ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2870/2012

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin rezoluția nr. 2074/P/2010 din data de 28 aprilie 2011, s-au dispus neînceperea urmăririi penale față de comisar D.A., subcomisar P.C., comisar S.V., subinspector B.I., subinspector G.M., a.s.p. G.D., toți din cadrul D.G.P.M.B. - Serviciul Omoruri, sub aspectul comiterii infracțiunilor de furt, abuz în serviciu contra intereselor persoanelor și de complicitate la represiune nedreaptă, prevăzute de art. 208 C. pen., art. 246 C. pen. și de art. 26 C. pen. raportat la art. 268 C. pen. Neînceperea urmăririi penale față de magistratul procuror G. - E. - E. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor și de represiune nedreaptă prevăzute de art. 246 C. pen.

și de art. 268 C. pen. Neînceperea urmăririi penale față de agent Z.A., agent D.M., agent principal B.R., toți din cadrul D.G.P.M.B. - Secția X Poliție și sergent major B.C. din cadrul D.G.J. București sub aspectul comiterii infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută de art. 246 C. pen. Neînceperea urmăririi penale față de magistrații procurori N.C., S.C. și G.C. sub aspectul comiterii infracțiunii abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută de art. 246 C. pen. Împotriva acestei soluții a formulat plângere petentul D.G., iar prin rezoluția nr. 1361/11-2/2011 din data de 31 mai 2011, pronunțată de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, a fost respinsă, ca neîntemeiată.

La data de 24 iunie 2011 petentul D.G. a formulat plângere înregistrată, pe rolul Curții de Apel București. Prin Sentința penală nr. 534/F din 18 noiembrie 2011, definitivă, Curtea de Apel București a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petentul D.G. împotriva rezoluțiilor nr. 2074/P/2010 din 28 aprilie 2011 și nr. 1361/11-2/2011 din 31 mai 2011, date de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și a menținut rezoluțiile atacate. A constatat că toate actele de urmărire penală au fost efectuate cu respectarea dispozițiilor legale în materie, neputându-se reține existența infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 C. pen.

Sub aspectul infracțiunii de represiune nedreaptă, prevăzută de art. 268 C. pen., subiectul activ al infracțiunii nu poate fi decât o persoană care are calitatea cerută de lege pentru a se putea dispune punerea în mișcare a acțiunii penale, arestarea, trimiterea în judecată sau condamnarea unei persoane, știind că respectiva persoană este nevinovată. Cu privire la criticile referitoare la actele de cercetare penală, a constatat că aceste aspecte reprezintă argumente ce țin de apărarea petentului în dosarul în care a fost trimis în judecată în calitate de inculpat ori ar putea constitui motive specifice căilor de atac. În privința magistraților procurori N.C., S.C.

și G.C., din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 5 București, a reținut că în mod corect, procurorul a constatat că petentul a criticat, în termeni generali, activitatea magistraților procurori sus-menționați, fără a identifica, în concret, cauzele penale în care aceștia ar fi desfășurat activități cu încălcarea normelor legale și nu a precizat în ce constau, în mod efectiv, faptele acestora, cărora petentul Ie-a atribuit un caracter penal. Neputându-se stabili încălcarea unor atribuții de serviciu, atât în sarcina organelor de urmărire penală, cât și în sarcina procurorilor, a constatat că în mod corect, s-a dispus, în cauză, neînceperea urmăririi penale. La data de 4 mai 2012, împotriva acestei sentințe, petentul D.G.

a formulat recurs, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, cererea acestuia fiind la dosar. Recursul este inadmisibil. Prin Legea nr. 202/2010 au fost aduse modificări C. proc. pen. de natură să contribuie la accelerarea soluționării proceselor, între acestea regăsindu-se și înlăturarea unor căi de atac, cum este și cazul recursului declarat împotriva hotărârii pronunțate în procedura reglementată de dispozițiile art. 278 1 C. proc. pen. (plângerea în fața judecătorului împotriva rezoluțiilor sau ordonanțelor procurorului de netrimitere în judecată) Astfel, potrivit dispozițiilor art. 278 1 alin. (10) C. proc. pen. astfel cum a fost modificat prin art. XVIII pct. 39 din Legea nr. 202 din 25 noiembrie 2010, hotărârea prin care judecătorul soluționează plângerea împotriva rezoluțiilor sau ordonanțelor procurorului de netrimitere în judecată, este definitivă.

Dispozițiile art. XXIV din Legea nr. 202/2010 (dispoziții tranzitorii) prevăd că numai în situația în care hotărârile au fost pronunțate în cauzele penale înainte de intrarea în vigoare a legii, rămân supuse căilor de atac, motivelor și termenelor prevăzute de legea sub care a început procesul. Se constată că sentința instanței de fond a fost pronunțată la data de 18 noiembrie 2011, după intrarea în vigoare a Legii nr. 202/2010, astfel că devin aplicabile dispozițiile art. 278 1 alin. (10) C. proc. pen., potrivit cărora hotărârile pronunțate de judecător în procedura prevăzută de dispozițiile art. 278 1 C. proc. pen., este definitivă. Întrucât petentul a formulat o cale de atac neprevăzută de lege, Înalta Curte de Casație și Justiție, va respinge ca inadmisibil recursul în conformitate cu dispozițiile art. 385 15 pct. 1 lit. a) C. proc.

pen., iar în temeiul art. 192 C. proc. pen., va obliga recurentul la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petentul D.G. împotriva Sentinței penale nr. 534/F din 18 noiembrie 2011 a Curții de Apel București, secția a II-a penală. Obligă recurentul petent la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 18 septembrie 2012. Procesat de GGC - AA