ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2870/2012

Asupra recursului de

față;

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin rezoluția nr. 2074/P/2010 din data de 28

aprilie 2011, s-au dispus neînceperea urmăririi penale față de comisar D.A.,

subcomisar P.C., comisar S.V., subinspector B.I., subinspector G.M., a.s.p.

G.D., toți din cadrul D.G.P.M.B. - Serviciul Omoruri, sub aspectul comiterii infracțiunilor

de furt, abuz în serviciu contra intereselor persoanelor și de complicitate la

represiune nedreaptă, prevăzute de art. 208 C. pen., art. 246 C. pen. și de

art. 26 C. pen. raportat la art. 268 C. pen. Neînceperea urmăririi penale față

de magistratul procuror G. - E. - E. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de

abuz în serviciu contra intereselor persoanelor și de represiune nedreaptă

prevăzute de art. 246 C. pen. și de art. 268 C. pen. Neînceperea urmăririi

penale față de agent Z.A., agent D.M., agent principal B.R., toți din cadrul

D.G.P.M.B. - Secția X Poliție și sergent major B.C. din cadrul D.G.J. București

sub aspectul comiterii infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor

persoanelor prevăzută de art. 246 C. pen. Neînceperea urmăririi penale față de

magistrații procurori N.C., S.C. și G.C. sub aspectul comiterii infracțiunii

abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută de art. 246 C. pen.

Împotriva acestei

soluții a formulat plângere petentul D.G., iar prin rezoluția nr.

1361/11-2/2011 din data de 31 mai 2011, pronunțată de procurorul general al

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, a fost respinsă, ca

neîntemeiată.

La data de 24 iunie

2011 petentul D.G. a formulat plângere înregistrată, pe rolul Curții de Apel

București.

Prin Sentința penală

nr. 534/F din 18 noiembrie 2011, definitivă, Curtea de Apel București a

respins, ca nefondată, plângerea formulată de petentul D.G. împotriva

rezoluțiilor nr. 2074/P/2010 din 28 aprilie 2011 și nr. 1361/11-2/2011 din 31

mai 2011, date de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și a menținut

rezoluțiile atacate.

A constatat că toate

actele de urmărire penală au fost efectuate cu respectarea dispozițiilor legale

în materie, neputându-se reține existența infracțiunii de abuz în serviciu

contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 C. pen.

Sub aspectul

infracțiunii de represiune nedreaptă, prevăzută de art. 268 C. pen., subiectul

activ al infracțiunii nu poate fi decât o persoană care are calitatea cerută de

lege pentru a se putea dispune punerea în mișcare a acțiunii penale, arestarea,

trimiterea în judecată sau condamnarea unei persoane, știind că respectiva

persoană este nevinovată.

Cu privire la

criticile referitoare la actele de cercetare penală, a constatat că aceste

aspecte reprezintă argumente ce țin de apărarea petentului în dosarul în care a

fost trimis în judecată în calitate de inculpat ori ar putea constitui motive

specifice căilor de atac.

În privința

magistraților procurori N.C., S.C. și G.C., din cadrul Parchetului de pe lângă

Judecătoria Sectorului 5 București, a reținut că în mod corect, procurorul a

constatat că petentul a criticat, în termeni generali, activitatea

magistraților procurori sus-menționați, fără a identifica, în concret, cauzele

penale în care aceștia ar fi desfășurat activități cu încălcarea normelor

legale și nu a precizat în ce constau, în mod efectiv, faptele acestora, cărora

petentul Ie-a atribuit un caracter penal. Neputându-se stabili încălcarea unor

atribuții de serviciu, atât în sarcina organelor de urmărire penală, cât și în

sarcina procurorilor, a constatat că în mod corect, s-a dispus, în cauză,

neînceperea urmăririi penale.

La data de 4 mai

2012, împotriva acestei sentințe, petentul D.G. a formulat recurs, criticând-o

pentru nelegalitate și netemeinicie, cererea acestuia fiind la dosar. Recursul

este inadmisibil.

Prin Legea nr.

202/2010 au fost aduse modificări C. proc. pen. de natură să contribuie la

accelerarea soluționării proceselor, între acestea regăsindu-se și înlăturarea

unor căi de atac, cum este și cazul recursului declarat împotriva hotărârii

pronunțate în procedura reglementată de dispozițiile art. 278

1

C.

proc. pen. (plângerea în fața judecătorului împotriva rezoluțiilor sau

ordonanțelor procurorului de netrimitere în judecată) Astfel, potrivit

dispozițiilor art. 278

1

alin. (10) C. proc. pen. astfel cum a fost

modificat prin art. XVIII pct. 39 din Legea nr. 202 din 25 noiembrie 2010,

hotărârea prin care judecătorul soluționează plângerea împotriva rezoluțiilor

sau ordonanțelor procurorului de netrimitere în judecată, este definitivă.

Dispozițiile art.

XXIV din Legea nr. 202/2010 (dispoziții tranzitorii) prevăd că numai în

situația în care hotărârile au fost pronunțate în cauzele penale înainte de

intrarea în vigoare a legii, rămân supuse căilor de atac, motivelor și

termenelor prevăzute de legea sub care a început procesul.

Se constată că

sentința instanței de fond a fost pronunțată la data de 18 noiembrie 2011, după

intrarea în vigoare a Legii nr. 202/2010, astfel că devin aplicabile

dispozițiile art. 278

1

alin. (10) C. proc. pen., potrivit cărora

hotărârile pronunțate de judecător în procedura prevăzută de dispozițiile art.

278

1

C. proc. pen., este definitivă.

Întrucât petentul a formulat o cale de atac

neprevăzută de lege, Înalta Curte de Casație și Justiție, va respinge ca

inadmisibil recursul în conformitate cu dispozițiile art. 385

15

pct.

1 lit. a) C. proc. pen., iar în temeiul art. 192 C. proc. pen., va obliga

recurentul la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

inadmisibil, recursul declarat de petentul D.G. împotriva Sentinței penale nr.

534/F din 18 noiembrie 2011 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.

Obligă recurentul

petent la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 18 septembrie 2012.

Procesat de GGC - AA