DUYGULU v. TURKEY

SEGUNDA SECȚIUNE DECIZIE Nr. 4667/03, de către İsmail DUYGULU împotriva Turciei Curții Europene a Drepturilor Omului (A doua secțiune), care așezează la 27 mai 2008 ca Cameră compusă din: Françoise Tulkens, Președintele Ireneu Cabral Barreto, Vladimiro Zagrebelsky, Danutė Jočienė, András Sajó, Nona Tsotsotsoria Ișıl Karakaș, judecători și Sally Dolle, grefierul secțiunii Având în vedere cererea depusă la 23 septembrie 2002, având în vedere decizia de a aplica art. 29 § 3 din Convenție și de a examina împreună admisibilitatea și meritele cazului. Având în vedere declarațiile formale care acceptă o soluționare prietenoasă a cazului. După deliberare, decide după cum urmează: FACTE Reclamantul, dl İsmail Duygulu, este un cetățean turc născut în 1965 și locuiește în Antalya.

El a fost reprezentat în fața Curții de către dna Kaplan, un avocat practicant în Antalya. Guvernul turc („Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. La 24 noiembrie 1993, reclamantul a introdus o procedură împotriva Ministerului Internului și a cerut ștergerea dosarelor sale de poliție. La 14 mai 1997, Curtea Administrativă Antalya a ordonat eliberarea dosarelor de poliție, cu excepția unei întârzieri în legătură cu jaf pentru care reclamantul a fost judecat și achitat în 1982. La 8 noiembrie 2000, Curtea Administrativă Supremă a susținut această decizie. O cerere de rectificare a hotărârii sale a fost respinsă de Curtea Administrativă Supremă la 11 iunie 2002. COMPLAINTĂ Reclamantul s-a plâns că procedura inițiată de el în fața Curții Administrative Antalya nu a fost încheiată într-un timp rezonabil, în sensul articolului 6 § 1 din convenție.

HOTĂRÂREA La 3 aprilie 2008, Curtea a primit următoarea declarație de la Agentul Guvernului: „Declar că Guvernul Turciei propune să plătească, ex-gratie, 4.000 (4 mii) de euro (de exemplu, 3.000 de euro în ceea ce privește pecunia și neîntregirea prejudiciu material și 1000 de euro în ceea ce privește costurile și cheltuielile) pentru dl İsmail Duygulu, în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cazului menționat mai sus, pe lângă Curtea Europeană a Drepturilor Omului. Această sumă, care trebuie să acopere orice prejudiciu material și moral, precum și costurile și cheltuielile, va fi convertită în lira turcă nouă la rata aplicabilă la data plății și fără impozite aplicabile. Acesta va fi plătit în termen de trei luni de la data notificării hotărârii luate de Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului.

În cazul în care nu se plătește această sumă în termenul de trei luni, guvernul se angajează să plătească dobânzi simple pe aceasta, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei implicite plus trei puncte procentuale.

Plata va constitui rezoluția finală a cazului.” Curtea a primit următoarea declarație semnată de reclamant: „Eu, dna Serpil Kaplan, avocat, reține că Guvernul Turciei sunt pregătite să plătească, ex gratie 4.000 (4 mii) de euro (adică 3.000 de euro în ceea ce privește prejudiciu material și moral și 1.000 de euro în ceea ce privește costurile și cheltuielile) către dl İsmail Duygulu în vederea asigurării unei soluții prietenoase a celor de mai sus Această sumă, care este destinată acoperirii oricărei prejudiciu material și moral, precum și a costurilor și cheltuielilor, va fi transformată în lira turcă nouă la rata aplicabilă la data plății și fără impozite aplicabile. Acesta va fi plătit în termen de trei luni de la data notificării hotărârii luate de Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului.

De la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontarea dobânzilor simple se plătesc pe suma de mai sus la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de decontare plus trei puncte procentuale. Accept propunerea și renunță la orice alte afirmații împotriva Turciei în ceea ce privește faptele care dau naștere acestei cereri. Declar că acest lucru constituie o rezoluție finală a cazului.” Curtea ia act de soluționarea prietenoasă atinsă între părți și este convins că soluționarea se bazează pe respectarea drepturilor omului astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale și nu găsește motive de politică publică care să justifice o examinare continuă a cererii (articolul amendat Având în vedere cele de mai sus, este necesar să se întrerupă aplicarea art. 29 § 3 și să se scoată cazul din listă.

Din aceste motive, Curtea decide în unanimitate să pună în aplicare cererea din lista sa. Președintele grefierului Sally Dolle Françoise Tulkens

SECOND SECTION

DECISION Application no. 4667/03 by İsmail DUYGULU against Turkey The European Court of Human Rights (Second Section), sitting on 27 May 2008 as a Chamber composed of: Françoise Tulkens, President , Ireneu Cabral Barreto, Vladimiro Zagrebelsky, Danutė Jočienė, András Sajó, Nona Tsotsoria , Ișıl Karakaș, judges , and Sally Dollé, Section Registrar , Having regard to the above application lodged on 23 September 2002, Having regard to the decision to apply Article 29 § 3 of the Convention and examine the admissibility and merits of the case together. Having regard to the formal declarations accepting a friendly settlement of the case. Having deliberated, decides as follows: THE FACTS The applicant, Mr İsmail Duygulu, is a Turkish national who was born in 1965 and lives in Antalya.

He was represented before the Court by Mrs S. Kaplan, a lawyer practising in Antalya. The Turkish Government (“the Government”) were represented by their Agent. The facts of the case, as submitted by the parties, may be summarised as follows. On 24 November 1993 the applicant brought proceedings against the Ministry of Interior and asked for his police records to be erased. On 14 May 1997 the Antalya Administrative Court ordered the erasure of the police records, with the exception of an entry in respect of a robbery for which the applicant had been tried and acquitted in 1982. On 8 November 2000 the Supreme Administrative Court upheld this decision.

A request for a rectification of its judgment was rejected by the Supreme Administrative Court on 11 June 2002. COMPLAINT The applicant complained that the proceedings brought by him before the Antalya Administrative Court had not been completed within a reasonable time, within the meaning of Article 6 § 1 of the Convention. THE LAW On 3 April 2008 the Court received the following declaration from the Agent of the Government: “I declare that the Government of Turkey offer to pay, ex gratia, 4,000 (four thousand) euros (i.e. 3,000 euros in respect of pecuniary and non ‑ pecuniary damage and 1,000 euros in respect of costs and expenses) to Mr İsmail Duygulu with a view to securing a friendly settlement of the above-mentioned case pending before the European Court of Human Rights.

This sum, which is to cover any pecuniary and non-pecuniary damage as well as costs and expenses, will be converted into new Turkish liras at the rate applicable on the date of payment, and free of any taxes that may be applicable. It will be payable within three months from the date of notification of the decision taken by the Court pursuant to Article 37 § 1 of the European Convention on Human Rights. In the event of failure to pay this sum within the said three-month period, the Government undertake to pay simple interest on it, from expiry of that period until settlement, at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points.

The payment will constitute the final resolution of the case.” The Court received the following declaration signed by the applicant: “I, Mrs Serpil Kaplan, lawyer, note that the Government of Turkey are prepared to pay, ex gratia 4,000 (four thousand) euros (i.e. 3,000 euros in respect of pecuniary and non ‑ pecuniary damage and 1,000 euros in respect of costs and expenses) to Mr İsmail Duygulu with a view to securing a friendly settlement of the above ‑ mentioned case pending before the European Court of Human Rights. This sum, which is to cover any pecuniary and non-pecuniary damage as well as costs and expenses, will be converted into new Turkish liras at the rate applicable on the date of payment, and free of any taxes that may be applicable.

It will be payable within three months from the date of notification of the decision taken by the Court pursuant to Article 37 § 1 of the European Convention on Human Rights. From the expiry of the above-mentioned three months until settlement simple interest shall be payable on the above amount at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points. I accept the proposal and waive any further claims against Turkey in respect of the facts giving rise to this application. I declare that this constitutes a final resolution of the case.” The Court takes note of the friendly settlement reached between the parties. It is satisfied that the settlement is based on respect for human rights as defined in the Convention and its Protocols and finds no public policy reasons to justify a continued examination of the application (Article 37 § 1 in fine of the Convention).

In view of the above, it is appropriate to discontinue the application of Article 29 § 3 and to strike the case out of the list. For these reasons, the Court unanimously Decides to strike the application out of its list of cases. Sally Dollé Françoise Tulkens Registrar President