ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3837/2012

Asupra recursurilor de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin rezoluția nr. 770/P/2011 din 21 martie 2011 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Pitești s-a dispus în temeiul art. 228 alin. (4) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen. neînceperea urmăririi penale față de D.M. - executor judecătoresc sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art. 246, art. 247, art. 248 și art. 215 alin. (1) și (3) C. pen., apreciindu-se că fapta imputată acestuia nu există. În esență, s-a reținut că petiționarii P.I. și P.E. au solicitat parchetului efectuarea de cercetări penale împotriva intimatului pentru săvârșirea infracțiunilor mai sus-menționate, susținând că acesta în calitate de executor judecătoresc nu și-a exercitat în mod corespunzător atribuțiile de serviciu și folosind mijloace frauduloase i-a prejudiciat în Dosarul de executare silită nr. 319/2010.

Din cercetările prealabile efectuate a rezultat că nu există indicii cu privire la săvârșirea acestor infracțiuni de către intimat și în consecință, în baza dispozițiilor art. 10 lit. a) C. proc. pen., s-a dispus neînceperea urmăririi penale. Această rezoluție a fost menținută de către procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Pitești, prin rezoluția din 4 mai 2012, dată în Dosarul nr. 333/II/2/2012. În temeiul art. 278 1 C. proc. pen. petenții s-au adresat instanței. Prin Sentința penală nr. 71/F din 21 iunie 2012 Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, a respins ca fiind nefondată plângerea formulată de petenții P.G.I. și P.I.E. și s-a dispus menținerea rezoluției nr. 770/P/2011 din 21 martie 2011 dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești.

Împotriva hotărârii sus-menționată petenții P.G.I. și P.I.E. au declarat recurs. Recursurile sunt inadmisibile. Potrivit dispozițiilor art. 278 1 alin. (10) C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin art. XVIII pct. 39 din Legea nr. 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluționării proceselor, sentința judecătorului prin care s-a respins plângerea, cu consecința menținerii rezoluției sau ordonanței de neurmărire penală, respectiv de netrimitere în judecată, este definitivă. În consecință, constatând că în speță, sentința instanței de fond a fost pronunțată la data de 21 iunie 2012, așadar ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 202/2010, Înalta Curte reține că această hotărâre este definitivă, mențiune existentă de altfel atât în minuta, cât și în dispozitivul sentinței atacate.

Printre modificările aduse C. proc. pen., de natură a contribui la accelerarea soluționării proceselor se regăsește și suprimarea unor căi de atac, respectiv și a recursului împotriva hotărârilor pronunțate în primă instanță în materia plângerii împotriva rezoluțiilor și ordonanțelor procurorului de netrimitere în judecată. Ca atare, întrucât petenții au formulat o cale de atac neprevăzută de legea în vigoare, Înalta Curte urmează să respingă ca inadmisibil recursul cu care a fost învestită, conform art. 385 15 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., obligând totodată petenții la plata cheltuielilor judiciare către stat conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibile, recursurile declarate de petenții P.G.I. și P.I.E. împotriva Sentinței penale nr. 71 din 21 iunie 2012 a Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie. Obligă recurenții petenți la plata sumei de câte 25 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 21 noiembrie 2012. Procesat de GGC - AA