ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 475/2012

Asupra recursului de față;

În baza actelor dosarului constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 1148 din 28 iunie 2011 pronunțată de Judecătoria Tărgu Jiu în Dosarul nr. 8687/318/2011, a fost respinsă plângerea formulată de petiționarul G.S., împotriva ordonanței nr. 360/P/2010 din 08 aprilie 2011 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Tărgu Jiu, în contradictoriu cu intimatul T.C.M.

A fost menținută ordonanța nr. 360/P/2010 din 08 aprilie 2011 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Tărgu Jiu.

A fost obligat petiționarul la plata sumei de 300 RON cheltuieli de judecată către intimatul T.C.M. precum și la plata sumei de 50 RON cheltuieli judiciare statului.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele: Prin plângerea formulată, petiționarul G.S. a solicitat ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună desființarea ordonanței din 08 aprilie 2011 dată în Dosarul nr. 360/P/2010 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Tărgu Jiu și trimiterea cauzei la procuror în vederea redeschiderii urmăririi penale.

În motivarea plângerii, petiționarul a arătat că este nemulțumit de soluția adoptată de către procuror, întrucât intimații au săvârșit infracțiunile pentru care le-a reclamat.

În fapt, s-a reținut că, prin ordonanța din 08 aprilie 2011 procurorul a dispus scoaterea de sub urmărire penală și aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ și anume amendă administrativă în cuantum de 800 RON a intimatului T.C.M. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen.

Prin rezoluția din 13 aprilie 2010, s-a început urmărirea penală împotriva intimatului T.C.M. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de a art. 180 alin. (2) C. pen., reținându-se că în data de 24 noiembrie 2009, a exercitat acte de violență asupra părții vătămate G.S., producându-i leziuni ce au necesitat pentru vindecare 7-8 zile de îngrijiri medicale, conform CML din 26 noiembrie 2009 emis de SML Gorj.

Fiind audiat, intimatul nu a recunoscut săvârșirea faptei, iar din adresele din 21 septembrie 2010 și din 03 noiembrie 2010 emise de SML Gorj a rezultat că leziunile prezentate de petiționar se puteau produce și prin cădere și lovire de corpuri dure.

Totodată, s-a mai reținut că din CML din 26 noiembrie 2009 emis de SML Gorj a rezultat că petiționarul G.S. a suferit leziuni după cum urmează „T-P stg. Tumef. Violacee, suprasprâncenos stg. extern, la nivelul ramului orizontal dr. al mandibulei, pe cot dr."

S-a constatat de către procuror că leziunile suferite de partea vătămată sunt atât pe partea dreaptă, cât și pe partea stângă a feței, astfel că susținerile martorilor și ale intimatului în sensul că partea vătămată, aflată în stare de ebrietate, ar fi căzut, lovindu-se, fără ca vreo persoană să fi exercitat acte de violență asupra sa nu pot fi reținute.

S-a apreciat că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 10 lit. b)

1

C. proc. pen., respectiv fapta intimatului, de lovire sau alte violențe, nu întrunește în concret gradul de pericol social al unei infracțiuni, motiv pentru care s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală și aplicarea unei amenzi administrative.

Împotriva ordonanței din 08 aprilie 2011 petiționarul a formulat plângere la prim procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria Târgu Jiu, care prin ordonanța din 09 mai 2011 a respins plângerea formulată. Instanța de fond a constatat că în timpul cercetării judecătorești părțile nu au prezentat înscrisuri noi conform dispozițiilor art. 278

1

C. proc. pen.

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța a reținut că, inițial, prin rezoluția din 22 iulie 2010 procurorul a dispus scoaterea de sub urmărire penală a intimatului T.C.M. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 180 alin. (2) C. pen. întrucât nu existau probe certe care să ateste că au fost exercitate acte de violență asupra petiționarului de către intimat , iar prin rezoluția din 18 august 2010 prin procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria Tg-Jiu a admis plângerea formulată de către petiționar, a infirmat soluția adoptată și a trimis cauza pentru completarea cercetărilor.

Procedându-se la completarea cercetărilor procurorul a constatat că în data de 24 noiembrie 2009 între petiționar și intimat, pe motivul unor certuri mai vechi, a intervenit un conflict ocazie cu care intimatul l-a lovit cu o bucată de lemn în zona feței producându-i leziuni ce au necesitat pentru vindecare un număr de 7-8 zile îngrijiri medicale, conform CML din 26 noiembrie 2009 al SML Gorj.

S-a apreciat de către instanța de fond că având în vedere circumstanțele în care au fost săvârșite faptele penale, numărul de zile de îngrijiri medicale al petiționarului, lipsa antecedentelor penale ale intimatului și practica judiciară în acest domeniu soluția de scoatere de sub urmărire penală și aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ și anume amendă administrativă în cuantum de 800 RON este suficientă pentru a-i îndrepta pe viitor conduita, fără a fi necesară aplicarea unei pedepse.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs petentul, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate datorită faptul că instanța de fond a dat dovadă de lipsă de profesionalism.

Prin decizia penală din 12 octombrie 2011 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, a fost respins, ca inadmisbil, recursul declarat de petentul G.S. împotriva sentinței penale din 28 iunie 2011 pronunțată de Judecătoria Târgu Jiu în Dosarul nr. 8687/318/2011.

Pentru a pronunța această hotărâre instanța de recurs a reținut că sentința a fost pronunțată la data de 28 iunie 2011, ulterior intrării în vigoare a dispozițiilor art. XVIII pct. 39 din Legea nr. 202/2010, prin care au fost modificate dispozițiile art. 278

1

alin. (10) C. proc. pen., în sensul că hotărârea judecătorului pronunțată potrivit alin. (8) din același text de lege, este definitivă.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs petentul G.S.

Examinând hotărârea atacată, din oficiu, astfel cum impun dispozițiile art. 385

6

alin. ultim C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul art. 385

15

alin. (1) lit. a) teza a II-a C. proc. pen., constată că recursul formulat în cauză este inadmisibil.

Prin art. 129 din Constituția României, revizuită, a fost statuat principiul potrivit căruia părțile interesate pot apela la protecția judiciară a drepturilor subiective încălcate, oferită imparțial de către instanțele competente, în cadrul procesului penal.

Mai mult, potrivit dispozițiilor cuprinse în C. proc. pen. legiuitorul a impus în sarcina persoanelor interesate exercitarea drepturilor procedurale în condițiile, ordinea și termenele stabilite de lege sau judecător.

Prin urmare, revine persoanei interesate obligația de a sesiza jurisdicția competentă, în condițiile legii procesual penale, aceleași pentru subiecții de drept aflați în situații identice.

Totodată, aceleași exigențe exclud examinarea în fond a unei cereri formulate sau a unei căi de atac, în alte condiții decât cele determinate de dreptul intern, prin legea procesuală.

Legea procesual penală, prin norme imperative, a stabilit un sistem al căilor de atac menit a asigura, concomitent, prestigiul justiției, pronunțarea de hotărâri judecătorești care să corespundă legii și adevărului și care să evite provocarea oricărei vătămări materiale sau morale părților din proces.

În raport de dispozițiile art. 385

1

C. proc. pen., sunt susceptibile de a fi atacate cu recurs hotărârile judecătorești, sentințe sau decizii, după caz, nedefinite.

Sistemul român de jurisdicție a statuat principiul unicității acestei căi de atac, dreptul de recurs stingându-se prin exercitare, așa încât posibilitatea legală a declarării mai multor recursuri fiind exclusă.

În cauză, secția penală a Înaltei Curții de Casație și Justiție, a fost sesizată cu recursul declarat de petentul G.S. împotriva, deciziei penale din 12 octombrie 2011 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, care a respins, ca inadmisibil, recursul formulat de același petent împotriva sentinței penale din 28 iunie 2011 pronunțată de Judecătoria Târgu Jiu în Dosarul nr. 8687/318/2011.

Așadar, petentul nu avea posibitateate legală de a ataca cu recurs nici hotărârea pronunțată de prima instanță, întrucât potrivit dispozițiilor art. 278

1

alin. (10) C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 202/2010, hotărârea judecătorului pronunțată potrivit alin. (8) este definitivă.

Așa fiind, se constată că recursul declarat în cauză este inadmisibil, ca urmare a neîndeplinirii condiției prevăzute de art. 385

1

C. proc. pen., cu referire la existența unei hotărâri susceptibile de reformare pe această cale.

Inadmisibilitatea reprezintă o sancțiune procedurală care intervine atunci când părțile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum și în situația când se încearcă exercitarea unui drept epuizat pe o altă cale procesuală.

Recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalității acestora, precum și a principiului constituțional al egalității în fața legii și autorităților și, din acest motiv, apare o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în conformitate cu dispozițiile art. 385

15

alin. (1) pct. 1 lit. a) teza a II-a C. proc. pen., va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petentul G.S. împotriva deciziei penale nr. 1617 din 12 octombrie 2011 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori.

În temeiul dispozițiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul petent va fi obligată la plata sumei de 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petentul G.S. împotriva deciziei penale nr. 1617 din 12 octombrie 2011 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori.

Obligă recurentul petent la plata sumei de 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 20 februarie 2012.