ÎCCJ, Secția penală

Asupra plângerii de

față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

La data de 25 august 2009, petiționarul B.L. a

adresat Înaltei Curți de Casație și Justiție o plângere formulată împotriva

rezoluției nr. 3883 din 4 august 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de

Casație și Justiție.

Petiționarul a

criticat modul în care instanțele au soluționat dosarul în care este parte și a

solicitat rezolvarea acestuia de către Înalta Curte prin tragerea la răspundere

penală a persoanelor vinovate de săvârșirea infracțiunilor de mărturie

mincinoasă, fals în declarații, fals în înscrisuri sub semnătură privată,

falsificarea semnăturii, înșelarea organelor de cercetare penală, respectiv a

lui B.M., D.P. și G.C.

Petiționarul a depus

la dosarul cauzei copii ale următoarelor înscrisuri: adresele nr. 8181/4189/III-7/2008

din 10 august 2009 și 30 septembrie 2008 ale Parchetului de pe lângă Înalta

Curte de Casație și Justiție, secția judiciară, citație în Dosarul nr. 8103/4/2008

al Curții de Apel București, secția I penală, comunicarea titlului executoriu nr.

653/2009 de către Judecătoria Sectorului 4 în Dosarul penal nr. 8103/4/2008,

adresa nr. 91/S din 3 octombrie 2008 a Judecătoriei Pitești adresa nr. 8103/4/2008

a Tribunalului București, secția a II-a penală.

Din oficiu, Înalta

Curte a solicitat Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția

judiciară, serviciul judiciar penal a lucrării nr. 8181/4189/III-7/2008 privind

pe petiționarul Barbu Liviu, lucrare care a fost atașată la dosarul cauzei

(filele 14-29).

Examinând plângerea,

Înalta Curte constată că aceasta este inadmisibilă din următoarele considerente:

Prin referatul nr. 8181/4189/III-7/2008

din 5 august 2009, întocmit de Serviciul judiciar penal al Secției judiciare

din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, s-a

constatat că petiționarul B.L. afirmă că își menține plângerea formulată

anterior împotriva lui B.M., D.P. și G.C. pentru săvârșirea mai multor

infracțiuni.

Din examinarea

înscrisurilor anexate a rezultat că împotriva soluțiilor de netrimitere în

judecată a susnumiților dispuse de Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului

4 București și Judecătoria Pitești, petiționarul a formulat plângeri care au

fost respinse de instanțele de judecată, hotărârile pronunțate rămânând

definitive.

Cum potrivit

dispozițiilor art. 278

1

alin. (11) C. proc. pen., persoana împotriva

căreia judecătorul, prin hotărâre definitivă, a decis că nu este cazul să se

înceapă ori să se redeschidă urmărirea penală nu mai poate fi urmărită pentru

aceeași faptă, afară de cazul când s-au descoperit fapte sau împrejurări noi ce

nu au fost cunoscute de organul de urmărire penală și nu a intervenit unul din

cazurile în care punerea în mișcare sau exercitarea acțiunii penale este

împiedicată, procurorul a închis lucrarea.

Petiționarul a atacat

acest referat al procurorului cu plângere la instanță.

Înalta Curte,

verificând admisibilitatea sesizării instanței cu o astfel de plângere constată

următoarele:

Potrivit

dispozițiilor art. 278

1

alin. (1) C. proc. pen., în fața instanței

pot fi formulate numai plângerile care privesc anumite soluții date de

procuror, expres și limitativ prevăzute de legiuitor : rezoluția de neîncepere

a urmăririi penale sau ordonanța ori, după caz, rezoluția de clasare, de

scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale.

Investirea instanței în

alte limite decât cele arătate mai sus nefiind prevăzută și îngăduită de lege,

rezultă că o plângere care vizează conținutul unui referat nu este admisibilă.

Plângerea contra

actelor procurorului se adresează și se rezolvă de către procurorul ierarhic superior

acestuia, potrivit art. 278 C. proc. pen.

Înalta Curte,

constatând inadmisibilitatea plângerii formulate de petiționarul B.L., va

dispune respingerea acesteia, potrivit dispozițiilor art. 278

1

alin.

(8) lit. a) C. proc. pen.

În baza art. 192 alin.

(2) C. proc. pen., petiționarul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare

către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E

Respinge, ca

inadmisibilă, plângerea formulată de petiționarul B.L. împotriva referatului nr.

8181/4189/III-7/2008 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție, secția judiciară.

Obligă petiționarul

să plătească suma de 5 lei cheltuieli judiciare către stat.

Cu recurs.

Pronunțată în ședință

publică, azi 13 octombrie 2009.