ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5815/2019

Cererea de chemare în judecată Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal, reclamanta A. S.R.L. l-a chemat în judecată pe pârâtul Ministerul Finanțelor Publice - Direcția Generală Ajutor de Stat, solicitând anularea Scrisorii de Revocare a Acordului pentru Finanțare înregistrată sub nr. x/22.12.2015 emisă de Ministerul Finanțelor Publice - Direcția Generală Ajutor de Stat, Practici Neloiale și Prețuri Reglementate (în cele ce urmează, denumită "Scrisoarea de Revocare,,) și a Adresei nr. x/02.02.2016 emisă de Ministerul Finanțelor Publice - Cabinet Secretar de Stat (în cele ce urmează denumită "Adresa,,), precum și obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

Soluția instanței de fond Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 1079 din 28 martie 2017, a admis, în parte, acțiunea formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu pârâtul Ministerul Finanțelor Publice - Direcția Generală Ajutor de Stat, a anulat Scrisoarea de Revocare a Acordului pentru Finanțare înregistrată sub nr. x/22.12.2015 emisă de Ministerul Finanțelor Publice - Direcția Generală Ajutor de Stat, Practici Neloiale și Prețuri Reglementate și Adresa nr. x/02.02.2016 emisă de Ministerul Finanțelor Publice - Cabinet Secretar de Stat și a obligat pârâtul să plătească reclamantei suma de 15.100 de RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, cu aplicarea art. 451 alin. (2) C. proc. civ. A respins restul pretențiilor solicitate cu titlu de cheltuieli de judecată, ca neîntemeiate.

Calea de atac exercitată Împotriva hotărârii instanței de fond atât reclamanta A. S.R.L., cât și pârâtul Ministerul Finanțelor Publice - Direcția Generală Ajutor de Stat au declarat recurs. 1. Recursul Ministerului Finanțelor Publice este întemeiat art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., ce vor fi tratate împreună. În motivarea recursului se arată că în mod greșit a apreciat instanța de fond că "actul nu a fost motivat corespunzător", invocând faptul că, "în timp ce motivele de fapt vizează lipsuri formale ale modificării planului de investiții, temeiul de drept trimite la o altă ipoteză, anume aceea că investiția nu mai îndeplinește condițiile prevăzute de prezenta schemă." Instanța de fond face referire în continuare la o așa-zisă confuzie, despre care arată că «este sporită prin aceea că, în cuprinsul Notei de constatare unilaterală nr. x/10.12.2015, întocmită tocmai ca urmare a depunerii cererii privind modificarea planului de investiții (punctul 2.1), concluziile nu au avut legătură cu cererea de modificare, ci strict cu respectarea planului inițial de investiții ("nu s-a respectat cantitativ și valoric planul de investiții aferent anului 2014"; "nu au fost realizate locurile de muncă aferente proiectului conform calendarului asumat pentru anul 2014")». Din cuprinsul actului administrativ dedus judecății rezultă că acesta a fost motivat atât în fapt, cât și în drept. Aprecierile instanței de fond evidențiază faptul că la soluționarea cauzei nu a fost analizată în integralitate documentația care a stat la baza emiterii actelor contestate, situație în care instanța de fond ar fi observat conținutul vastei corespondențe purtată între reclamantă și autoritatea pârâtă, anterior emiterii actelor administrative în discuție. Față de împrejurarea că M.F.P. -DGASPNPR (în prezent DGAS) - a solicitat în repetate rânduri, reclamantei, documente și informații în legătură cu completarea documentației aferentă cererii de modificare a planului de investiții, este evident că A. avea cunoștință de documentele si informațiile pe care nu Ie-a furnizat, analiza legalității actelor administrative deduse judecății putând fi realizată de instanța de fond în raport de conținutul acestora si de documentația care a stat la baza emiterii acestora. În mod greșit a reținut instanța de fond că "nu este în măsură să identifice dacă motivul emiterii actului avut în vedere de pârât este cel corespunzător temeiului de drept indicat cu corespondent în Nota de constatare sau, din contră, motivului de fapt enunțat care viza lipsa fundamentării tehnice a modificării planului de investiții care să susțină modificarea planului de investiții." În egală măsură, în mod greșit a reținut instanța de fond că "în subsidiar, în privința motivului de fapt redat... acesta cuprinde referiri cu caracter general care fac imposibilă verificarea temeiniciei acestuia. A mai reținut instanța de fond în considerentele hotărârii judecătorești că "pârâtul a constatat că reclamanta nu a îndeplinit prima dintre obligații, anume aceea de a efectua informarea despre modificarea planului investițional, în termen de 10 zile lucrătoare. Instanța de fond nu a ținut seama de faptul că, potrivit H.G. nr. 1680/2008 cu modificările și completările ulterioare, întreprinderea are obligația de a informa Ministerul Finanțelor Publice în termen de 10 zile lucrătoare în legătură cu aceste modificări, anexând o fundamentare tehnico-economică", ceea ce presupune că simpla notificare referitoare la modificări în derularea planului de investiții sau de ordin tehnico-economic nu poate fi considerată o solicitare de modificare a planului de investiții. De altfel, și în pasajele următoare din considerentele hotărârii judecătorești, instanța de fond nesocotește chestiunea esențială reprezentată de obligația reclamantei de a anexa la informarea comunicată autorității pârâte, fundamentarea tehnico-economică. Momentul informării în acest caz (27.01.2015) este ulterior momentului modificărilor planului de investiții, având în vedere că planul de investiții aferent anului 2014 trebuia realizat așa cum a fost aprobat prin Acordul de finanțare nr. x/18.12.2013. Or, conform verificărilor de la fata locului consemnate în Nota de constatare unilaterală nr. x/10.12.2015, a rezultat că planul de investiții până la momentul informării era realizat în proporție de 19,05% cantitativ și 6,86% valoric -ceea ce echivalează cu și a fost considerată o modificare de plan. Astfel, în vasta corespondență purtată pe parcursul unui an de zile, reprezentanții D.G.A.S. au încercat să verifice îndeplinirea obligației A. de a informa M.F.P. în termen de 10 zile în privința intenției de a modifica planul de investiții prin solicitarea unui document intern al companiei prin care s-a luat această hotărâre. În conformitate cu pct. 5.4, lit. d), neîndeplinirea obligației întreprinderii de a informa M.F.P. în termen de 10 zile este sancționată în mod expres cu revocarea acordului pentru finanțare. Astfel, H.G. nr. 1680/2008, cu modificările și completările ulterioare, sancționează în mod expres neîndeplinirea acestei condiții de formă, fără să fie nevoie de o analiză a condițiilor de fond, respectiv de verificarea îndeplinirii în continuare a condițiilor de eligibilitate. Prin urmare, soluția pronunțată de instanța de fond este greșită, inclusiv în ceea ce privește acordarea cheltuielilor de judecată (în cuantum de 15.100 RON), cu atât mai mult cu cât, chiar instanța de fond, în considerentele hotărârii judecătorești, a reținut dispozițiile art. 451 alin. (2) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., prin raportare la natura pricinii, complexitatea acesteia și munca îndeplinită de avocat cauza derulându-se pe parcursul a doar două termene de judecată, din care doar al doilea a necesitat dezbateri, la primul termen apărătorii reclamantei solicitând amânarea cauzei pentru a lua cunoștință de conținutul documentației care a stat la baza emiterii actelor administrative deduse judecății, depusă de autoritatea pârâtă. 2. Recursul formulat de A. S.R.L. este întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., sub aspectul încălcării regulilor de procedură reglementate de dispozițiile art. 18 din Legea nr. 554/2004, art. 9 C. proc. civ., art. 22 alin. (6) C. proc. civ. și ale art. 488 pct. 8 C. proc. civ., sub aspectul aplicării greșite a dispozițiilor art. 451 alin. (2) C. proc. civ. Fără a nega veridicitatea raționamentului expus de judecătorul fondului în susținerea primei concluzii care a și condus la soluția de admitere a acțiunii și la care recurenta achiesează, solicită să se constate, că prin considerentul recurat, judecătorul fondului expune o apreciere care nu doar că excede limitelor controlului de legalitate asupra actului administrativ contestat dar este de natură a afecta valorificarea drepturilor consfințite prin hotărârea judecătorească pronunțată în cauză, ceea ce prejudiciază în mod grav drepturile și interesele legitime. Recurenta consideră că instanța de fond face aprecieri nepermise asupra posibilelor remedii legale avute la dispoziție de autoritatea publică intimată, ulterior finalizării procesului, în combaterea efectelor anularii actelor administrative supuse controlului de legalitate prin acțiunea formulată, deși exigențele impuse în respectarea normelor de procedură nu-i confereau această libertatea de apreciere. În contextul în care instanța de fond, raportat la probele administrate în cauză, nu s-a rezumat la a analiza motivele de nelegalitate și netemeinicie invocate prin cuprinsul cererii de chemare în judecată, respectiv a apărărilor expuse de autoritatea publică prin întâmpinare, ci a considerat necesar a oferi acesteia din urma adevărate îndrumări cu privire la reglementarea raporturilor juridice viitoare, este lipsită de echivoc nu doar depășirea limitelor investirii dar și încălcarea dispozițiilor art. 18 din Legea nr. 554/2004, art. 9 alin. (2) C. proc. civ. și art. 22 alin. (6) si (7) C. proc. civ., art. 6 parag.i din Convenția-EDO, cu consecința afectării caracterului echitabil al cauzei deduse judecății. Raportat la prezenta speță rezultă fără dubiu că instanța nu a fost investită cu analiza posibilităților avute la îndemâna de autoritatea publică pentru a revoca ajutorul de stat în ipoteza anularii actelor administrative. Acest aspect nu a rezultat din dezbateri și nici măcar nu a fost adus în discuție de MFP, fiind în mod clar un aspect exterior cadrului procesual de soluționare a acțiunii civile cu care instanța a fost investită prin voința părților litigante, și în raport de care instanța de fond nu mai era investită. Recurenta mai solicită să se constate lipsa de temei legal, prin raportare la interpretarea și aplicarea în cauză a dispozițiilor art. 451 alin. (2) C. proc. civ., a deciziei instanței de fond în sensul reducerii onorariului avocațial acordat cu titlu de cheltuieli de judecată de la 54.753,24 RON la 15.000 RON, cu o motivare neconvingătoare față de volumul de muncă avocațială determinat de complexitatea fiecărei etape de soluționare a prezentei cauze.

Apărările formulate în cauză Reclamanta A. S.R.L. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului formulat de pârâtul Ministerul Finanțelor Publice, ca nefondat.

Soluția instanței de recurs Analizând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurenți, a apărărilor expuse în întâmpinarea reclamantei, Înalta Curte apreciază că recursurile sunt fondate. Pentru a ajunge la această soluție instanța a avut în vedere următoarele considerente. Cu toate că au fost formulate motive de recurs distincte, Înalta Curte le va analiza și răspunde prin considerente comune. Din actele și lucrările dosarului rezultă că prin adresa nr. x/12.12.2014, A. a solicitat MFP o întâlnire în scopul prezentării modificărilor de ordin tehnic și de derulare a planului de investiții prezentat inițial. Prin adresa M.F.P. -Direcția Generală Ajutor de Stat, Practici Neloiale și Prețuri Reglementate nr. x/18.12.2014, societății i s-a adus la cunoștință faptul că, potrivit dispozițiilor H.G. nr. 1680/2008: "în cazul în care proiectul de investiții înregistrează modificări în derularea planului de investiții sau de ordin tehnico-economic, întreprinderea are obligația de a informa Ministerul Finanțelor Publice în termen de 10 zile lucrătoare în legătură cu aceste modificări anexând o fundamentare tehnico-economică", societatea fiind avertizată că "simpla notificare referitoare la modificări în derularea planului de investiții sau de ordin tehnico-economic nu este considerată o solicitare de modificare în sensul prevederilor legale, nefiind însoțită și de o fundamentare tehnico-economică în acest sens." În data de 13.01.2015 a avut loc întâlnirea solicitată, între reprezentanții Ministerului Finanțelor Publice și reprezentantul A., pe parcursul căreia societății i-a fost reamintit faptul că M.F.P. trebuie înștiințat în termen de 10 zile lucrătoare în condițiile în care există modificări în derularea planului de investiții, conform prevederilor H.G. nr. 1680/2008, cu modificările și completările ulterioare, fiind necesar ca societatea A. să anexeze o fundamentare tehnico-economică a planului de investiții revizuit. Prin adresa nr. x/24.01.2015, înregistrată la M.F.P. cu nr. x/27.01.2015, reclamanta a transmis o fundamentare a planului de investiții revizuit. Ulterior, M.F.P. a solicitat A. în mai multe rânduri informații pentru completarea documentației necesare în procesul de analiză a cererii pentru aprobarea modificării planului de investiții. Ministerul Finanțelor Publice a solicitat, încă din luna februarie 2015, un raport de expertiză tehnică, care să fundamenteze modificările tehnice ale planului de investiții, iar reclamanta a depus la Registratura generală a M.F.P. în data de 27.10.2015, un document pe care M.F.P. (DGASPNPR) nu l-a luat în considerare, apreciind astfel că nu a fost prezentată o fundamentare tehnică adecvată a modificării planului de investiții (pct. 4 lit. b) din Scrisoarea de Revocare a Acordului pentru finanțare). Ministerul Finanțelor Publice a concluzionat că o parte din informațiile si documentele solicitate nu au fost transmise de societate, iar o parte au fost transmise incomplet (pct. 4 lit. b) din Scrisoarea de Revocare a Acordului pentru finanțare). Analizarea și soluționarea Cererii pentru aprobarea modificării planului de investiții a S.C. A. S.R.L (înregistrată la Registratura generală a MFP cu nr. x/27.01.2015), s-a realizat conform prevederilor punctului 5.3, Cap. V - Procedura de acordare a alocărilor specifice individuale din Anexa nr. 3 la H.G. nr. 1680/2008. În urma analizei s-a constatat faptul că această cerere era incompletă, nu conținea informații corecte, nu era însoțită de toată documentația necesară și existau neconcordanțe în informațiile furnizate. La data de 27.10.2015, reclamanta a depus la Registratura generală a M.F.P. Raportul de expertiză. În aplicarea prevederilor din subpunctul 5.2., pct. 5, cap. V -Procedura de acordare a alocării specifice individuale din Anexa nr. 3 la H.G. nr. 1680/2008, cu modificările și completările ulterioare, referitoare la obligația întreprinderii de a informa MFP în termen de 10 zile lucrătoare în legătură cu modificarea planului de investiții, MFP a solicitat documente care să susțină necesitatea modificării, cu respectarea termenului de 10 zile lucrătoare de când a luat la cunoștință de aceste modificări. La această solicitare, A. a răspuns prin prezentarea Deciziei emisă de B., prin care anunța M.F.P. în legătură cu modificările planului de investiții: "Extinderea capacităților de producție ale unității A. - fabricarea pieselor antivibrație pentru automobile". În forma finală a planului de investiții revizuit nu sunt delimitate pe ani cheltuielile eligibile de cele neeligibile, iar în tabelul final anexat planului de investiții apar delimitate pe ani doar cheltuielile eligibile realizate, și nu toate cheltuielile eligibile aferente planului de investiții. Așadar, obligația demonstrării îndeplinirii condițiilor prevăzute în subpunctul 5.2., pct. 5, cap. V - Procedura de acordare a alocării specifice individuale din Anexa nr. 3 la H.G. nr. 1680/2008, cu modificările și completările ulterioare este în sarcina societății. Întrucât reclamanta nu a prezentat documente din care să rezulte îndeplinirea acestei obligații, MFP a solicitat documente care să susțină necesitatea modificării, cu respectarea termenului de 10 zile lucrătoare de când întreprinderea a luat la cunoștință de aceste modificări. Ca urmare a analizei documentelor transmise de reclamantă, de către responsabilii de dosar, s-a constatat necesitatea completării documentației, cu o serie de documente și informații suplimentare, solicitate cu adresele transmise de autoritatea pârâtă, ulterior, sub nr. x/21.05.2015 și nr. y/16.07.2015, documente necesare analizei economico-financiare a Cererii de modificare a planului de investiții. Rezultatele analizei Cererii de modificare a planului de investiții și a întregii documentații s-au reflectat în Nota de prezentare la Scrisoarea de Revocare a Acordului pentru finanțare nr. x/22.12.2015 și în Scrisoarea de Revocare a Acordului pentru finanțare nr. x/22.12.2015. Înalta Curte apreciază că instanța de fond a reținut o situație de fapt eronată, pronunțând o hotărâre cu încălcarea și aplicarea greșită a normelor de drept material. În raport de susținerile instanței de fond, astfel cum au fost consemnate, se impune lămurirea situației referitoare la implementarea efectivă a modificării planului de investiții prin raportare la prevederile subpct. 5.3, pct. 5, Capitolul V, anexa nr. 3 din Hotărârea Guvernului nr. 1680/2008. Instanța de control judiciar apreciază că instanța de fond trebuie să clarifice motivul de fapt care a stat la baza aplicării măsurii revocării acordului pentru finanțare. În altă ordine de idei, Înalta Curte constată că, din actele și lucrările dosarului, rezultă că raportul de expertiză solicitat în completarea documentației, potrivit adresei nr. x/2014, a fost transmis pârâtei la data de 26 octombrie 2015. Astfel că aprecieri asupra cererii de chemare în judecată se vor face având în vedere faptul că pârâta a avut cunoștință de acest raport de expertiză încă de la această dată. De altfel, se impune clarificarea de către instanța de fond a temeiurilor juridice care au stat la baza emiterii actului administrativ atacat. De asemenea, Înalta Curte, în raport de corespondența purtată între părți, apreciază că se impune clarificarea situației de fapt, fiind esențială lămurirea aspectului referitor la fundamentarea tehnică depusă de reclamantă, respectiv dacă aceasta a fost sau nu avută în vedere. Motivul de casare astfel reținut face inutilă analizarea celorlalte motive invocate prin cererile de recurs formulate în cauză. Cu ocazia rejudecării, instanța de fond va analiza cauza sub toate aspectele, va examina toate susținerile și apărările formulate de părți și nu în ultimul rând va dispune efectuarea probelor pe care le va considera necesare și utile soluționării cauzei.

Temeiul legal al soluției instanței de recurs Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursurile, va casa sentința atacată și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.