ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5472/2019

Obiectul cererii Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 15.04.2016, reclamanta Societatea Română de Radiodifuziune a chemat în judecată pe pârâta Curtea de Conturi solicitând instanței să dispună anularea măsurii II.10 din decizia nr. 1/29.01.2016 dispusă de Departamentului XI din cadrul Curții de Conturi a României.

Soluția instanței de fond Prin sentința civilă nr. 2729 din 23 septembrie 2016, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, s-a respins cererea formulată de reclamanta Societatea Română de Radiodifuziune, în contradictoriu cu pârâta Curtea de Conturi a României, ca neîntemeiată.

Recursul Împotriva sentinței civile nr. 2729 din 23 septembrie 2016 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a declarat recurs reclamanta Societatea Română de Radiodifuziune, invocând motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. Instanța de fond a reținut în mod greșit că Societatea Română de Radiodifuziune a încălcat art. 5 alin. (1) din Legea nr. 119/1999 și că a recunoscut că "există similitudini între atribuțiile prevăzute în contractul de muncă și cele din contractele de cesiune, contestând însă că acestea sunt identice". De asemenea, instanța de fond nu a reținut și nu a combătut faptul că respectivele contracte de cesiune a drepturilor de autor analizate de auditorii publici au fost încheiate în conformitate cu Legea Republicii Moldova nr. 139/02.07.2010 privind drepturile de autor și drepturile conexe. Auditorii publici au reținut ca fiind încălcări ale legislației acțiunile SRR, dar numai prin prisma legislației române. Or, în cauză, SRR aprobă decontările conform legislației din România, însă contractele sunt încheiate conform legislației din Republica Moldova, ceea ce înseamnă că nu pot fi considerate abateri acțiunile SRR prin prisma legislației române. Totodată, instanța de fond nu a luat în considerare faptul că nici legislația română nu interzice unui salariat să semneze cu același angajator un contract de cesiune de drepturi de autor, având în vedere că atribuțiile aferente contractului de muncă și cele aferente contractului de cesiune drepturi de autor nu sunt identice și nici măcar similare.

Apărările intimatei Prin întâmpinarea depusă la data de 13.06.2017 Curtea de Conturi a solicitat respingerea ca nefondat a recursului și menținerea ca legală și temeinică a sentinței de fond. Susținerile recurentei sunt nefondate, întrucât produsul editorial rezultat în baza contractului de cesiune a dreptului de autor a fost realizat după desfășurarea activităților necesare pentru îndeplinirea obiectului contractului de drepturi de autor, acestea fiind similare cu sarcini prevăzute în fișele postului angajaților respectivi.

Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție asupra recursului Examinând sentința recurată prin prisma motivelor invocate ce se încadrează în dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. și a apărărilor din întâmpinare, Înalta Curte de Casație și Justiție reține următoarele: Recurenta-reclamantă a supus controlului de legalitate al instanței de contencios administrativ și fiscal încheierea nr. 6/30.03.2016 emisă de Comisia de Soluționare a Contestației prin care a fost respinsă contestația formulată împotriva Deciziei nr. 1/29.01.2016 a Departamentului XI din cadrul Curții de Conturi a României, solicitând anularea măsurii de la pct. II.10 din Decizie. În fapt, prin procesul-verbal de constatare întocmit la data de 17.07.2015 Curtea de Conturi -Departamentul XI a constatat la pct. III 3.4 că: "în anul 2014 pentru realizarea emisiunilor radio ale postului "Radio Chișinău", S.C. Pajura Albă S.R.L. Chișinău a încheiat contractele de cesiune a drepturilor de autor a căror obiect îl constituie cesiunea exclusivă a următoarelor emisiuni radiofonice Matinal, Reportajul Zilei, A., În noapte cu B., Blog radiofonic, Fonograf, Istoria la pachet, Un pământ și două ceruri, Dor de izvor, Sinteza săptămânii, contracte încheiate în conformitate cu Legea Republicii Moldova nr. 139/2.07.2010 privind drepturile de autor și drepturile conexe. Urmare a analizării statelor de plată pentru achitarea drepturilor salariale către salariații proprii ai S.C. Pajura Albă S.R.L. Chișinău și a statelor de plată pentru achitarea drepturilor de autor către cesionarii de drepturi patrimoniale de autor și drepturi conexe pentru realizarea emisiunilor radiofonice, auditorii publici au constatat că unii dintre cesionarii de drepturi de autor sunt angajați ai societății comerciale menționate, iar sarcinile din fișa postului coincid cu obiectul contractului de cesiune. În cuprinsul Notei nr. x/18.06.2015 administratorul S.C. Pajura Albă S.R.L. Chișinău a justificat această împrejurare prin faptul că personalul angajat este insuficient și că a adoptat o astfel de formulă întrucât este benefică din punct de vedere financiar, plata unei creații separate, în plus față de fișa postului, fiind mai avantajoasă decât angajarea unei persoane strict pentru o emisiune. Curtea de apel, soluționând cauza, a respins acțiunea ca neîntemeiată, apreciind că justificarea oferită de SRR nu poate fi reținută pentru a înlătura concluzia auditorilor externi, în sensul că recurenta nu a asigurat respectarea principiilor economicității, eficacității și eficienței utilizării fondurilor publice. Soluția este împărtășită și de instanța de control judiciar întrucât reflectă interpretarea și aplicarea judicioasă a dispozițiilor legale la situația de fapt din cauza de față. Critica principală invocată de recurenta-reclamantă este aceea că judecătorul fondului nu a luat în considerare faptul că toate contractele de cesiune a drepturilor de autor analizate în cauză au fost încheiate în conformitate cu legislația Republicii Moldova. Recurenta-reclamantă recunoaște însă că decontarea financiară are loc în România, dar apreciază că se poate vorbi de un control al Curții de Conturi doar din această perspectivă nu și din punct de vedere al legislației aplicabile încheierii contractelor respective. Potrivit dispozițiilor art. 2 din O.G. nr. 119/1999 privind controlul intern/managerial și controlul financiar preventiv "în înțelesul prezentei ordonanțe, termenii și expresiile de mai jos se desfășoară după cum urmează: h) economicitate - minimizarea costului resurselor alocate pentru atingerea rezultatelor estimate ale unei activități, cu menținerea calității corespunzătoare a acestor rezultate; i) eficacitate - gradul de îndeplinire a obiectivelor programate pentru fiecare dintre activități și raportul dintre efectul proiectat și rezultatul efectiv al activității respective; j) eficiență - maximizarea rezultatelor unei activități în relație cu resursele utilizate; o) legalitate - caracteristica unei operațiuni de a respecta toate prevederile legale care îi sunt aplicabile, în vigoare la data efectuării acesteia." Intimata Curtea de Conturi a reținut prin actele administrative atacate încălcarea acestor principii în utilizarea fondurilor publice, prin faptul că recurenta-reclamantă SRR nu a urmărit ca și peste graniță, fondurile alocate din bugetul statului român să beneficieze de același tratament ca și cele utilizate în țară. De altfel, nici nu s-a reținut o încălcare a legislației Republicii Moldova, așa cum lasă de înțeles recurenta-reclamantă, împrejurarea că potrivit legislației respective nu există nicio interdicție cu privire la încheierea simultană a unui contract de muncă și a unui contract de cesiune de drepturi de autor fiind lipsită de relevanță. Măsurile dispuse vizează obligația SRR de a respecta dispozițiile legale aplicabile fondurilor alocate din bugetul de stat, obligație ce subzistă și în cazul în care aceste fonduri sunt decontate în afara teritoriului țării. În condițiile în care sarcinile din fișa postului se suprapun cu obiectul contractului de cesiune, iar activitățile desfășurate în temeiul celor două contracte sunt similare, fără a exista o justificare obiectivă a necesității încheierii contractelor de cesiune pentru angajații menționați în actele administrative contestate este evidentă încălcarea dispozițiilor art. 5 alin. (1) din O.G. nr. 119/1999. Potrivit dispozițiilor legale sus menționate "Persoanele care gestionează fonduri publice sau patrimoniu public au obligația să realizeze o bună gestiune financiară prin asigurarea legalității, regularității, economicității, eficității și eficienței în utilizarea fondurilor publice și în administrarea patrimoniului public". Așadar, judecătorul fondului a reținut în mod judicios că măsurile impuse de intimată prin Decizia nr. 1/2016 privind analizarea necesității contractării de servicii prestate de terți doar în cazuri strict determinate și cu condiția ca activitățile respective să nu facă obiectul atribuțiilor de serviciu ale angajaților proprii, în scopul diminuării cheltuielilor efectuate cu aceste servicii, sunt corecte. În consecință, reținând că actele administrative emise de intimata Curtea de Conturi a României, contestate în prezenta cauză sunt legale și temeinice, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 496 C. proc. civ. va respinge recursul declarat, ca nefondat.