ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1677/2015

Asupra contestației în anulare de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin Decizia nr. 2.437 din 27 mai 2014, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, a respins recursul declarat de reclamanta A. împotriva Sentinței nr. 6.287 din 6 noiembrie 2012 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de recurs a reținut, în esență, următoarele:

Autoritatea intimată a efectuat ambele proceduri de comunicare față de recurenta-reclamantă, prin scrisori recomandate cu confirmare de primire la adresa sa de domiciliu, aceasta neputându-se prevala de împrejurarea că nu și-a ridicat corespondența, întrucât, potrivit unui principiu de drept, nimeni nu poate invoca în susținerea intereselor sale propria sa culpă.

Pe fondul cauzei, instanța de recurs a apreciat că, întrucât Serviciul "Pavaje - Spații Verzi" din cadrul Primăriei Municipiului Călărași face parte din aparatul de specialitate al primarului, iar Consiliul local exercită, potrivit art. 36 alin. (2) lit. a) din Legea administrației publice locale nr. 215/2001, atribuții privind organizarea și funcționarea aparatului de specialitate al primarului, ale instituțiilor și serviciilor publice de interes local și ale societăților comerciale și regiilor autonome de interes local, în mod corect s-a reținut că ocuparea funcției de director al acestui serviciu, pe durata mandatului de consilier în Consiliul Local al Municipiului Călărași, constituie în ceea ce o privește pe recurentă o incompatibilitate, în sensul dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 176/2010.

Împotriva acestei decizii recurenta a formulat contestație în anulare, invocând dispozițiile art. 318 alin. (1) din C. proc. civ.

În motivarea căii de atac, contestatoarea a arătat că instanța de recurs nu a cercetat motivele de modificare a soluției primei instanțe, precizând că motivele contestației le va formula după redactarea hotărârii atacate.

Totodată, a solicitat suspendarea executării deciziei atacate cu contestație în anulare, în temeiul art. 319 alin. (1) din C. proc. civ.

Înalta Curte constată că în cauză nu a fost depusă dovada achitării unei cauțiuni în sumă de 500 RON, conform art. 403 din C. proc. civ., pentru cererea de suspendare a executării hotărârii contestate.

Totodată, deși hotărârea atacată a fost redactată, până la termenul de judecată din 23 aprilie 2015 contestatoarea nu a depus la dosar motivele contestației în anulare, aceasta formulând doar afirmații generale, fără a indica în ce au constat motivele care nu ar fi fost verificate de instanța de recurs.

Din conținutul hotărârii contestate, rezultă că instanța de recurs a analizat și totodată a răspuns criticilor formulate împotriva sentinței care a format obiectul recursului.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 319 și 320 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge cererea de suspendare a executării deciziei atacate, ca inadmisibilă, și contestația în anulare, ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de suspendare a executării deciziei atacate, ca inadmisibilă.

Respinge contestația în anulare formulată de A. împotriva Deciziei nr. 2.437 din 27 mai 2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, ca neîntemeiată.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 23 aprilie 2015.

Procesat de ED