ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1148/2012

Asupra contestației de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin decizia penală nr. 954 din 29 martie 2011, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție a fost respins ca nefondat, recursul declarat de inculpatul R.O. împotriva încheierii din 20 martie 2012 a Curții de Apel Alba lulia, secția penala, pronunțata în Dosarul nr. 2024/85/2010, obligând recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Împotriva acestei decizii contestatorul R.O. a formulat contestație în anulare, fără că motivele invocate de contestator în susținerea contestației în anulare pe care a formulat-o, să se regăsească în cele reglementate de dispozițiile art. 386 C. proc.

pen. Examinând în principiu contestația în anulare, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că este inadmisibilă. Contestația în anulare este o cale extraordinară de atac în cadrul căreia sunt remediate erori ce nu pot fi înlăturate pe alte căi, fiind deci o cale de anulare pentru vicii și nulități relativ la actele de procedură, ce trebuie folosită numai în cazurile strict și limitativ prevăzute de lege, cu respectarea termenelor în care titularii acesteia o pot formula, contribuind astfel la consolidarea principiului stabilității hotărârilor judecătorești definitive. Tocmai caracterul de cale extraordinară a contestației în anulare constituie o garanție că această cale de atac nu va deveni o posibilitate la îndemâna oricui și oricând de înlăturare a efectelor pe care trebuie să le producă hotărârile judecătorești definitive.

Potrivit dispozițiilor art. 386 C. proc.

pen., împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestație în anulare în următoarele cazuri: - când procedura de citare a părții pentru termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs nu a fost îndeplinită conform legii; - când partea dovedește că la termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs a fost în imposibilitate de a se prezenta și de a încunoștința instanța despre această împiedicare; - când instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra unei cauze de încetare a procesului penal dintre cele prevăzute la art. 10 alin. (1) lit. f) - i 1 ), cu privire la care existau probe în dosar; - când împotriva unei persoane s-au pronunțat două hotărâri definitive pentru aceeași faptă; - când, la judecarea recursului sau la rejudecarea cauzei de către instanța de recurs, inculpatul prezent nu a fost ascultat, iar ascultarea acestuia este obligatorie potrivit art. 385 14 alin. (1 1 ) ori art. 385 16 alin. (1). În această etapă procesuală instanța este obligată să examineze dacă cererea introdusă privește o hotărâre definitivă, dacă este introdusă în termenul prevăzut în art. 388 C. proc.

pen., dacă motivul pe care se întemeiază contestația este unul din cele limitativ prevăzute în art. 386 C. proc. pen. și dacă în sprijinul contestației s-au depus ori se invocă dovezi existente la dosar. Astfel dispozițiile art. 386 lit. a) C. proc. pen. vizează situația în care procedura de citare a contestatorului la instanța de recurs, când s-a judecat recursul, nu a fost îndeplinită conform legii din practicaua deciziei penale atacate se poate constata că la termenul, când s-a judecat recursul, R.O. a fost prezent la apelul cauzei. Înalta Curte de Casație și Justiție, verificând contestația în anulare formulată de contestator a constatat că în cauză nici una dintre criticile formulate de contestator nu se încadrează în niciunul din cazurile prevăzute în art. 386 C. proc.

pen., astfel încât nu este îndeplinită una din cerințele de a căror îndeplinire cumulativă este condiționată admiterea în principiu a contestației în anulare, potrivit art. 391 alin. (2) C. proc. pen. În consecință, Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorul R.O. Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., contestatoarea va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibilă contestația în anulare formulată de contestatorul R.O. împotriva deciziei penale nr. 954 din 26 martie 2012, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în Dosarul nr. 2024/85/2010/a8. Obligă contestatorul la plata sumei de 300 RON cu titlul de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 12 aprilie 2012.