ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6276/2019

Ședința publică din data de 10 decembrie 2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin sentința civilă nr. 3.114 din data de 6.11.2018 pronunțată în dosarul nr. x/2018 al Tribunalului Cluj s-a admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de către reclamanții A., B., C., D. și E., în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj și a fost obligată pârâta ca, în calitate de ordonator de credite, să ia măsurile necesare în vederea determinării prin expertizare, în condițiile H.G. nr. 917/2017, dacă pentru funcțiile și locurile de muncă ale reclamanților trebuie să se acorde spor pentru condiții periculoase sau vătămătoare, mărimea acestuia respectiv condițiile de acordarea a acestui spor.

Împotriva acestei soluții, reclamanții au formulat cerere de recurs.

În cadrul procesual al recursului, la data 25.03.2019, reclamanții A., B., C., D. și E. au depus o cerere de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor:

- art. I. punctul V. subpunctuele 42 și 69 din O.U.G. nr. 79/2017 pentru modificarea și completarea Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal;

- art. 7 alin. (2) din O.U.G. nr. 90 din 5 decembrie 2017 privind unele măsuri fiscal-bugetare, modificarea și completarea unor acte normative și prorogarea unor termene și a Legii nr. 80 din 28 martie 2018 pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 90/2017 privind unele măsuri fiscal-bugetare, modificarea și completarea unor acte normative și prorogarea unor termene, prin care au solicitat să se asigure dreptul lor la justiția constituțională prin sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. I. punctul V. subpunctele 42 și 69 din O.U.G. nr. 79/2017 pentru modificarea și completarea Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal, a prevederilor art. 7 alin. (2) din O.U.G. nr. 90 din 5 decembrie 2017 privind unele măsuri fiscal-bugetare, modificarea și completarea unor acte normative și prorogarea unor termene și a Legii nr. 80 din 28 martie 2018 pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 90/2017 privind unele măsuri fiscal-bugetare, modificarea și completarea unor acte normative și prorogarea unor termene.

Prin decizia civilă nr. 637 din data de 9 mai 2019, Curtea de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal a respins cererea de sesizare a CURȚII CONSTITUȚIONALE A ROMÂNIEI în ceea ce privește dispozițiile O.U.G. nr. 79/2017 și O.U.G. nr. 90/2017.

Împotriva acestei decizii privitoare strict la soluția pronunțată de instanța de recurs pe cerere de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de necosntituționalitate a art. I. punctul V. subpunctuele 42 și 69 din O.U.G. nr. 79/2017 pentru modificarea și completarea Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal și a art. 7 alin. (2) din O.U.G. nr. 90 din 5 decembrie 2017 privind unele măsuri fiscal-bugetare, modificarea și completarea unor acte normative și prorogarea unor termene și a Legii nr. 80 din 28 martie 2018 pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 90/2017 au formulat recurs reclamanții A., B., C. și D..

Prin cererea de recurs au solicitat admiterea recursului, casare hotărârii recurate și trimiterea dosarului la instanța de fond în vederea realizării procedurii reglementate de art. 29 din Legea nr. 47/1992.

Aceștia în susținerea cererii de recurs au invocat în drept prevederile art. 487 alin. (1) teza finală din C. proc. civ. corobarat cu art. 470 alin. (5) din același act normativ, fără a argumenta în fapt cererea de recurs.

Intimata-pârâtă Casa Județeană de Pensii Cluj a depus întâmpinare prin care a solicitat admiterea cererii de recurs.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului declarat în cauză

Examinând cu prioritate, astfel cum impun dispozițiile art. 248 C. proc. civ., excepția nulității prezentei căi de atac invocată din oficiu de către instanța de judecată o apreciem că este înemeiată pentru considerentele ce urmează:

Recursul este o cale extraordinară de atac care poate fi exercitată numai în termenul și condițiile expres prevăzute de lege.

Potrivit dispozițiilor art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ. "cererea de recurs va cuprinde următoarele mențiuni: … d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat.", iar în conformitate cu pervederile art. 488 din același cod, casarea unor hotărâri se poate cere numai pentru motivele de nelegalitate limitativ prevăzute în cuprinsul acestui articol.

Această normă imperativă instituie în sarcina recurenților obligația de a indica și dezvolta motivele de nelegalitate pe care se întemeiază calea de atac, iar neîncadrarea în cazurile de casare prevăzute de dispozițiile art. 488 C. proc. civ., atrage, conform dispozițiilor art. 489 alin. (2) C. proc. civ., sancțiunea nulității recursului.

În plus, pe lângă cerința încadrării criticilor formulate în motivele de nelegalitate prevăzute de dispozițiile art. 488 C. proc. civ., aceste critici trebuie să vizeze argumentele instanței care a pronunțat hotărârea atacată, în caz contrar neputând fi exercitat controlul judiciar de către instanța de recurs.

Instanța învestită cu judecarea recursului poate exercita un control judecătoresc eficient numai în măsura în care motivele de nelegalitate sunt indicate și dezvoltate într-o formă concretă și se referă la una dintre situațiile prevăzute de dispozițiile art. 488 C. proc. civ.

În speță, recurenții-reclamanți nu au formulat veritabile critici la adresa deciziei pronunțate de instanța de fond, prin care să arate în ce constă nelegalitatea acesteia, prin raportare la soluția pronunțată de curtea de apel ori la argumentele arătate de instanță în fundamentarea hotărârii.

Fără să combată în vreun fel raționamentul instanței de fond și să formuleze astfel de critici susceptibile de cenzură în recurs, recurenții-reclamanți au formulat o cerere formală de recurs ce nu poate fi supusă analizei instanței de control.

Ori, condiția legală a dezvoltării motivelor de recurs implică determinarea greșelilor anume imputate instanței și încadrarea lor în motivele de nelegalitate limitativ prevăzute de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 1 - 8 C. proc. civ.

La finalul cererii de recurs recurenții arată că înțeleg să se prevaleze de dispozițiile art. 487 alin. (1) teza finală din C. proc. civ. corobarat cu art. 470 alin. (5) din același act normativ în susținerea cererii lor, temeiuri de drept ce vizează motivarea cererii și termenul în care aceasta se depune. Înalta Curte apreciază că indicare acestor temeiuri de drept fără o argumentare concretă care să vizeze motivele de casare expres prevăzute de art. 488 C. proc. civ. nu acoperă lipsa de motivare a cererii de recurs.

Dezvoltarea recursului trebuie să cuprindă o motivare corespunzătoare, în sensul arătării cu claritate a acelor critici care, circumscrise fiind cazurilor de casare, să fie de natură a evidenția nelegalitatea hotărârii.

În consecință, reținând că nu este posibilă o încadrare a cererii de recurs într-unul din cazurile de casare reglementate de dispozițiilor art. 488 C. proc. civ. și constatând că în cauză nu au fost identificate motive de ordine publică ce ar putea fi ridicate din oficiu de către instanță, în temeiul art. 489 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte Înalta Curte urmează a aplica sancțiunea expres prevăzută de lege, respectiv anularea căii de atac.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de reclamanții A., B., C., D., E. împotriva deciziei civile nr. 637 din 9 mai 2019 a Curții de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal, ca nemotivat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 10 decembrie 2019.