ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3855/2012

Asupra recursului de

față:

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 4 din data de 14

februarie 2012 pronunțată de Tribunalul Buzău, secția penală, în Dosarul nr.

148/114/2012, a fost respinsă ca neîntemeiată cererea de revizuire formulată de

către condamnatul I. (fost A.) P.R., fiul lui D. și E., în prezent deținut în Penitenciarul

Mărgineni, județul Dâmbovița, privind Sentința penală nr. 180 pronunțată la

data de 16 noiembrie 1999 pronunțată de Tribunalul Buzău în Dosarul nr.

1219/1999.

Pentru a hotărî

astfel, tribunalul a reținut că prin cererea înregistrată la data de 11

februarie 2012 sub nr. 148/114/2012, condamnatul A.P.R. a formulat cerere de

revizuire cu privire la Sentința penală nr. 180 pronunțată la data de 16

noiembrie 1999 de Tribunalul Buzău, în Dosarul nr. 1219/1999.

În motivarea cererii,

revizuentul a susținut că nu este autorul infracțiunii de omor pentru care a

fost condamnat, ci numitul M.S.G. care cunoștea victima și era în dușmănie cu

aceasta. A mai susținut revizuentul că hotărârea de condamnare s-a întemeiat pe

declarația mincinoasă a martorului M.S., invocând totodată faptul că nu au fost

interpretate în mod corect concluziile raportului de expertiză criminalistică

întocmit în cauză, potrivit căruia nu s-a putut stabili cu exactitate dacă

urmele de sânge găsite pe îmbrăcămintea sa au aparținut victimei.

Prima instanță,

constatând că nu s-au invocat motive temeinice, dintre cele prev. de art. 394

C. proc. pen., pe baza cărora să poată fi pusă în discuție autoritatea de lucru

judecat a unei hotărâri penale definitive, a respins ca neîntemeiată cererea de

revizuire.

Curtea de Apel

Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, prin Decizia

penală nr. 91 din 8 iunie 2012 a respins ca nefondat apelul declarat de

condamnatul - revizuent A.P.R. (în prezent I.), fiul lui D. și E., în prezent deținut

în Penitenciarul Mărgineni, județul Dâmbovița, împotriva Sentinței penale nr. 4

din 14 februarie 2012 a Tribunalului Buzău, secția penală, reținând că prin

cererea de revizuire, condamnatul - revizuent nu a invocat probe și împrejurări

noi, care să fie probate în mod corespunzător și care să infirme situația de

fapt reținută de instanțe atât la fond cât și în căile de atac, sens în care

s-a reținut și prin actele de cercetare prealabilă ale procurorului, conform

art. 399 C. proc. pen.

Împotriva sus-menționatei

decizii a declarat recurs revizuentul I. (fost A.) P.R., însă astăzi, în

ședința publică, a arătat că înțelege să îl retragă.

Cum potrivit disp.

art. 385

4

alin. (2) rap. la art. 369 alin. (1) C. proc. pen., până

la închiderea dezbaterilor la instanța de recurs, oricare dintre părți își

poate retrage recursul declarat, urmează a se lua act de manifestarea de voință

a revizuentului I. (fost A.) P.R.

Onorariul cuvenit

apărătorului desemnat din oficiu se va avansa din fondul Ministerului

Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Ia act de retragerea

recursului formulat de revizuentul I. (fost A.) P.R. împotriva Deciziei penale

nr. 91 din 8 iunie 2012 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru

cauze cu minori și de familie.

Obligă recurentul

revizuent la plata sumei de 250 RON cheltuieli judiciare către stat, din care

suma de 200 RON, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu,

se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 22 noiembrie 2012.

Procesat de GGC - AA