ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6518/2019

Ședința publică din data de 17 decembrie 2019

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul Biroul Notarial Individual A., în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Concurenței, a solicitat anularea parțială Deciziei nr. 76 din 20 decembrie 2017 emisă de acesta din urmă prin care i s-a aplicat în considerarea Legii nr. 21/1996 o sancțiune contravențională constând în plata unei amenzi în cuantum de 29.567 RON, reprezentând 6,76038% din cifra de afaceri - venit brut din anul 2016, reținându-se în sarcina sa fapta de a fi achiesat la o înțelegere făcută de notari, membri ai Camerei Notarilor Publici Suceava, în privința stabilirii unor onorarii minimale superioare celor din Ordinul nr. 943/C/2005 și Ordinul Ministrului Justiției numărul 46/C/2011. Totodată, a solicitat suspendarea executării amenzii aplicate.

Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin Decizia nr. 45 din 9 ianuarie 2019 a respins contestația formulata de Biroul Individual Notarial A. în contradictoriu cu Consiliul Concurenței, în totalitate, ca nefondată.

Împotriva Deciziei nr. 45 din 9 ianuarie 2019 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a promovat recurs reclamantul Biroul Individual Notarial A., în condițiile art. 493 C. proc. civ., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În recursul formulat de reclamantul Biroul Individual Notarial A. împotriva Deciziei nr. 45 din 9 ianuarie 2019 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal în ceea ce privește cererea de anulare, s-au invocat ca temei în drept dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și pct. 8 din C. proc. civ.,

În recursul formulat de reclamantul Biroul Individual Notarial A. împotriva Deciziei nr. 45 din 9 ianuarie 2019 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal în ceea ce privește măsura suspendării executării amenzii, s-au invocat în drept dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 și pct. 6 C. proc. civ.

II. Analiza cererii de recurs

În ceea ce privește recursul promovat împotriva dispozițiilor din sentința prin care s-a respins cererea reclamantului de suspendare a Deciziei nr. 76/20 decembrie 2017 emisă de pârâtul Consiliul Concurenței, cum recursul pe fondul pricinii a fost tranșat în mod definitiv la aceeași dată (și fără a se adopta soluția trimiterii cauzei spre rejudecare) o analiză pe fond a cererii de suspendare nu are a mai fi făcută.

Cât privește aspectele vizând critica soluției de respingere în fond a sentinței nr. 45/2019 a Curții de Apel București de anulare a Deciziei sus-menționate a intimatei s-a motivat; faptul că instanța de fond a omis să se pronunțe asupra capătului de cerere privind suspendarea executării amenzii aplicate prin Decizia 76/2017; faptul că instanța de fond s-a raportat la fapte anticoncurențiale petrecute înaintea înființării biroului notarial al recurentului; faptul că, în opinia recurentului, nu au existat probe concludente care să indice achiesarea biroului notarial la faptele anticoncurențiale sancționate în cauză.

Înainte de a începe analiza pe fond trebuie reliefate două aspecte ce apar extrem de relevante în ansamblul situației, întrucât, în raport de probatoriul existent se dă senzația unei culpabilizări artificiale a notarilor, pentru a se da un semnal acestei profesii.

Sau poate, după se relevă mai jos,după sancționarea altor profesioniști cu activitatea în strânsă legătură cu cea judiciară s-a dorit punerea în exemplificare practică a unor teorii (ori poate teme) edictate de Consiliul Concurenței.

Astfel, sub coautoratul aceleiași persoane ce semnează și Decizia nr. 76/2017, președintele Consiliului Concurenței, într-un articol "programatic" al Revistei Române de Concurență (nr. 2/2013) se face analiza restricționărilor asupra concurenței existente în domeniul profesiilor liberale.

Aproape un sfert de articol este dedicat notarilor cu precădere "comportamentului concentrat (...) de exemplu în materie de tarife practicate, beneficiarul fiind lipsit de avantajul negocierii libere a acestora cu cel care i-a furnizat serviciu .

Articolul glosează cu precădere asupra aspectelor "în mod discriminatoriu, cele privind limitarea tarifelor practicate (notar, executori judecătorești - "prin lege" ".

Se afirmă astfel că riscul unor restricționări asupra concurenței este cât se poate de serios atunci când asociațiile profesionale sunt abilitate de stat să emită reguli ce limitează intrarea pe piață și interzic comportamentul concurențial benefic, mai ales atunci când accesul pe o piață este condiționat de intrarea în respectiva asociație.

O astfel de situație caracterizează majoritatea profesiilor liberale din România, apartenența la organizația profesională împuternicită să emită reglementări fiind o condiție sine qua non pentru exercitarea profesiei respective. în anumite limite, apartenența membrilor unei profesii la o organizație de acest tip oferă siguranță beneficiarilor serviciilor oferite prin faptul că respectivii profesioniști sunt obligați să-și perfecționeze în mod continuu pregătirea, să respecte anumite reguli de etică profesională sau să răspundă disciplinar în cazul în care comit greșeli.

Atunci însă când o astfel de apartenență atrage după sine un comportament concertat, coordonat, de exemplu în materie de prețuri practicate, beneficiarul va fi lipsit de avantajele negocierii libere a acestora cu cel care i-a furnizat serviciul.

Argumentul invocat deseori în sprijinul menținerii unei astfel de intervenții în piață asupra tarifelor și anume, cel privind asimetria informației, poate fi combătut printr-o mai mare transparență, prin difuzarea de informații suficiente în funcție de care beneficiarul serviciului să aleagă și să înțeleagă ce a ales.

Delegarea unor puteri de reglementare catre asociațiile profesionale ar trebui să le permită acestora să remedieze într-un mod adecvat imperfecțiunile care caracterizează în general profesiile liberale, fără însă să reducă bunăstarea economică prin crearea unor distorsionări ale concurenței.

S-a afirmat în concret că Anul trecut, o altă asociație profesională de la data aceasta a executorilor judecătorești, a fost sancționată, pe de o parte, pentru stabilirea de tarife, în mod concertat, pe de altă parte, pentru limitarea accesului pe piață prin impunerea de reguli excesive aplicate în mod discriminatoriu. Alături de notari, executorii judecătorești reprezintă o categorie profesională cu un statut aparte. Deși numiți "în funcție" de ministrul justiției și învestiți cu îndeplinirea unor acte supuse controlului instanțelor judecătorești competente, aceștia nu acționează ca niște funcționari profesând în regim de liberă practică Există o serie de activități efectuate în legătură cu care executorul judecătoresc nu are nicio putere decizională față de părți, aceasta aparținând instanței.

Această categorie profesională este caracterizată de o dublă reglementare anticoncurențială. Vorbim despre o reglementare emisă de stat, prin Ministerul Justiției (în baza unei legi), privind stabilirea onorariilor minimale și maximale pentru serviciile prestate de acești profesioniști la care se adaugă o restricționare suplimentară a concurenței prin preț realizată de însăși organizația profesionala prin stabilirea cuantumului unor cheltuieli, încasate de membrii acestei profesii de la clienții lor.

În plus, în ceea ce privește accesul pe piață, vorbim despre alte restricții. Astfel, în baza legii, numărul de profesioniști este limitat în funcție de criterii geografice și demografice, competența este, de asemenea, limitată teritorial iar intrarea în profesie și, implicit, pe piață, este condiționată de apartenența la organizația în cauză, singura existentă în România pentru această categorie profesională. La acestea s-a adăugat intervenția organizației profesionale prin introducerea unei taxe obligatorii la începerea activității într-un cuantum considerat excesiv (de aproximativ 15 ori mai mare în raport cu venitul mediu din România, nejustificată nici de un obiectiv de interes general precum necesitatea promovării unui examen pentru asigurarea astfel a unui anumit nivel de calitate serviciilor, nici de unul particular precum asigurarea unei baze materiale - săli de examen sau umane - supraveghetori, examinatori etc. cum se întâmplă în cazul taxei de participare la examen/concurs) de la a cărei plată sunt scutite rudele și afinii de gradul I ai celor deja aflați în profesie și în organizație.

Această din urmă practică anticoncurențială scoate în evidență, prin caracterul său discriminatoriu, caracterul de castă închisă al unor profesii, în care accederea se face, preponderent, pe baza unor legături de familie. Chiar dacă pare de sorginte medievală reprezintă, se pare, un subiect de interes in lumea contemporană dezvoltată,15 domeniul profesiilor liberale fiind în continuare guvernat de o oarecare lipsă de meritocrație în procesul de selecție al noilor profesioniști.

Trebuie totuși apreciat faptul că, la scurt timp după declanșarea procedurilor de investigație, organizația profesională a renunțat la această practică.

În materie de tarife, prin decizia prin care s-a constatat încălcarea legii și s-a stabilit sancțiunea, s-a impus eliminarea oricărei forme de intervenție a asociației.

Au rămas însă, în continuare, în atenția autorității de concurență, acele restricționări care au la bază un act emis de către stat și a căror eliminare necesită un îndelung și asiduu proces de promovare a culturii concurenței în rândul autorităților publice responsabile cu reglementarea acestui domeniu.

Și mai importante apar însă observațiile referitoare la materii în continuare există profesii care prezintă un grad ridicat de reglementare. Este vorba, în principal, despre profesiile juridice care, multă vreme au invocat caracterul de autoritate publică al actelor/serviciilor efectuate ca motiv de exceptare de la aplicarea regulilor de concurență, (notarii publici, care cunosc toate formele de restricționări ce caracterizează așa numitul sistem al notariatului latin executorii judecătorești).

La nivel comunitar lucrurile s-au clarificat în 2011. Curtea de Justiție a Uniunii Europene a apreciat că acele activități care nu presupun exercitarea unor puteri decizionale, acele activități auxiliare sau pregătitoare în raport cu exercitarea autorității publice, respectiv acele activități a căror exercitare, deși presupune un contact, chiar constant și organic, cu autoritățile administrative sau judiciare sau o participare, chiar obligatorie, la funcționarea acestora, nu aduc atingere puterilor de apreciere și de decizie ale respectivelor autorități, nu pot fi asociate cu exercitarea autorității publice.

Faptul că se acționează urmărind un obiectiv de interes general (un serviciu de interes public - n.n.) nu este suficient pentru ca o anumită activitate să fie considerată asociată în mod direct și specific exercitării autorității publice. Criteriul urmat în mod tradițional pentru identificarea autorității publice este capacitatea autorității publice de a-și impune voința în mod unilateral, mai exact, fără să fie necesar consimțământul subiectului de drept vizat. Dimpotrivă, particularul nu poate să își impună propria voință în fața altui particular decât în baza consimțământului acestuia din urmă.

În aceeași cauza, instanța comunitară a sesizat faptul că, în activitatea de autentificare a actelor și a convențiilor, notarul nu ar avea nicio putere decizională față de părți. Faptul că anumite acte trebuie autentificate în mod obligatoriu ar fi lipsit de relevanță, întrucât numeroase proceduri ar avea un caracter obligatoriu fără a fi însă manifestarea exercitării autorității publice.

De asemenea, faptul că notarul își asumă răspunderea (civilă profesională - n.n.) atunci când întocmește acte notariale ar apropia de majoritatea profesioniștilor independenți precum avocații, arhitecții sau medicii, a căror răspundere ar fi de asemenea angajată în cadrul activităților pe care le exercită.

Pe lângă argumentele de ordin juridic, invocate în susținerea necesității renunțării la limitările existente, Consiliul Concurenței a recurs la efectuarea de analize economice pentru a avea o imagine cât mai clară asupra efectelor în piață ale acestor restricționări.

Plecând de la studiul privind serviciile conexe tranzacțiilor imobiliare în 21 state membre, comandat și publicat de Comisia Europeană și utilizând metodele/modelele de analiză folosite în cadrul acestuia, s-a efectuat o evaluare similară la nivelul României fiind vizate, de la servicile oferite de agențiile imobiliare, evaluatori, specialiști în cadastru la cele notariale. Din analiza comparativă a indicilor de reglementare, în cazul profesiei de notar public a rezultat unul dintre cele mai ridicate grade de reglementare anticoncurențială situându-se din acest punct de vedere peste media europeană a țărilor cu același sistem de organizare" a profesiei. Un alt aspect relevat de analiza efectuată a fost cel privind costurile aferente "unei tranzacții imobiliare, costuri ajustate în funcție de venitul mediu net din fiecare țară și de puterea de cumpărare, cu până la de patru ori mai mare în România decât media europeană.

Astfel, concluziile analizei au indicat o corelare evidentă a nivelului ridicat al acestor costuri cu nivelul ridicat de reglementare, cel puțin în privința serviciilor de natură juridică.

Urmare a recomandărilor formulate de autoritatea de concurență în baza acestei analize dar și a pronunțării de către Curtea de Justiție a Uniunii Europene în cauzele privind condiția de cetățenie pentru notari, asupra caracterului economic al activității acestora, s-a manifestat o oarecare deschidere din partea reprezentanților profesiei și a Ministerului Justiției în găsirea unor soluții care să elimine o parte din restricțiile existente.

Astfel, legea privind profesia de notar public a fost modificată în cursul anului trecut în sensul introducerii posibilității liberalizării onorariilor pentru anumite acte și proceduri notariale. In acest sens s-a agreat ideea implementării unui program pilot, pe o perioadă de timp determinată, urmând ca la finalul acesteia să fie cuantificate efectele în piață ale unei astfel de măsuri, în funcție de care să se procedeze mai departe la liberalizarea onorariilor sau, dimpotrivă, să se reintroducă reglementarea acestora. A rămas însă în discuție care anume proceduri vor face obiectul acestei liberalizări, autoritatea de concurență insistând ca acestea să fie dintre cele care au o pondere însemnată atât din punct de vedere al numărului și frecvenței cât și din punct de vedere al valorii lor (veniturilor realizate)

Atunci când restricțiile asupra concurenței nu rezultă dintr-un act normativ emis de stat ci este rezultatul unor decizii luate în cadrul unei organizații profesionale, fără să existe o prevedere legală în acest sens, organizația profesională este pasibilă de încălcarea regulilor de concurență.

Astfel, pe baza acestor concluzii, pot fi numite programatice s-a ajuns și la speța analizată, deși apare elocvent că s-a pornit de la concluzie.

O a doua problemă poate și mai gravă este aceea că decizia și verificările se prijină pe "denunțul" unui martor - B. .

Să dai credit aproape exclusiv declarației acestuia - aflat în raporturi de dușmănie nu doar cu un alt notar C. cum s-a încercat a se minimaliza, ci cu instituția Camerei Notarilor Publici, apare profund eronat.

Sunt elocvente în acest sens plângerile penale (denunț) împotriva Colegiului Director al Camerei Notarilor Publici Suceava (CNPS) și alte petiții ale acestuia adresate autorităților.

Chiar în Decizie se subliniază bolduit faptul că "continuitatea faptei este atestată de sesizarea trimisă UNNPR de către notarul public B. .

Iar când se referă că "mai multe birouri notariale au confirmat existența unei aplicații" se dă ca unic exemplu răspunsul aceluiași martor .

Câtă vreme în întregul drept procesual român nu se poate utiliza mărturia venită din partea unei persoane în dușmănie, faptul că această decizie a Consiliului Concurenței se prijină în cea mai mare parte pe declarațiile și "denunțurile" unei singure persoane, face nevalid actul juridic analizat.

Pe fondul recursului se relevă următoarele, pentru dovedirea unor înțelegeri și practici concertate care au ca obiect sau ca efect împiedicarea, restrângerea sau demiterea concurenței art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea concurenței nr. 21/1996

- dovada înțelegerii

- punerea ei în practică de către notar

În perioada cuprinsă între anii 2010 - 2011. au fost realizate tabele cu onorariile minimale stabilite și/sau agreate pentru cele mai importante acte și proceduri notariale diferențiate pentru fiecare dintre județele Suceava și Botoșani. Aceste tabele au fost distribuite, în repetate rânduri, către notarii activi, în special prin e-mail, dar și direct, în cadrul unor adunări special convocate. De asemenea, ele au fost afișate pe website-ul Camerei Notarilor Publici Suceava și transpuse într-o aplicație informatică. Onorariile minimale au fost introduse în tabele atât in varianta cu TVA, cât și fără TVA.

În perioada cuprinsa intre anii 2010-2012 onorariile minimale agreate au fost puse in practica de părțile implicate.

Notarii publici, membri ai Camerei Notarilor Publici Suceava, au participat la stabilirea unor onorarii minimale, superioare celor prevăzute.de cadrul legal în vigoare. De asemenea, notarii publici nou intrați în profesie au consimțit să se alinieze înțelegerii și/sau practicii concertate existente la nivelul membrilor Camerei Notarilor Publici Suceava, nedenunțând-o sau neluând măsuri clare de delimitare de aceasta.

La data de 08 iulie 2010, a avut loc una dintre întâlnirile notarilor publici membri ai CNPSV ("ședință"), în urma căreia s-au stabilit onorariile minimale ce urmau a fi practicate la nivelele județelor Suceava și Botoșani. Unul din aceste tabele cu onorarii minimale (Valabile pentru Rădăuți, Câmpulung Moldovenesc și Vatra Dornei). transmis prin e-mail. în data de 09 iulie 2010. la ora 00:23, de la x@x.ro către D.. notar public din municipiul Rădăuți, confirmă existența unor onorarii minimale stabilite la nivelul județului Suceava, la ședința din data de 8 iulie 2010. Textul e-mailului ședința din data de 08.07.2010." în atașamentul e-mailului sunt transmise onorariile 2010 pentru Rădăuți, Câmpulung, Vatra Dornei.

Cu toate că documentul în cauză se refera doar la 3 circumscripții judecătorești, verificările efectuate asupra copiilor de pe registrele notariale furnizate de către birourile notariale relevă faptul că onorariile agreate pentru aceste localități s-au aplicat și de către notarii publici ce activau în alte circumscripții teritoriale judecătorești din raza teritoriala a Curții de Apel Suceava,

Astfel, încă din luna iulie 2010, notarii publici activi în circumscripțiile judecătorești Suceava, Fălticeni. Gura Humorului. Câmpulung Moldovenesc. Vatra Dornei, Rădăuți, Botoșani, Dorohoi, Darabani și. Să veni au pus în aplicare grile de onorarii minimale diferite de cele reglementate de Normele - 2005 și eu valori ale onorariilor minime mult superioare celor din Normele - 2005.

Onorariile minimale transmise prin e-mail la data de 8 iulie 2010 sunt, în mare pane, similare celor care au fost distribuite ulterior prin e-mail în data de 25 februarie 2011, respectiv 28 octombrie 2011 și încărcate pe u-ebsite-ul CNPSV, fiind superioare celor prevăzute în Normele - 2005, respectiv Normele - 2011.

În realitate, deși este cunoscută validitatea de dovezi în domeniul concurenței tip, nu de "cești de cafea" în acest caz din cursul deciziei lipsește dovada chiar deductibilă pe baza firului logic.

Trebuie subliniat dintr-un început că decizia reia faptul că onorariile așa zis stabilite CNPSV ar fi fost superioare celor stabilite prin Normele 2005, respectiv 2011.

Este evident acest lucru acele măriri fiind "minimale" în cazul în care s-ar fi situat sub ele mai mult ca sigur intimata ar fi acuzat părțile de "dumping"

Cât privește Normele din 2011, evident este faptul că ele nu puteau fi aplicate în 2010.

Instanța dă o altă interpretare decât cea emisă de intimată prin Decizie paragraful- 93, nefiind nici o logică în a te întâlni pentru a fixa onorarii mai mari decât cele transmise ca parteneri forului superior.

Din contră, realitatea acestor ultimii zeci de ani a vădit faptul că propunerile au vizat întotdeauna valori mai mari, de la care forurile decizionale să aibă de unde scădea/tăia.

Că lucrările nu sunt așa cum pretinde intimatul rezidă și din cuprinsul pct. 85 al Deciziei care se referă la onorarii 2010 (deși erau în a doua parte a anului pentru Rădăuți Câmpulung și Vatra Dornei.

Nemaiinsistând, asupra faptului că actualmente notarii nu au sediile doar în localitățile în care se aflau Judecătorii - și Notariate de Stat, acest e-mail face referire doar la trei dintre localitățile județului Suceava, neexistând o dovadă, ci dincontră, asupra acoperii sale la nivelul de județ, în timp ce pentru județul Botoșani o astfel de dovadă lipsește cu desăvârșire.

Pentru anul 2011, neclaritatea este și mai pregnantă. Singura pretinsă dovadă fiind un document ridicat de la BIN E. data de 19 octombrie 2011, deci aproape de finalul anului cu înscrisurile citate de intimată ca relevante scrise de mână.

Cât privește aplicația informatică care a fost instalată pe stațiile de lucru ale notarilor publici trebuie amintit că data inițială a acesteia ar fi conform intimatei 28 octombrie 2011.

Concluzia intimatei de la pct. 128 din Decizie conform căreia faptul că aplicația informatica a fost realizată pentru crearea unor onorarii minimale diferite decât cele din Normele - 2005 sau Normele - 2011 rezultă din precizările" făcute de notarul public E., cu ocazia inspecției inopinate, care relevă faptul ca că tabelele și calculatoarele cu onorarii minimale au reprezentat "« încercare în baza unui program IT, de calcul a unor onorarii care să constituie bara de negociere pentru ca, prin reducerile cerute de clienți, sa se ajungă la cuantumul prevăzut de Ordinul ministrului și de asemenea cuprind unele operațiuni ce au fost introduse prin C. civ. din 2015, este forțată, din cele expuse nerezultând aspectul invocat.

De altfel, la acest subcapitol se relevă,pct. 132, faptul că un notar - F. afirmă că nu a folosit-o, neexistând nicio repercursiune în acest caz, iar, concluziile intimatei se sprijină doar pe afirmațiile notarului B., despre capacitatea acestora dea fi luate în considerare din punct de vedere probator, instanța pronunțându-se anterior.

Și ca un ultim punct de critică, cum Decizia vădește onorarii diferite pentru județul Suceava și Botoșani față de organizarea unitară a CNPSV adoptarea de hotărâri de acest gen nu apare sustenabilă.

Cu referire la aspectele concrete ale înțelegerii, respectiv transpunerea lor în practică, singura probă ar fi un tabel comparativ (tabelul nr. 2 din Decizie) .

Dincolo de același aspect al faptului că unul din tabele aparține aceluiași notar B., care, de altfel, acționând în județul Botoșani, nu ar fi avut de a face cu onorariile din județul Suceava unde acționează notarul E., ca tabelul acesteia avea unele sume scrise de mână - nefiind deci vorba despre același print, nimic nu dovedește faptul că în concret toți notarii sanționați au solicitat aceleași onorarii.

De altfel, reclamantul din prezenta, trimite în contestația sa la Registrul General Național în care se regăsesc o multitudine de acte de onorarii diferite de cele pretins a fi făcut obiectul înțelegerii însă asupra acestui aspect Consiliul Concurenței nu se pronunță pretinzând în Decizie pct. 6.3.4.1 că ar fi practicat clar anumite onorarii, iar ulterior nu răspunde în concret acestei critici.

Instanța de recurs concluzionează că atâta vreme cât nu s-a făcut dovada aplicării acestor tarife în mod exclusiv de către toți notarii, trimiterile din analizele individuale (pct. 6.3) care se raportează la un minim legal mai mic, probabil tocmai pentru a sugera nerespectarea legii, deși nu aceasta a fost analizată în prezenta decizie, afirmațiile intimatei nu apar a fi reale.

În ceea ce privește aspectele concrete vizându-l pe reclamantul-recurent, instanța de fond a îmbrățișat poziția intimatei conform căreia împrejurarea potrivit căruia notarul public A. și-a început activitatea în aprilie 2013 nu înlătură răspunderea acestuia pentru fapta anticoncurențială reținută de către Consiliul Concurenței având în vedere următoarele considerente:

- reclamantul avea posibilitatea să cunoască practica existentă la nivelul membrilor CNPSV, prin frecventarea biroului notarial în cadrul căruia a efectuat stagiul de pregătire, perioadă în care notarul stagiar a asistat notarul public coordonator la instrumentarea actelor și procedurilor notariale;

- tabelele cu onorariile ce fac obiectul faptei sancționate prin decizia contestată se regăseau pe website-ul CNPSV - Secțiunea 2011/adrese x secțiune des vizitată de către notarii publici, având în vedere că în acest loc apar atât minute ale unor ședințe de cooperare profesională cu Agenția Națională de Administrare Fiscală sau Agenția Națională pentru Cadastru și Publicitate Imobiliară, cât și întreaga corespondență cu UNNPR;

- potrivit declarațiilor notarului public B. aveau loc întâlniri regulate ale membrilor CNPSV. Astfel, acestea au reprezentat contextul favorabil pentru schimbul de informații sensibile din punct de vedere comercial, care a condus la atingerea unui anumit nivel de înțelegere și reciprocitate în ceea ce privește conduita părților implicate. Notarii publici nu puteau, în niciun caz, să nu ia în considerare, în mod direct sau indirect, informațiile obținute în cursul acestor reuniuni regulate sau schimburi de informații;

- onorariile practicate de reclamantul notar public A., care a început să profeseze ca notar public definitiv din aprilie 2013, ar fi trebuit stabilite prin raportare la Ordinele Ministrului Justiției nr. 943/C/2005 și nr. 46/C/2011. Or, așa cum se arată la subsecțiunea 6.3.41 din decizia contestată, deși susține că nu cunoștea existența onorariilor ce fac obiectul deciziei, reclamantul s-a aliniat practicii anticoncurențiale existente la nivelul membrilor CNPSV și a aplicat, în activitatea derulată, onorarii prin raportare la nivelul minim stabilit de părțile implicate în înțelegerea și/sau practica concertată ce face obiectul deciziei contestate;

- potrivit jurisprudenței UE din cauzele Anic Partecipazioni și Hiils16 atunci când întreprinderile iau cunoștință sub orice formă despre existența unei înțelegeri și/sau practici concertate pe piața relevantă, acestea țin seama de informațiile schimbate cu concurenții, inclusiv prin intermediul asociațiilor profesionale, în determinarea comportamentului pe piață, cu atât mai mult atunci când înțelegerea și/sau practica concertată își produce efectele în mod regulat și pe o perioadă lungă de timp;

A menține astfel de considerente ca valide prin suspiciuni atât asupra întâlnirilor regulate ale unor organizații profesionale, la faptul că pe site-ul organizației se găsea o Secțiune din 2011 ce cuprinde după cum se vede o multitudine de informații, nu și așa-zisele tabele obligatorii de onorarii, a afirma fără nicio probă că reclamantul, "avea posibilitatea să cunoască practică" apare o eroare de logică formală nu doar juridică ce trebuie înlăturată.

În final trebuie să se reamintească asupra deselor raportări la Ordinele MJ din 2005 și 2011 privind onorariile .

Acestea erau minimele deci nimic nu ținea notarul să nu aplice tarife superioare, interdicția vizând doar coborârea sub barem. Trebuie subliniat acest lucru întrucât în toată Decizia contestată și ulterior prin apărările formulate s-au făcut trimiteri repetate, chiar excesive, la aceste valori de parcă era obligatorie aplicarea doar a acelor tarife.

În concluzie, în raport de analiza de mai sus, instanța reține că Decizia nr. 76/2012-2017 ai Consiliului Concurenței a fost emisă cu nerespectarea dispozițiilor legale, neexistând o înțelegere în sensul prevederilor art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea Concurenței nr. 21/1996.

Cum în raport de motivele analizate apar incidente prevederile art. 488 alin1 pct. 6 și 8 C. proc. civ., Înalta Curte urmează în temeiul dispozițiilor art. 496 C. proc. civ. să admită recursul, să caseze sentința, să admită acțiunea și să anuleze Decizia nr. 76/2017 în ceea ce-l privește pe reclamant.

Cât privește recursul împotriva hotărârii vizând suspendarea deciziei acesta urmează a fi respins nefiind incidente dispozițiile invocate de art. 488 alin. (1) pct. 5 și 6 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de reclamantul Biroul Individual Notarial A. împotriva Deciziei nr. 45 din 9 ianuarie 2019 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal în ceea ce privește cererea de anulare.

Casează sentința atacată.

Admite acțiunea formulată de reclamantul Biroul Individual Notarial A.

Anulează în parte Decizia nr. 76 din 20 decembrie 2017 emisă de pârâtul Consiliul Concurenței în ceea ce privește Biroul Individual Notarial A..

Respinge recursul formulat de reclamantul Biroul Individual Notarial A. împotriva Deciziei nr. 45 din 9 ianuarie 2019 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal în ceea ce privește măsura suspendării executării amenzii, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 17 decembrie 2019.