ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3837/2012

Asupra recursurilor

de față:

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin rezoluția nr. 770/P/2011 din 21 martie

2011 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Pitești s-a dispus în temeiul

art. 228 alin. (4) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen. neînceperea

urmăririi penale față de D.M. - executor judecătoresc sub aspectul săvârșirii

infracțiunilor prevăzute de art. 246, art. 247, art. 248 și art. 215 alin. (1)

și (3) C. pen., apreciindu-se că fapta imputată acestuia nu există.

În esență, s-a

reținut că petiționarii P.I. și P.E. au solicitat parchetului efectuarea de

cercetări penale împotriva intimatului pentru săvârșirea infracțiunilor mai

sus-menționate, susținând că acesta în calitate de executor judecătoresc nu

și-a exercitat în mod corespunzător atribuțiile de serviciu și folosind

mijloace frauduloase i-a prejudiciat în Dosarul de executare silită nr.

319/2010.

Din cercetările

prealabile efectuate a rezultat că nu există indicii cu privire la săvârșirea

acestor infracțiuni de către intimat și în consecință, în baza dispozițiilor

art. 10 lit. a) C. proc. pen., s-a dispus neînceperea urmăririi penale.

Această rezoluție a

fost menținută de către procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de

Apel Pitești, prin rezoluția din 4 mai 2012, dată în Dosarul nr. 333/II/2/2012.

În temeiul art. 278

1

C. proc. pen. petenții s-au adresat instanței.

Prin Sentința penală nr. 71/F din 21 iunie 2012

Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie,

a respins ca fiind nefondată plângerea formulată de petenții P.G.I. și P.I.E.

și s-a dispus menținerea rezoluției nr. 770/P/2011 din 21 martie 2011 dată de

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești.

Împotriva hotărârii

sus-menționată petenții P.G.I. și P.I.E. au declarat recurs.

Recursurile sunt

inadmisibile.

Potrivit

dispozițiilor art. 278

1

alin. (10) C. proc. pen., astfel cum au fost

modificate prin art. XVIII pct. 39 din Legea nr. 202/2010 privind unele măsuri

pentru accelerarea soluționării proceselor, sentința judecătorului prin care

s-a respins plângerea, cu consecința menținerii rezoluției sau ordonanței de

neurmărire penală, respectiv de netrimitere în judecată, este definitivă.

În consecință,

constatând că în speță, sentința instanței de fond a fost pronunțată la data de

21 iunie 2012, așadar ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 202/2010, Înalta

Curte reține că această hotărâre este definitivă, mențiune existentă de altfel

atât în minuta, cât și în dispozitivul sentinței atacate.

Printre modificările

aduse C. proc. pen., de natură a contribui la accelerarea soluționării

proceselor se regăsește și suprimarea unor căi de atac, respectiv și a

recursului împotriva hotărârilor pronunțate în primă instanță în materia

plângerii împotriva rezoluțiilor și ordonanțelor procurorului de netrimitere în

judecată.

Ca atare, întrucât

petenții au formulat o cale de atac neprevăzută de legea în vigoare, Înalta

Curte urmează să respingă ca inadmisibil recursul cu care a fost învestită,

conform art. 385

15

pct. 1 lit. a) C. proc. pen., obligând totodată

petenții la plata cheltuielilor judiciare către stat conform art. 192 alin. (2)

C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

inadmisibile, recursurile declarate de petenții P.G.I. și P.I.E. împotriva

Sentinței penale nr. 71 din 21 iunie 2012 a Curții de Apel Pitești, secția

penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Obligă recurenții

petenți la plata sumei de câte 25 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către

stat.

Definitivă.

Pronunțată, în

ședință publică, azi 21 noiembrie 2012.

Procesat de GGC - AA