İSTANBUL MAKİNE DÖKÜM A.Ș. c. TURQUIE

SECȚIUNEA A DOUA DECIZIE Cerere nr. 45373/04 prezentată de graffiter adjunct al secțiunii Având în vedere cererea menționată mai sus formulată la 16 noiembrie 2004, având în vedere decizia Curții de a invoca art. 29 alineatul (3) din Convenție și de a examina în comun admisibilitatea și fondul cauzei, Având în vedere declarațiile formale de acceptare a unui regulament amiabil al cauzei, După ce a intenționat acest lucru, face următoarea decizie DE FAȚĂ Recurenta, Makine Döküm A.Ș., este o societate comercială de drept turcesc. Ea are sediul social la Istanbul. Ea este reprezentată în fața Curții de către domnul Y. Baysal, avocat la Istanbul. Guvernul cincin (at) este reprezentat de agentul său.

Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de către părți, pot fi rezumate după cum urmează. La 10 iunie 1998, recurenta a sesizat justiția cu o acțiune personală referitoare la restituirea cecurilor bancare. Prin hotărârea din 3 aprilie 2000, instanța de comerț din Jurisdicție a demisionat reclamanta de cererea sa de incompatibilitate rațională personae la 22 ianuarie 2001, Curtea de Casație a infirmat hotărârea și a retrimis cauza în fața instanței de primă instanță. La 28 iunie 2001, Tribunalul de Comerț a acceptat cererea recurentei. La 1 octombrie 2002, Curtea de Casație a infirmat din nou hotărârea de eroare în aprecierea faptelor. Prin hotărârea din 16 decembrie 2004, în conformitate cu hotărârea Curții de Casație, Tribunalul de Comerț a decăzut reclamanta de la cererea sa.

La 10 aprilie 2006, Curtea de Casație a confirmat hotărârea. GRIEFS Invocând art. 6 din Convenție, reclamanta se plângea de durata procedurii. În plus, aceasta a imputat o încălcare a dreptului său la o acțiune efectivă, în măsura în care acesta nu a pus în aplicare în dreptul Turciei o cale de atac pentru a contesta durata unei proceduri. În această privință, aceasta invoca art. 13 din Convenție. ÎN JUST Curtea a primit de la Agentul guvernului următoarea declarație Eu declar că guvernul turc propune să plătească societății Makine Döküm A.Ș., cu titlu gratuit, suma de 1 500 EUR (mii de mii cinci sute de euro) în vederea unei soluționări pe cale amiabilă a cauzei având ca origine cererea menționată anterior pendinte în fața Curții Europene a Drepturilor Omului.

Această sumă, care va acoperi orice prejudiciu material și moral, precum și cheltuielile și cheltuielile de judecată, va fi convertită în noi cărți turcești la rata aplicabilă la data plății și fără nicio taxă aplicabilă. Aceasta va fi plătită în termen de trei luni de la data notificării deciziei Curții pronunțate în conformitate cu art. 37 alineatul (1) din Convenția europeană a drepturilor omului. În cazul în care nu se soluționează în termenul menționat, Ö s Õ angajat să plătească, de la expirarea acestuia și până la decontarea efectivă a sumei în cauză, un interes simplu la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene, majorat cu trei puncte procentuale.

Această plată va duce la soluționarea definitivă a cauzei. Curtea a primit următoarea declarație, semnată de reclamantă, observ că guvernul turc este pregătit să plătească societății Makine Döküm A.Ș., cu titlu grațios, suma de 1 500 EUR (mii de mii cinci sute de euro) în vederea unei soluționări pe cale amiabilă a cauzei având ca origine cererea menționată anterior pendinte în fața Curții Europene a Drepturilor Omului. Această sumă, care va acoperi orice prejudiciu material și moral, precum și cheltuielile și cheltuielile de judecată, va fi convertită în noi cărți turcești la rata aplicabilă la data plății și fără nicio taxă aplicabilă. Aceasta va fi plătită în termen de trei luni de la data notificării deciziei Curții pronunțate în conformitate cu art. 37 alineatul (1) din Convenția europeană a drepturilor omului.

De la expirarea termenului respectiv și până la decontarea efectivă a sumei în cauză, se plătește un dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene, majorată cu trei puncte procentuale. În plus, accept această propunere și renunț la orice altă pretenție împotriva Turciei cu privire la faptele care au stat la baza acestei cereri. Declar cauza soluționată definitiv. Curtea ia act de regulamentul amiabil la care au ajuns părțile. Curtea consideră că acesta se bazează pe respectarea drepturilor omului, astfel cum le recunosc convenția și protocoalele sale și nu are nici un temei de ordine publică care să justifice continuarea examinării cererii [art. 37 alineatul (1) in fine] În consecință, este necesar să se pună capăt aplicării art. 29 alin. (3) din Convenție și să se șteargă cazul din rol.

Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, decide să șteargă cererea de rol. Françoise Elens-Passos Françoise Tulkens Grefier Adjunct Președinte

DEUXIÈME SECTION

DÉCISION Requête n o 45373/04 présentée par İSTANBUL MAKİNE DÖKÜM A.Ș. contre la Turquie La Cour européenne des droits de l’homme (deuxième section), siégeant le 18 mars 2008 en une chambre composée de : Françoise Tulkens, présidente, Antonella Mularoni, Rıza Türmen, Vladimiro Zagrebelsky, Danutė Jočienė, Dragoljub Popović, András Sajó, juges, et de Françoise Elens-Passos , greffière adjointe de section , Vu la requête susmentionnée introduite le 16 novembre 2004, Vu la décision de la Cour de se prévaloir de l’article 29 § 3 de la Convention et d’examiner conjointement la recevabilité et le fond de l’affaire, Vu les déclarations formelles d’acceptation d’un règlement amiable de l’affaire, Après en avoir délibéré, rend la décision suivante : EN FAIT La requérante, İstanbul Makine Döküm A.Ș., est une société commerciale de droit turc.

Elle a son siège social à Istanbul. Elle est représentée devant la Cour par M e Y. Baysal, avocat à Istanbul. Le gouvernement turc (« le Gouvernement ») est représenté par son agent. Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par les parties, peuvent se résumer comme suit. Le 10 juin 1998, la requérante saisit la justice d’une action personnelle portant sur la restitution de chèques bancaires. Par un jugement du 3 avril 2000, le tribunal de commerce d’Istanbul débouta la requérante de sa demande pour incompatibilité ratione personae . Le 22 janvier 2001, la Cour de cassation infirma le jugement et renvoya l’affaire devant la juridiction de première instance. Le 28 juin 2001, le tribunal de commerce fit droit à la demande de la requérante.

Le 1 er octobre 2002, la Cour de cassation infirma une nouvelle fois le jugement pour erreur dans l’appréciation des faits. Par un jugement du 16 décembre 2004, et se conformant à l’arrêt de la Cour de cassation, le tribunal de commerce débouta la requérante de sa demande. Le 10 avril 2006, la Cour de cassation confirma le jugement. GRIEFS Invoquant l’article 6 de la Convention, la requérante se plaignait de la durée de la procédure. Elle allèguait en outre une violation de son droit à un recours effectif, dans la mesure où il n’existait pas en droit turc une voie de recours pour contester la durée d’une procédure. Elle invoquait à cet égard l’article 13 de la Convention.

EN DROIT La Cour a reçu de l’Agent du Gouvernement la déclaration suivante : « Je déclare que le gouvernement turc offre de verser à la société İstanbul Makine Döküm A.Ș., à titre gracieux, la somme de 1 500 EUR (mille cinq cents euros) en vue d’un règlement amiable de l’affaire ayant pour origine la requête susmentionnée pendante devant la Cour européenne des droits de l’homme. Cette somme, qui couvrira tout préjudice matériel et moral ainsi que les frais et dépens, sera convertie en nouvelles livres turques au taux applicable à la date du paiement, et exempte de toute taxe éventuellement applicable. Elle sera payée dans les trois mois suivant la date de la notification de la décision de la Cour rendue conformément à l’article 37 § 1 de la Convention européenne des droits de l’homme.

A défaut de règlement dans ledit délai, le Gouvernement s’engage à verser, à compter de l’expiration de celui-ci et jusqu’au règlement effectif de la somme en question, un intérêt simple à un taux égal à celui de la facilité de prêt marginal de la Banque centrale européenne, augmenté de trois points de pourcentage. Ce versement vaudra règlement définitif de l’affaire. » La Cour a reçu la déclaration suivante, signée par la partie requérante : « Je note que le Gouvernement turc est prêt à verser à la société İstanbul Makine Döküm A.Ș., à titre gracieux, la somme de 1 500 EUR (mille cinq cents euros) en vue d’un règlement amiable de l’affaire ayant pour origine la requête susmentionnée pendante devant la Cour européenne des droits de l’homme.

Cette somme, qui couvrira tout préjudice matériel et moral ainsi que les frais et dépens, sera convertie en nouvelles livres turques au taux applicable à la date du paiement, et exempte de toute taxe éventuellement applicable. Elle sera payée dans les trois mois suivant la date de la notification de la décision de la Cour rendue conformément à l’article 37 § 1 de la Convention européenne des droits de l’homme. A compter de l’expiration dudit délai et jusqu’au règlement effectif de la somme en question, il sera payé un intérêt simple à un taux égal à celui de la facilité de prêt marginal de la Banque centrale européenne, augmenté de trois points de pourcentage. J’accepte cette proposition et renonce par ailleurs à toute autre prétention à l’encontre de la Turquie à propos des faits à l’origine de ladite requête.

Je déclare l’affaire définitivement réglée. » La Cour prend acte du règlement amiable auquel sont parvenues les parties. Elle estime que celui-ci s’inspire du respect des droits de l’homme tels que les reconnaissent la Convention et ses protocoles et n’aperçoit par ailleurs aucun motif d’ordre public justifiant de poursuivre l’examen de la requête (article 37 § 1 in fine de la Convention). En conséquence, il convient de mettre fin à l’application de l’article 29 § 3 de la Convention et de rayer l’affaire du rôle. Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité, Décide de rayer la requête du rôle. Françoise Elens-Passos Françoise Tulkens Greffière adjointe Présidente