce privește soluționarea cererii subsidiare privind daunele materiale și materiale solicitate nefiind fondate, în opinia Curții aspectele de nelegalitate invocate.

În ceea ce privește capătul de acțiune având ca obiect anularea actului juridic prin care în ședința de plen din data de 9 februarie 2015 s-a luat act de încetarea mandatului de deputat, soluția de admitere a excepției lipsei calității procesuale pasive este corectă și dată cu aplicarea corectă a legii. În cauză instanța s-a pronunțat în raport de obiectul cauzei și de cererea de chemare în judecată formulată de reclamant în baza art. 9 C. proc. civ., iar rolul activ al judecătorului a fost în sensul dispozițiilor art. 22 alin. (3) din C. proc. civ.

Actul contestat din 9 februarie 2015 a fost emis de către Președintele Camerei Deputaților în cadrul procedurii parlamentare prevăzute de art. 7 alin. (4) din Legea nr. 96/2006 și nu de către autoritatea pârâtă chemată în judecată.

În consecință, pe acțiunea reclamantului astfel cum a fost formulată în mod corect prima instanță a apreciat întemeiată excepția lipsei calității procesuale pasive a intimatului Parlamentul României - Camera Deputaților care nu este emitentă a actului contestat, în cauză neputându-se reține încălcarea regulilor de procedură în sensul dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

În ceea ce privește cererea de introducere în cauză și casarea cu trimitere în cauză nu sunt aplicabile în cauză dispozițiile art. 16 din Legea nr. 554/2004 în raport de obiectul cauzei și de natura actului emis în ședința din data de 9 februarie 2015.

În ceea ce privește soluționarea capătului de acțiune având ca obiect Hotărârea Camerei Deputaților nr. 7 din 9 februarie 105 privind vacantarea unui loc. de deputat acesta în mod corect și legal, în raport de dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004 a fost apreciat ca inadmisibil și respins ca atare.

Hotărârea contestată prin care s-a înaintat mandatul de deputat al reclamantului, înaintate ca raportul ANI prin care s-a constatat situația de incompatibilitate să fi rămas definitiv, nu reprezintă un act administrativ în sensul dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004 admisibil a fi contestat conform art. 1 din Legea nr. 554/2004.

În mod corect prima instanță a stabilit natura juridică a acestui act ca fiind un act constituțional, un act juridic emis în exercitarea prerogativelor constituționale ce privește regimul juridic al mandatului de deputat (sau senator după caz) mandat care este un mandat constituțional prevăzut de Constituție și de Legea nr. 96/2006.

Acest raport de drept public este exceptat controlului de legalitate al instanței de contencios administrativ, fiind un raport specific exercitării demnității de deputat care poate fi contestat numai în condițiile prevăzute de art. 27 din Legea nr. 47/1992, procedură specială care nu reprezintă o încălcare a dispozițiilor art. 6 din CEDO.

Această hotărârea nr. 7 din 9 februarie 2015 poate forma obiectul revocării fapt care în cauză s-a realizat la data de 20 septembrie 2016 de către autoritatea emitentă sau poate forma obiectul cotestației față de natura sa constituțională la instanța de contencios constituțional conform art. 27 din Legea nr. 47/1992.

Faptul că natura sa juridică nu permite controlul instanței de contencios-administrativ, în cauză nefiind aplicabile dispozițiile Legii nr. 554/2004, nu reprezintă o îngrădire a accesului liber la justiție și încălcare a dispozițiilor art. 6 din CEDO. Aceasta în condițiile în care actele de drept constituțional sunt exceptate de la controlului prevăzut de art. 1 din Legea nr. 554/2004. În acest sens există practică la nivelul Curții de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal - Sentința civilă nr. 79 din 11 ianuarie 2013 pronunțată în Dosarul nr. x/2012 și rămasă definitivă prin anularea recursului și Sentința civilă nr. 1616 din 16 mai 2013 rămasă definitivă prin respingerea recursului ca nefondat în baza Deciziei nr. 797 din 24 februarie 2015.

În ambele cauze acțiunile au fost apreciate ca inadmisibile și respinse ca atare tocmai în baza naturii juridice constituționale a actelor contestate.

În cauză nu sunt încălcate dispozițiile art. 6 din CEDO deoarece Curtea Europeană a statuat că sunt excluse din sfera de aplicare a acestor dispoziții procedurile care implică exercițiul prerogativelor de putere publică, respectiv raporturile de drept constituțional care sunt de competență exclusivă a Parlamentului României sau după caz a Curții Constituționale.

Cererea subsidiară de daune materiale și morale în corect a fost apreciată ca neîntemeiată și respinsă ca atare recurentul neformulând critici în cadrul recursului declarat, instanța de contencios administrativ nefiind în măsura să verifice pe o cerere principală inadmisibilă o cerere de daune subsidiară, în raport și de specificul acestei cauze, respectiv revocarea hotărârii contestate pe parcursul soluționării prezentei cauze și repunerea în drepturi a recurentului ulterior datei de 20 septembrie 2016.

Față de cele expuse mai sus, Curtea în baza art. 496 alin. (1) C. proc. civ. și art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 va respinge recursul ca nefondat menținând ca legală și temeinică sentința pronunțată de instanța de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de A. împotriva sentinței nr. 637 din 26 februarie 2016 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 10 octombrie 2017.

Procesat de GGC - MM