A DOUA SECȚIUNE DE Cerere nr. 33096/04 prezentată de ONUR MÜHEND Având în vedere cererea menționată mai sus formulată la 2 iulie 2004, având în vedere observațiile prezentate de guvernul pârât, După ce a deliberat, face următoarea decizie FACE recurenta, Onur Mühendislik A.Ș., este o societate anonimă de drept turc cu sediul social în Ankara. Guvernul turc ( mai puțin mai) a fost reprezentat de agentul său. Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de către părți, pot fi rezumate după cum urmează: recurenta, după ce a răspuns la o cerere de ofertă lansată de o societate de drept public și-a asumat anumite obligații fiscale solicitate de aceasta, a introdus o acțiune în restituire în fața instanței competente, care i-a dat câștig de cauză considerând că pretențiile sale întemeiate.
Ulterior, recurenta a inițiat o procedură de executare forțată și a obținut o parte din sumele astfel solicitate. Hotărârea instanței de primă instanță care a făcut obiectul unei căsări, procedura ar fi încă în curs de desfășurare în fața instanțelor naționale. În plus, potrivit guvernului, toate sumele solicitate au fost rambursate recurentei. Invocând art. 6 alineatul (1) și art. 13 din Convenție, recurenta se plângea de neexecutarea unei hotărâri judecătorești și de lipsa unei căi de atac eficiente în ceea ce privește plata sumelor percepute în mod necuvenit. Invocând, de asemenea, art. 1 din Protocolul nr. 1, aceasta a invocat o încălcare a dreptului său la respectarea bunurilor sale din cauza lipsei de restituire a sumelor în cauză.
LA 6 septembrie 2007, Curtea a decis să comunice cererea guvernului. La 26 februarie 2008, guvernul a transmis grefei observațiile sale cu privire la admisibilitate și la temeinicia cererii. Acestea au fost adresate reclamantului la 14 martie 2008, care a fost invitată să își trimită observațiile în răspuns înainte de 25 aprilie 2008. octombrie 2008, Curtea a atras atenția părții reclamante asupra faptului că termenul care i-a fost acordat pentru prezentarea observațiilor sale a fost mai scurt și că nu a fost solicitată nicio prelungire a acestui termen. Aceasta a indicat că, în temeiul articolului 37 alineatul (1) litera (a) din Convenție, ea poate șterge o cerere din rol atunci când, ca și în cazul de față, circumstanțele dau de gândit că un reclamant nu intenționează să-și mențină cererea.
Ea arată că această scrisoare a fost returnată grefei la 29 octombrie 2008 deoarece nu a putut fi predată destinatarului său, plicul poartă, de altfel, mențiunea În lumina celor de mai sus, Curtea concluzionează că reclamanta nu mai dorește să își mențină cererea în sensul articolului 37 alineatul (1) litera (a) din convenție. Pe de altă parte, în conformitate cu art. 37 alineatul (1) în fine, Curtea consideră că … Președintele
DÉCISION Requête n o 33096/04 présentée par ONUR MÜHENDİSLİK A.Ș. contre la Turquie La Cour européenne des droits de l’homme (deuxième section), siégeant le 9 décembre 2008 en une chambre composée de : Françoise Tulkens, présidente, Ireneu Cabral Barreto, Vladimiro Zagrebelsky, Danutė Jočienė, Dragoljub Popović, András Sajó, Ișıl Karakaș, juges, et de Sally Dollé, greffière de section , Vu la requête susmentionnée introduite le 2 juillet 2004, Vu les observations soumises par le gouvernement défendeur, Après en avoir délibéré, rend la décision suivante : EN FAIT La requérante, Onur Mühendislik A.Ș., est une société anonyme de droit turc ayant son siège social à Ankara. Le gouvernement turc (« le Gouvernement ») était représenté par son agent.
Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par les parties, peuvent se résumer comme suit. La requérante, après avoir répondu à un appel d’offres lancé par une société de droit public et s’être acquittée de certaines obligations fiscales demandées par celle-ci, intenta une action en restitution devant la juridiction compétente, qui lui donna gain de cause estimant ses prétentions fondées. La requérante engagea par la suite une procédure d’exécution forcée et obtint une partie des sommes ainsi réclamées. La décision de la juridiction de première instance ayant fait l’objet d’une cassation, la procédure se trouverait encore pendante devant les instances nationales. Par ailleurs, selon le Gouvernement, la totalité des sommes réclamées a été remboursée à la requérante.
Invoquant l’article 6 § 1 et 13 de la Convention, la requérante se plaignait de la non-exécution d’un jugement et de l’absence en droit interne d’une voie de recours effective pour contraindre l’Etat à restituer les sommes perçues indûment. Invoquant en outre l’article 1 du Protocole n o 1, elle alléguait une violation de son droit au respect de ses biens du fait de l’absence de restitution des sommes en cause. EN DROIT Le 6 septembre 2007, la Cour a décidé de communiquer la requête au Gouvernement. Le 26 février 2008, le Gouvernement a transmis au greffe ses observations sur la recevabilité et le bien-fondé de la requête.
Celles-ci ont été adressées à la partie requérante le 14 mars 2008, laquelle a été invitée à faire parvenir les siennes en réponse avant le 25 avril 2008. Par une lettre recommandée avec accusé de réception du 10 octobre 2008, la Cour a attiré l’attention de la partie requérante sur le fait que le délai qui lui était imparti pour la présentation de ses observations était échu et qu’aucune prorogation de ce délai n’avait été sollicitée. Elle a indiqué qu’aux termes de l’article 37 § 1 a) de la Convention, elle pouvait rayer une requête du rôle lorsque, comme en l’espèce, les circonstances donnent à penser qu’un requérant n’entend pas maintenir sa requête.
Elle relève que cette lettre a été retournée au greffe le 29 octobre 2008 car elle n’a pu être remise à son destinataire, l’enveloppe porte d’ailleurs la mention « déménagé ». La Cour constate qu’il lui est impossible de prendre contact avec la requérante, dont l’attention avait été expressément attirée, par une lettre du 16 septembre 2004, sur le fait qu’il lui incombait de l’informer de tout changement d ’adresse. A la lumière de ce qui précède, la Cour conclut que la requérante n’entend plus maintenir sa requête au sens de l’article 37 § 1 a) de la Convention. Par ailleurs, conformément à l’article 37 § 1 in fine , la Cour estime qu’aucune circonstance particulière touchant au respect des droits garantis par la Convention ou ses Protocoles n’exige la poursuite de l’examen de la requête.
Il y a donc lieu de rayer l’affaire du rôle. Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité, Décide de rayer la requête du rôle. Sally Dollé Françoise Tulkens Greffière Présidente