ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 401/2020

HOTĂRÂRE

13.02.2020

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2020
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 401/2020 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2020)

Asupra conflictului de competență de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 04.12.2018, pe rolul Judecătoriei Bălcești, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâții B. și C., pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună ieșirea din indiviziune asupra bunurilor rămase în succesiunea autorilor D. și E., în sensul de a se constata deschisă succesiunea acestora, calitatea lor de moștenitori legași și cotele de drept cuvenite.

Subsecvent, a solicitat să se constate că a dobândit un drept de superficie asupra terenului situat în "Vatră Sat Bălcești", înscris în titlul de proprietate nr. x din 04.09.2017, emis în favoarea autorului pârâtului B., instituirea unui drept de superficie asupra bunurilor imobile existente în localitatea Bălcești, județul Vâlcea, până la data primirii efective a drepturilor succesorale stabilite.

De asemenea, a solicitat să se constate un drept propriu la dobândirea bunurilor imobile supuse partajului, în cotă de 1/2, relevată de contribuția adusă la edificarea lor și efectuarea îmbunătățirilor, restul reprezentând contribuția autorilor, precum și să se constate că are un drept exclusiv la dobândirea construcțiilor amplasate pe terenul sus-menționat.

Prin Sentința nr. 355 din 26 iunie 2019, Judecătoria Bălcești a declinat competența de soluționare în favoarea Judecătoriei Craiova.

În motivare, a reținut că autorul E. a decedat la 25.02.1982, în comuna Bulzești, județul Dolj, localitate unde locuia realmente, succesiunea acestuia fiind dezbătută de Notariatul de Stat Dolj la 22.06.1983, care a constatat că reclamanta era singurul moștenitor față de actele de renunțare expresă a celorlalți descendenți de gradul I.

După cum a rezultat din certificatul de stare civilă corespunzător, antecesoarea D. s-a stins din viață la 05.09.1981 în localitatea Bălcești, județul Vâlcea, și figura cu domiciliul în comuna Bulzești, satul x, județul Dolj, în al cărui registru agricol a fost trecută în același an ca membru al gospodăriei individuale, împreună cu soțul E., punându-și semnătura la rubrica declarantului.

În raport de regulile consacrate de art. 118 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. și de faptul că autorii D. și E. au avut ultimul domiciliu în județul Dolj, instanța a constatat că Judecătoria Craiova este competentă.

Învestită prin declinare, Judecătoria Craiova a pronunțat Sentința nr. 11868 din 6 noiembrie 2019, prin care a admis excepția necompetenței teritoriale, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Bălcești.

A constatat ivit conflictul negativ de competență, a suspendat din oficiu judecata cauzei și a trimis dosarul la Înalta Curte de Casație și Justiție pentru regulator de competență.

În motivare, a arătat că, în plus față de cele reținute de Judecătoria Bălcești, în registrul agricol pentru anii 1981-1985 al numitului F. (fiul autoarei D.) este trecută și autoarea D. ca făcând parte din componența gospodăriei lui F. din Orașul Bălcești, județul Vâlcea.

Instanța a constatat că autoarea D. a locuit în orașul Bălcești cel puțin din data de 01.01.1981 și până la data decesului din data de 05.09.1981, acest fapt fiind confirmat și de faptul că aceasta a decedat în Orașul Bălcești, județul Vâlcea, așa cum rezultă din certificatul de deces al acesteia.

În raport de art. 87 din C. civ., instanța a reținut că locuința efectivă a autoarei D. în momentul decesului din data de 05.09.1981 era în orașul Bălcești în gospodăria fiului său F. (stare de fapt dovedită de certificatul de deces al autoarei unde se menționează că a decedat în Bălcești și de registrul agricol pentru anul 1981-1985 unde autoarea figurează ca făcând parte din gospodăria fiului său F. în anul 1981 (anul decesului), autoarea locuind efectiv în orașul Bălcești cel puțin 8 luni înainte de deces, perioadă ce demonstrează că aceasta își stabilise domiciliul efectiv în Orașul Bălcești, fiind înscrisă de fiul său și în registrul agricol.

În consecință, având în vedere cele arătate mai sus, instanța a reținut că ultimul domiciliu al autoarei D. a fost în orașul Bălcești, județul Vâlcea.

Totodată, a avut în vedere și dispozițiile art. 118 alin. (2) C. proc. civ., întrucât sunt mai multe succesiuni deschise succesiv, fiind vorba despre o competență alternativă, în cadrul căreia reclamanta a ales să învestească Judecătoria Bălcești.

Analizând conflictul de competență dedus prezentei judecăți, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 135 alin. (1) C. proc. civ., raportat la art. 133 pct. 2 C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Obiectul prezentului dosar îl constituie acțiunea al cărei capăt principal este cel prin care se solicită să se constate deschisă succesiunea de pe urma autorilor D. și E..

Ca urmare, Înalta Curte va avea în vedere prevederile art. 118 alin. (2) C. proc. civ., care stipulează "Cererile formulate potrivit alin. (1) care privesc mai multe moșteniri deschise succesiv sunt de competența exclusivă a instanței ultimului domiciliu al oricăruia dintre defuncți."

Art. 87 C. civ. prevede că "Domiciliul persoanei fizice, în vederea exercitării drepturilor și libertăților sale civile, este în locul unde își are principala așezare".

Așadar, văzând certificatele de deces aflate în dosarul Judecătoriei Bălcești, filele x, Înalta Curte reține că D. a decedat la data de 5 septembrie 1981, în Bălcești Vâlcea, unde a avut și ultimul domiciliu. De asemenea, E. a decedat la data de 25 februarie 1982, în Bulzești Dolj, având ultimul domiciliu în Bulzești.

Potrivit art. 116 C. proc. civ. "Reclamantul are alegerea între mai multe instanțe deopotrivă competente".

În aplicarea textelor de lege mai sus citate, Înalta Curte reține că, în cauză, sunt deopotrivă competente, atât instanța de la locul decesului defunctei D., care este Judecătoria Bălcești, cât și cea de la locul decesului defunctului E., respectiv Judecătoria Craiova.

Prin depunerea cererii de chemare în judecată la Judecătoria Bălcești, reclamanții au învestit în mod legal această instanță, fixând în mod definitiv competența în favoarea acesteia.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Bălcești, ca prima instanță competentă sesizată.