ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2097/2020

Ședința publică din data de 15 octombrie 2020

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Brașov la data de 28 septembrie 2017, completată la data de 12 ianuarie 2018, reclamantul A. a solicitat ca, în contradictoriu cu pârâtele B. și C., să se dispună, după cum urmează:

Prin sentința civilă nr. 276/S din 14 decembrie 2018 pronunțate de Tribunalul Brașov, secția I civilă a fost respinsă cererea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtele B. și C. și a fost obligat reclamantul la plata sumei de 4500 RON reprezentând cheltuieli de judecată către pârâta B..

Împotriva acestei hotărâri a formulat apel reclamantul A..

3 . Hotărârea pronunțată în apel

Prin decizia civilă nr. 597/Ap din 7 mai 2019, Curtea de Apel Brașov, secția civilă a respins apelul formulat de apelantul - reclamant A. împotriva sentinței civile nr. 276/S din 14 decembrie 2018 pronunțate de Tribunalul Brașov, secția I civilă; a fost obligat apelantul A. să plătească intimatei B. suma de 4000 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva deciziei pronunțate de Curtea de Apel Brașov a declarat recurs reclamantul A..

În cuprinsul cererii de recurs, recurentul reclamant a susținut, în esență, că, prin hotărârea atacată, instanța de apel nu a răspuns punctual la motivele de apel formulate, în sensul că nu a analizat cauza prin prisma condițiilor prevăzute de art. 1175 din vechiul C. civ. privind simulația.

A arătat că instanța de apel avea obligația de a corobora dispozițiile legale referitoare la simulația prin interpunere de persoane cu prevederile din Codul familiei referitoare la regimul bunurilor dobândite în timpul căsătoriei și în special cu prevederile art. 31 care reglementează regimul bunurilor proprii.

A mai susținut că instanța de apel a analizat cauza prin prisma actelor și demersurilor juridice pe care părțile le-au făcut cu privire la terenul ce face obiectul contractului de vânzare-cumpărare în litigiu, concluzionând implicit că au fost epuizate toate mijloacele și oportunitățile pe care legea le prevede pentru stabilirea regimului juridic al terenului și a proprietarului acestuia, concluzie care reprezintă un refuz de a judeca speța ce intră sub incidența art. 5 din noul C. proc. civ.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ.

Prin raportul privind admisibilitatea, în principiu, a recursului, s-a reținut că recursul este declarat în termen, însă, până la data întocmirii raportului, recurentul nu a făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru, deși a fost încunoștiințaț despre această obligație, astfel cum rezultă din dovada aflată la dosar recurs. De asemenea, s-a arătat că urmează a se aprecia asupra admisibilității recursului, cu observarea excepțiilor de netimbrare și tardivitate, aceasta din urmă fiind invocată prin întâmpinare de intimata-pârâtă B..

În condițiile prevăzute de art. 493 alin. (4) din C. proc. civ., raportul a fost analizat în completul de filtru și a fost comunicat părților pentru a-și exprima poziția procesuală prin depunerea unui punct de vedere, în scris, la raport.

Părțile nu au formulat, în scris, puncte de vedere la raport.

Constatându-se încheiată procedura prealabilă, în condițiile art. 493 alin. (5) din C. proc. civ., s-a fixat termen pentru soluționarea recursului la data de 15 octombrie 2020, în complet de filtru, fără citarea părților.

În raport de prevederile art. 248 alin. (1) coroborate cu cele ale art. 493 alin. (5) din C. proc. civ., Înalta Curte urmează a analiza, cu prioritate, excepția netimbrării recursului, reținând următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, "acțiunile și cererile introduse la instanțele judecătorești, precum și cererile adresate Ministerului Justiției și Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute în prezenta ordonanță de urgență."

Conform prevederilor art. 24 alin. (2) lit. b) din același act normativ, în cazul în care se invocă încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, pentru cereri și acțiuni evaluabile în bani, recursul se taxează cu 50% din taxa datorată la suma contestată, dar nu mai puțin de 100 RON, taxa de timbru judiciară fiind stabilită, în raport cu valoarea contestată, la suma de 11.690,35 RON.

Dispozițiile art. 33 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013 prevăd că taxele judiciare de timbru de plătesc anticipat, iar pentru situația în care cererea de chemare în judecată este netimbrată sau insuficient timbrată, reclamantului i se pune în vedere, în condițiile art. 200 alin. (2) teza I C. proc. civ., obligația de a timbra cererea în cuantumul stabilit de instanță și de a transmite instanței dovada achitării taxei judiciare de timbru, în termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicării instanței.

Art. 486 alin. (2) din C. proc. civ. arată că "la cererea de recurs se va atașa dovada achitării taxei de timbru, conform legii (…)." Corelativ alin. (3) al aceluiași articol stipulează că neîndeplinirea acestei cerințe este sancționată cu nulitatea.

În speță, prin rezoluția din 26 septembrie 2019, completul filtru nr. 4 a stabilit în sarcina recurentului A. obligația de a achita taxa judiciară de timbru în cuantum de 11.690,35 RON, în conformitate cu dispozițiile art. 24 alin. (2) teza I din O.U.G. nr. 80/2013, aferentă recursului declarat în cauză, sub sancțiunea anulării cererii de recurs, ca netimbrată.

Această obligație i-a fost adusă la cunoștință prin adresa depusă la cutia poștală la data de 3 octombrie 2019 la domiciliul ales la Cabinet de avocat F., situat în Brașov, județul Brașov, conform procesului-verbal de înmânare de la dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Se constată că prin raportul privind admisibilitatea, în principiu, a recursului s-a reținut că recurentul nu s-a conformat dispozițiilor instanței, în sensul că, deși a fost înștiințat cu privire la obligația de a achita taxa judiciară de timbru pentru soluționarea recursului, nu a făcut dovada plății acesteia, reiterându-se în concluziile raportului obligația achitării taxei judiciare de timbru.

Raportul a fost depus la cutia poștală la data de 19 mai 2020 la aceeași adresă de domiciliu, astfel cum rezultă din procesul-verbal de înmânare aflat la dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Față de aceste împrejurări, Înalta Curte, reținând că cererea de recurs nu îndeplinește cerința legală prevăzută de art. 486 alin. (2) din C. proc. civ., în temeiul dispozițiilor art. 486 alin. (3) coroborate cu cele ale art. 493 alin. (5) din același cod, va anula ca netimbrat recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 597/Ap din 7 mai 2019, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția civilă.

Având în vedere sancțiunea procedurală aplicată recursului declarat de reclamant, Înalta Curte urmează a reduce onorariul de 6.000 RON pretins de avocatul intimatei-pârâte B., întrucât nu se circumscrie criteriului de complexitate sau dificultate al cauzei, sens în care, va face aplicarea art. 451 alin. (2) C. proc. civ., și va obliga pe recurentul-reclamant la plata sumei 3.000 RON, cheltuieli de judecată reduse, în favoarea intimatei-pârâte B..

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează, ca netimbrat, recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 597/Ap din 7 mai 2019, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția civilă.

Obligă pe recurentul-reclamant A. la plata sumei de 3.000 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, reduse conform art. 451 alin. (2) C. proc. civ., în favoarea intimatei-pârâte B..

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 15 octombrie 2020.