ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1148/2012

Asupra contestației

de față,

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin decizia penală nr. 954 din 29

martie 2011, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție a fost respins ca

nefondat, recursul declarat de inculpatul R.O. împotriva încheierii din 20 martie

2012 a Curții de Apel Alba lulia, secția penala, pronunțata în Dosarul nr. 2024/85/2010,

obligând recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare

către stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat

din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Împotriva acestei

decizii contestatorul R.O. a formulat contestație în anulare, fără că motivele invocate

de contestator în susținerea contestației în anulare pe care a formulat-o, să se

regăsească în cele reglementate de dispozițiile art. 386 C. proc. pen.

Examinând în principiu

contestația în anulare, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că este inadmisibilă.

Contestația în

anulare este o cale extraordinară de atac în cadrul căreia sunt remediate erori

ce nu pot fi înlăturate pe alte căi, fiind deci o cale de anulare pentru vicii și

nulități relativ la actele de procedură, ce trebuie folosită numai în cazurile strict

și limitativ prevăzute de lege, cu respectarea termenelor în care titularii acesteia

o pot formula, contribuind astfel la consolidarea principiului stabilității hotărârilor

judecătorești definitive.

Tocmai caracterul

de cale extraordinară a contestației în anulare constituie o garanție că această

cale de atac nu va deveni o posibilitate la îndemâna oricui și oricând de înlăturare

a efectelor pe care trebuie să le producă hotărârile judecătorești definitive.

Potrivit dispozițiilor

art. 386 C. proc. pen., împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestație

în anulare în următoarele cazuri:

- când procedura

de citare a părții pentru termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de

recurs nu a fost îndeplinită conform legii;

- când partea

dovedește că la termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs a

fost în imposibilitate de a se prezenta și de a încunoștința instanța despre această

împiedicare;

- când instanța

de recurs nu s-a pronunțat asupra unei cauze de încetare a procesului penal dintre

cele prevăzute la art. 10 alin. (1) lit. f) - i

1

), cu privire la care

existau probe în dosar;

- când împotriva

unei persoane s-au pronunțat două hotărâri definitive pentru aceeași faptă;

- când, la judecarea

recursului sau la rejudecarea cauzei de către instanța de recurs, inculpatul prezent

nu a fost ascultat, iar ascultarea acestuia este obligatorie potrivit art. 385

14

alin. (1

1

) ori art. 385

16

alin. (1).

În această etapă

procesuală instanța este obligată să examineze dacă cererea introdusă privește o

hotărâre definitivă, dacă este introdusă în termenul prevăzut în art. 388 C. proc.

pen., dacă motivul pe care se întemeiază contestația este unul din cele limitativ

prevăzute în art. 386 C. proc. pen. și dacă în sprijinul contestației s-au depus

ori se invocă dovezi existente la dosar.

Astfel dispozițiile

art. 386 lit. a) C. proc. pen. vizează situația în care procedura de citare a contestatorului

la instanța de recurs, când s-a judecat recursul, nu a fost îndeplinită conform

legii din practicaua deciziei penale atacate se poate constata că la termenul, când

s-a judecat recursul, R.O. a fost prezent la apelul cauzei.

Înalta Curte de

Casație și Justiție, verificând contestația în anulare formulată de contestator

a constatat că în cauză nici una dintre criticile formulate de contestator nu se

încadrează în niciunul din cazurile prevăzute în art. 386 C. proc. pen., astfel

încât nu este îndeplinită una din cerințele de a căror îndeplinire cumulativă este

condiționată admiterea în principiu a contestației în anulare, potrivit art. 391

alin. (2) C. proc. pen.

În consecință,

Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge, ca inadmisibilă, contestația în

anulare formulată de contestatorul R.O.

Conform art. 192

alin. (2) C. proc. pen., contestatoarea va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare

către stat conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă

contestația în anulare formulată de contestatorul R.O. împotriva deciziei penale

nr. 954 din 26 martie 2012, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în

Dosarul nr. 2024/85/2010/a8.

Obligă contestatorul

la plata sumei de 300 RON cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

12 aprilie 2012.