DUYUM c. TURQUIE

SECȚIUNEA A DOUA DECIZIE Cerere nr. 29522/03 prezentată de Bahattin DUYUM împotriva Turciei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a doua), care are loc la 12 februarie 2008 într-o cameră compusă din Francoise Tulkens, președinte, Antonella Mularoni, R Electroluxza Türmen, Vladimiro Zagrebelsky, Danutė Jočienė, Dragoljub Popović, András Sajó, judecători, și Sally Dolle, graffière de secțiune Având în vedere cererea menționată anterior formulată la 24 iunie 2003, având în vedere decizia Curții de a invoca art. 29 alineatul (3) din convenție și de a examina în comun admisibilitatea și fondul cauzei, având în vedere declarațiile formale de acceptare a unui regulament confidențial al cauzei. După ce a făcut acest lucru, face următoarea decizie în cunoștință de cauză. Reclamantul, dl Bahattin Duyum, este un resortisant turc, născut în 1946 și rezident în Adana. Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de solicitant, pot fi rezumate după cum urmează. La 8 octombrie 1997, Hotărârea Generală Casa Națională de Recuperare a Recuperărilor ( La 10 decembrie 1997, reclamantul sesizează instanța administrativă d . Ankara cu privire la o acțiune în anulare și cu privire la suspendarea punerii în aplicare a acestei decizii. La 21 ianuarie 1998, a fost notificată administrației. La 16 martie 1998, administrația i-a adresat reclamantului memoriul său în apărare și a susținut că actul respectiv era în conformitate cu legea și a solicitat instanței o prelungire a termenului pentru prezentarea concluziilor sale suplimentare. La 6 mai 1998, instanța a respins cererea de suspendare a executării. Prin hotărârea din 10 noiembrie 1998, tribunalul l-a exonerat pe reclamant de cererea sa pe motiv că actul atacat era în conformitate cu dispozițiile legii. La 22 decembrie 1998, reclamantul s-a ocupat de casare. Printr-o hotărâre din 12 martie 2003, Consiliul de Stat a confirmat hotărârea de primă instanță. Invocând art. 6 alineatul (1) din Convenție, reclamantul susținea că cauza sa nu a fost ascultată într-un termen rezonabil în fața instanțelor naționale. De asemenea, a considerat că nu a beneficiat de un proces echitabil în dreptul intern, în măsura în care concluziile în apărare ale administrației nu au fost susținute de niciun element de probă. În cele din urmă, reclamantul se plângea de faptul că cauza sa nu a fost ascultată de o instanță independentă și imparțială, în măsura în care toți magistrații care se află în tribunalele administrative nu au fost în mod necesar absolvenți ai unui drept. Duyum, cu titlu gratuit, suma de 2 500 EUR (două mii cinci sute de euro) în vederea unei soluționări pe cale amiabilă a cauzei având ca origine cererea menționată anterior pendinte în fața Curții Europene a Drepturilor Omului. Această sumă, care va acoperi orice prejudiciu material și moral, precum și cheltuielile și cheltuielile de judecată, va fi convertită în noi cărți turcești la rata aplicabilă la data plății și fără orice taxă aplicabilă. Aceasta va fi plătită în termen de trei luni de la data notificării deciziei Curții pronunțate în conformitate cu art. 37 § 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. În lipsa unui regulament în termenul menționat, Ö Õ se angajează să plătească, începând de la expirarea acestuia și până la decontarea efectivă a sumei în cauză, un interes simplu la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene, majorată cu trei puncte procentuale. Această plată va valora decontare definitivă a cauzei Curtea a primit următoarea declarație semnată de reclamantă subsemnatul domnul Bahattin Duyum observă că guvernul turc este dispus să-mi plătească, cu titlu gratuit, suma de 2 500 EUR (două mii cinci sute de euro) în vederea unei soluționări pe cale amiabilă a cauzei având ca origine cererea menționată anterior pendinte în fața Curții Europene a Drepturilor Omului. Această sumă, care va acoperi orice prejudiciu material și moral, precum și cheltuielile și cheltuielile de judecată, va fi convertită în noi cărți turcești la rata aplicabilă la data plății și fără orice taxă aplicabilă. Aceasta va fi plătită în termen de trei luni de la data notificării deciziei Curții pronunțate în conformitate cu art. 37 § 1 din Convenția europeană a drepturilor omului. După expirarea termenului menționat și până la decontarea efectivă a sumei în cauză, se va plăti un dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene, majorată cu trei puncte procentuale. În plus, accept această propunere și renunț la orice altă pretenție împotriva Turciei cu privire la faptele care au stat la baza acestei cereri. Declar cauza soluționată definitiv. Curtea ia act de regulamentul amiabil la care au ajuns părțile. Curtea consideră că acesta se bazează pe respectarea drepturilor omului, astfel cum le recunosc convenția și protocoalele sale și nu are nici un temei de ordine publică care să justifice continuarea examinării cererii [art. 37 alineatul (1) in fine] În consecință, este necesar să se pună capăt aplicării art. 29 alin. (3) din Convenție și să se șteargă cazul din rol. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, decide să șteargă cererea de rol. Sally Dolle Françoise Tulkens Grefier Președinte

DEUXIÈME SECTION

DÉCISION

Requête n

o

29522/03

présentée par Bahattin DUYUM

contre la Turquie

La Cour européenne des droits de l’homme (deuxième section), siégeant le 12 février 2008 en une chambre composée de

:

Françoise Tulkens,

présidente,

Antonella Mularoni,

Rıza Türmen,

Vladimiro Zagrebelsky,

Danutė Jočienė,

Dragoljub Popović,

András Sajó,

juges,

et de Sally Dollé,

greffière de section

,

Vu la requête susmentionnée introduite le 24 juin 2003,

Vu la décision de la Cour de se prévaloir de l’article 29 § 3 de la Convention et d’examiner conjointement la recevabilité et le fond de l’affaire,

Vu les déclarations formelles d’acceptation d’un règlement amiable de l’affaire.

Après en avoir délibéré, rend la décision suivante

:

EN FAIT

Le requérant, M. Bahattin Duyum, est un ressortissant turc, né en 1946 et résidant à Adana.

Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par le requérant, peuvent se résumer comme suit.

Le 8 octobre 1997, la direction générale de la caisse nationale des retraites («

l’administration

») notifia au requérant la baisse de sa retraite suite à une rétrogradation de son échelon.

Le 10 décembre 1997, le requérant saisit le tribunal administratif d’Ankara d’un recours en annulation et de sursis à exécution de cette décision.

Le 21 janvier 1998, l’assignation fut notifiée à l’administration.

Le 16 mars 1998, l’administration signifia au requérant son mémoire en défense et soutint que l’acte litigieux était conforme à la loi. Elle demanda également au tribunal une prolongation du délai pour la présentation de ses conclusions complémentaires.

Le 6 mai 1998, le tribunal rejeta la demande de sursis à exécution.

Par un jugement du 10 novembre 1998, le tribunal débouta le requérant de sa demande au motif que l’acte attaqué était conforme aux dispositions de la loi.

Le 22 décembre 1998, le requérant se pourvut en cassation.

Par un arrêt du 12 mars 2003, le Conseil d’Etat confirma le jugement de première instance.

GRIEFS

Invoquant l’article 6 § 1 de la Convention, le requérant soutenait que sa cause n’avait pas été entendue dans un délai raisonnable devant les juridictions nationales.

Il estimait également ne pas avoir bénéficié d’un procès équitable en droit interne dans la mesure où les conclusions en défense de l’administration n’avaient été étayées par aucun élément de preuve.

Le requérant se plaignait enfin de ce que sa cause n’avait pas été entendue par un tribunal indépendant et impartial, dans la mesure où tous les magistrats siégeant dans les tribunaux administratifs n’étaient pas nécessairement diplômés d’une faculté de droit.

EN DROIT

La Cour a reçu du Gouvernement la déclaration suivante

:

«

Je soussigné déclare que le gouvernement turc offre de verser à M.

Bahattin

Duyum, à titre gracieux, la somme de 2

500 EUR (deux mille cinq cents euros) en vue d’un règlement amiable de l’affaire ayant pour origine la requête susmentionnée pendante devant la Cour européenne des Droits de l’Homme.

Cette somme, qui couvrira tout préjudice matériel et moral ainsi que les frais et dépens, sera convertie en nouvelles livres turques au taux applicable à la date du paiement et exempte de toute taxe éventuellement applicable. Elle sera payée dans les trois mois suivant la date de la notification de la décision de la Cour rendue conformément à l’article 37

».

La Cour a reçu la déclaration suivante, signée par la partie requérante

:

«

Je soussigné M. Bahattin Duyum note que le gouvernement turc est prêt à me verser, à titre gracieux, la somme de 2

500 EUR (deux mille cinq cents euros) en vue d’un règlement amiable de l’affaire ayant pour origine la requête susmentionnée pendante devant la Cour européenne des Droits de l’Homme.

Cette somme, qui couvrira tout préjudice matériel et moral ainsi que les frais et dépens, sera convertie en nouvelles livres turques au taux applicable à la date du paiement et exempte de toute taxe éventuellement applicable. Elle sera payée dans les trois mois suivant la date de la notification de la décision de la Cour rendue conformément à l’article 37

J’accepte cette proposition et renonce par ailleurs à toute autre prétention à l’encontre de la Turquie à propos des faits à l’origine de ladite requête. Je déclare l’affaire définitivement réglée.

»

La Cour prend acte du règlement amiable auquel sont parvenues les parties. Elle estime que celui-ci s’inspire du respect des droits de l’homme tels que les reconnaissent la Convention et ses protocoles et n’aperçoit par ailleurs aucun motif d’ordre public justifiant de poursuivre l’examen de la requête (article 37 § 1

in fine

de la Convention). En conséquence, il convient de mettre fin à l’application de l’article 29 § 3 de la Convention et de rayer l’affaire du rôle.

Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité,

Décide

de rayer la requête du rôle.

Sally Dollé

Françoise Tulkens

Greffière

Présidente