ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3212/2017

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București sub nr. x/3/2014, prin declinare de la Tribunalul București (Sentința civilă nr. 8405 din 16 decembrie 2014), reclamanta Societatea Română de Radiodifuziune a formulat în contradictoriu cu pârâta Curtea de Conturi a României plângere împotriva încheierii nr. 17 din 23 mai 2014 emisă de Comisia de Soluționare a Contestațiilor din cadrul Curții de Conturi a României, ca urmare a contestației din 07 aprilie 2014 formulată de Societatea Română de Radiodifuziune împotriva Deciziei nr. 1/2014 emisă de către Departamentul XI al Curții de Conturi a României, solicitând instanței admiterea plângerii, anularea încheierii nr. 17 din 23 mai 2014, iar, pe fond, admiterea contestației, anularea măsurii nr. II.10) din decizia nr. 1/2014, precum și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

1.2. Soluția instanței de fond

Prin sentința civilă nr. 1000 din 07 aprilie 2015, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea formulată de reclamanta Societatea Română de Radiodifuziune în contradictoriu cu pârâta Curtea de Conturi a României, ca neîntemeiată.

1.3. Cererea de recurs

Împotriva sentinței pronunțată de instanța de fond a formulat recurs reclamanta Societatea Română de Radiodifuziune, invocând ca temei în drept al cererii de recurs dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

II. Analiza cererii de recurs

Recurenta critică soluția instanței de fond din perspectiva îmbrățișării punctului de vedere al intimatei însă, în cuprinsul recursului face aceleași aprecieri circumstanțiale ca și prin cererea inițială, legate de importanța meciului, ori de faptul că membrii Consiliului Director ori al Consiliului de Administrație ale Societății Române de Radiodifuziune SRR aveau cunoștință despre transmiterea meciului "din materialele publicitare".

Singura trimitere la o normă o reprezenta aprecierea faptului că în legătură cu angajarea patrimonială a Societății nu se aplică dispozițiilor art. 1 alin. (2) lit. c) din Ordinul nr. 882/2010 al Președintelui Directorul General ci dispozițiilor art. 1 alin. (1) din același act normativ.

Aceste din urmă trimiteri ce fac referire în mod general la atribuțiile Președintelui - Director General al SRR nu pot fi primite.

De altfel, nici recurenta nu a criticat în mod efectiv susținerile din sentință referitoare la nerespectarea propriilor Norme interne. Astfel, nu s-a obținut aprobarea Comitetului Director pentru încheierea contractului și nu a fost informat Consiliul de Administrație, deși, potrivit Hotărârii CA. din 14.11.2017, limitele de competență ale structurilor organizatorice din cadrul S.R.R. privind angajarea patrimonială revin: directorului de department, cu aprobarea Comitetului director și informarea Consiliului de administrație pentru angajamentele între 25.000 euro și 100.000 euro;

- conform art. 1 alin. (2) lit. c) din Ordinul nr. 882/2010 al Președintelui -Director General, limitele valorice de competență pentru persoanele abilitate să angajeze patrimoniul S.R.R. sunt următoarele: între 25.000 euro și 100.000 euro - director de department, cu aprobarea Comitetului director și informarea Consiliului de administrație, aprobarea angajării patrimoniale facându-se anterior demarării acțiunilor, potrivit art. 2 din același ordin;

- susținerea recurentei-reclamante conform căreia toți membrii Comitetului director au avut cunoștință de acest eveniment și că au fost implicați în toate activitățile legate de înregistrarea și difuzarea meciului, nu poate fi considerat un argument valabil cu privire la nerespectarea legii, având în vedere că din procesele-verbale ale Comitetului director nu rezultă că acesta a aprobat achiziția și valoarea acesteia de de 314.667,36 RON (60.000 euro);

- prin Ordinul Președintelui - Director General nr. 429/2007 s-au aprobat Normele privind inițierea și derularea contractelor cu S.R.R., în care, la art. 5 s-a stipulat că inițierea contractelor aparține departamentului sau compartimentului care are competență în angajarea patrimonială în domeniul respective și în limitele valorice aprobate la nivelul S.R.R., astfel: departamente/compartimente beneficiare pentru drepturi (licențe) de transmisie radiofonică;

- potrivit art. 4 lit. b) din Ordinul nr. 882/2010 al Președintelui - director General, angajarea patrimoniului S.R.R. poate fi făcută numai în următoarele condiții: documentul prin care se angajează cheltuiala să fie vizat de persoanele abilitate (emitent, economist, serviciul juridic, control financiar preventiv propriu);

- nerespectarea dispozițiilor art. 5 alin. (1) și art. 6 alin. (1) lit. a) din O.G. nr. 119/1999, republicată, cu modificările și completările ulterioare, potrivit cărora:

- art. 5 alin. (1) - "Persoanele care gestionează fonduri publice sau patrimoniul public au obligația să realizeze o bună gestiune financiară prin asigurarea legalității, regularității, economicității, eficacității și eficienței în utilizarea fondurilor publice și în administrarea patrimoniului public ";

- art. 6 alin. (1) lit. a) - "(%) Fac obiectul controlului financiar preventiv proiectele de operațiuni care vizează, în principal: a) angajamente legale și credite bugetare sau credite de angajament, după caz;"

Contractul de cesiune a drepturilor de transmisie directă radio a meciului de box nu a fost supus controlului financiar preventiv, ceea ce denotă intenția persoanelor semnatare ale acestuia de a-1 sustrage de la orice formă de verificare a legalității documentului respectiv.

Actele normative invocate mai sus, au fost încălcate de entitatea verificată la încheierea contractului de concesiune, deși aceste norme aveau caracter obligatoriu în cadrul S.R.R., ca efect al prevederilor Legii nr. 41/1994 privind organizarea și funcționarea Societății Romane de Radiodifuziune și Societății Romane de Televiziune, cu modificările și completările ulterioare, conform cărora:

- art. 27:

"Consiliul de administrație are următoarele atribuții:

n) aprobă competențele structurilor organizatorice ale societății privind angajarea și efectuarea de cheltuieli de orice natură, inclusiv investiții, tranzacții financiare și comerciale, (...) ";

- art. 28:

"Directorul general are următoarele atribuții și răspunderi:

b) dispune, controlează și răspunde de executarea hotărârilor consiliului de administrație, (...);

- art. 31: Comitetul director (...) are următoarele atribuții:

a) pune în execuție hotărârile și deciziile consiliului de administrație;

d) aprobă angajarea și efectuarea de cheltuieli de orice natura și a tranzacțiilor comerciale și financiare, în limita competențelor aprobate de consiliul de administrație."

Fără a contesta necesitatea transmiterii Galei Bute, și eventual chiar plătirea unui preț mai mare decât pentru alte transmisiuni de gen norma impunea a întocmirea unui note de fundamentare, cu precădere în legătură cu prețul plătit precum și parcurgerea pașilor impuși, pentru astfel de cheltuieli.

Conchizând chiar realizarea unei acțiuni cu potențial pozitiv de imagine nu poate justifica eludarea sau nesocotirea actelor normative aplicabile iar apărări de genul aceleia că organele de conducere cunoșteau despre transmiterea Galei din publicitatea efectuată sau datorită faptului că au primit invitații la eveniment nu se pot constitui într-o motivare a cea unui recurs ce trebuie să se fundamenteze pe "regulile de drept aplicabile" (art. 483 alin. (3) C. proc. civ.).

În concluzie hotărârea primei instanțe apare ca legal și temeinic emisă.

Cum în raport de analiza mai sus efectuată, recursul nu se încadrează în prevederile art. 499 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte urmează a-l respinge în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta Societatea Română de Radiodifuziune împotriva sentinței civile nr. 1000 din 07 aprilie 2015 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 25 octombrie 2017.