ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2121/2020
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2121/2020 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2020)
Ședința publică din data de 15 octombrie 2020
Asupra cauzei de față, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Videle, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâții B., C., D. și E., toți în calitate de moștenitori ai defunctei F. decedată la data de 10 ianuarie 2017, cu ultim domiciliu în județul Brașov, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună ieșirea din indiviziune a părților asupra imobilului situat în comuna Siliștea Gumești, județul Teleorman, în T - 23, P - 823-824, respectiv o casă de locuit construită în anul 1948 din paiantă, acoperită cu tablă, compusă din două camere, antreu, prispă și asupra suprafeței de teren de 946 mp., aferent construcțiilor, din care 665 mp. teren categoria curți construcții și 281 mp. teren arabil.
A mai solicitat reclamantul ca bunurile să-i fie atribuite în natură, cu obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
Prin sentința civilă nr. 1555 din 20 noiembrie 2010, pronunțată de Judecătoria Videle, s-a admis excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Videle, invocată din oficiu, și-n consecință s-a declinat competența de soluționare a cererii de chemare în judecată privind pe reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții B., C., D., E., având ca obiect partaj judiciar ieșire din indiviziune, în favoarea Judecătoriei Făgăraș.
În considerentele acestei hotărâri, s-a constatat că, potrivit dispozițiilor art. 118 alin. (1) C. proc. civ., în materie de moștenire, până la ieșirea din indiviziune, sunt de competența exclusivă a instanței celui din urmă domiciliu al defunctului:
cererile privitoare la validitatea sau executarea dispozițiilor testamentare;
cererile privitoare la moștenire si la sarcinile acesteia, precum si cele privitoare la pretențiile pe care moștenitorii le-ar avea unul împotriva altuia;
cererile legatarilor sau ale creditorilor defunctului împotriva vreunuia dintre moștenitori sau împotriva executorului testamentar.
Instanța a reținut că cererii de sistare a indiviziunii succesorale, precum și oricăror alte cereri prin care moștenitori valorifică pretenții pe care le-ar avea unii față de alții îi sunt aplicabile prevederile punctului 3 ale articolului 118 C. proc. civ.
În acest sens, instanța a făcut precizarea că reglementarea din art. 117 alin. (3) C. proc. civ. privind competența instanței de la locul situării imobilului pentru cererile de împărțeală judiciară a unui imobil nu vizează cererile în care indiviziunea rezultă din succesiune, caz în care este aplicabil art. 118 C. proc. civ.
A mai reținut și că art. 118 C. proc. civ. instituie o competență teritorială exclusivă, de la care părțile nu pot deroga.
Raportat la obiectul prezentei acțiuni, instanța a constatat că cererea de ieșire din indiviziune vizează exclusiv bunurile care au fost incluse în masa succesorală rămasă de pe urma defunctei F.. Mai precis, este vorba doar de cota de 1/2 din bunurile imobile care au revenit reclamantului și defunctei F., reținute în Actul de partaj voluntar autentificat sub nr. x/9 noiembrie 2016, respectiv lotul nr. IV compus din imobilul situat în comuna Siliștea Gumești, județul Teleorman, în T - 23, P - 823-824, respectiv o casă de locuit construită în anul 1948 din paiantă, acoperită cu tablă, compusă din două camere, antreu, prispă și asupra suprafeței de teren de 946 mp., aferent construcțiilor, din care 665 mp. teren categoria curți construcții și 281 mp. teren arabil.
Față de înscrisurile depuse la dosarul cauzei, rezultă că ultimul domiciliu al defunctei F., decedată la data de 10 ianuarie 2017, a fost în mun. Făgăraș, B-dul x, jud. Brașov.
Or, raportat la obiectul prezentei cereri de chemare în judecată și față de dispozițiile H.G. nr. 337/1993 pentru stabilirea circumscripțiilor judecătoriilor si parchetelor de pe lângă judecătorii, a rezultat că Judecătoria Făgăraș este competentă teritorial să soluționeze prezenta cauză.
Învestită prin declinare, Judecătoria Făgăraș a pronunțat sentința nr. 701 din 14 iulie 2020, prin care a admis excepția de necompetență teritorială exclusivă a Judecătoriei Făgăraș, invocată din oficiu de instanță, și în consecință a declinat competența de soluționare a cauzei civile în favoarea Judecătoriei Videle.
A constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat dosarul instanței competente să soluționeze conflictul, respectiv Înaltei Curți de Casație și Justiție.
În motivare, a reținut că reclamantul și pârâții nu au un autor comun, iar în cauză nu se solicită dezbaterea succesiunii după defuncta ce ar fi avut ultimul domiciliu pe raza acestei instanțe, astfel că nu pot fi aplicate dispozițiile art. 118 C. proc. civ., care să atragă competența acestei instanțe .
Analizând conflictul de competență, Înalta Curte reține următoarele:
Potrivit art. 118 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ. "În materie de moștenire, până la ieșirea din indiviziune, sunt de competența exclusivă a instanței celui din urmă domiciliu al defunctului: . . . . . . . . . .3. cererile legatarilor sau ale creditorilor defunctului împotriva vreunuia dintre moștenitori sau împotriva executorului testamentar".
Obiectul cererii de chemare în judecată, cu care a fost învestită instanța, îl reprezintă cererea prin care reclamantul a solicitat ieșirea din indiviziune, în contradictoriu cu prezumtivii moștenitori ai defunctei F..
În motivare, reclamantul a susținut că prin certificat de moștenitor, de pe urma defunctei sale mame G. a rămas un imobil, care a revenit reclamantului și defunctei F., fiecare cu o cotă de 1/2. A solicitat să îi fie atribuit bunul în întregime, pentru a avut grija de defuncta mamă și a plătit toate impozitele terenului.
Așadar, pentru a se analiza dacă reclamantul este sau nu îndreptățit la întregul imobil lăsat de mama sa, întâi trebuie dezbătută moștenirea defunctei F., pentru ca să se poată dispune asupra cotei de 1/2 din imobil.
Abia ulterior dezbaterii succesiunii defunctei F., respectiva cotă de 1/2 va trece în patrimoniul moștenitorilor acesteia, care sunt pârâții din cauza pendinte, unde reclamantul o poate urmări pentru creanța invocată.
Înalta Curte reține că cererii de chemare în judecată îi sunt aplicabile prevederile art. 118 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., iar față de înscrisul aflat la fila x verso din dosar, din cuprinsul căruia reiese că defuncta F. a avut ultimul domiciliu în județul Brașov, reiese că Judecătoria Făgăraș este competentă să soluționeze cererea pendinte.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Făgăraș.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 15 octombrie 2020.