ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4914/2019

Ședința publică din data de 17 octombrie 2019

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea în contencios administrativ înregistrată pe rolul Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Județul Hunedoara a solicitat ca, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene - Autoritatea de Management pentru Programul Operațional Regional, prin hotărârea ce se va pronunța în cauză, să se dispună:

- anularea scrisorii de răspuns contestatar emisă de Autoritatea de Management pentru Programul Operațional Regional din cadrul Ministerului Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene, înregistrată la registratura Consiliului Județean Hunedoara sub nr. x/09.10.2017 prin care a fost respinsă contestația cu privire la cererea de finanțare x/21.06.2017 în baza neîndeplinirii criteriului de verificare a conformității administrative și eligibilității nr. 96 din cadrul Grilei CAE aferente Ghidului Solicitantului - Condiții specifice de accesare a fondurilor pentru Axa prioritară 3, Prioritatea de investiții 3.1 - Sprijinirea eficienței energetice, a gestionării inteligente a utilizării energiei din surse regenerabile în infrastructurile publice, Operațiunea B- Clădiri Publice în cadrul apelului de proiecte POR/2016/3/3.1/B/1/7REGIUNI, anularea Deciziei de respingere a contestației nr. 412/05.09.2017 comunicată în urma verificării conformității administrative și eligibilității și obligarea autorității pârâte la continuarea procesului de evaluare acestuia la finanțare.

Prin sentința nr. 206 din 17 octombrie 2018, Curtea de Apel Alba - Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal a admis excepția de necompetență materială invocată de pârâta Agewnția pentru Dezvoltare Regională - Regiunea Vest, prin întâmpinare, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Hunedoara, secția a II -a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Pentru a hotărî astfel, Curtea de Apel a reținut că, în cauza de față, determinant pentru stabilirea instanței competente este rangul autorității care emite sau, după caz, încheie actul administrativ dedus judecății, în sistemul organelor administrației publice.

În cauză, actul administrativ atacat este Scrisoarea de respingere a cererii de finanțare în etapa de verificare a conformității administrative și eligibilității emisă de Agenția pentru Dezvoltare Regională Vest înregistrată cu nr. x/07.08.2017, semnată de către Directorul General ADR Vest.

Curtea de Apel a constatat că răspunsul la plângerea prealabilă, respectiv Scrisoarea de respingere a Contestației emisă de Ministerul Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene - Autoritatea de Management pentru Programul Operațional Regional și Agenția pentru Dezvoltare Regională, înregistrată la Consiliul Județean Hunedoara sub nr. x/09.10.2017, nu poate duce la competența de soluționare a cauzei de către curtea de apel deoarece răspunsul primit nu reprezintă decât urmarea fireasca a respectării prevederilor art. 7 alin. (1) - Procedura prealabilă, din aceeași lege, care arată că înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual trebuie să solicite autorității publice emitente sau autorității ierarhic superioare, cum este cazul de față, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia.

Prin urmare, actul atacat nu este emis de către o autoritate publică centrală care are ca obiect sume reprezentând finanțarea nerambursabilă din partea Uniunii Europene, ci, de către o autoritate publică locală, respectiv Agenția pentru Dezvoltare Regională Vest Timișoara.

În raport de toate aceste împrejurări, constatând că obiectul cererii de chemare în judecată îl reprezintă anularea unui act administrativ emanând de la o autoritate publică locală/regională, Curtea de Apel, prin raportare la prevederile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, a constatat că, din punct de vedere material, competent în soluționarea cauzei este tribunalul.

Prin sentința nr. 607 din data de 08 mai 2019, Tribunalul Hunedoara, secția a II - a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței materiale, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Alba - Iulia.

Totodată, constatând ivit conflictul negativ de competență, a dispus suspendarea judecății cauzei și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării acestuia.

Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul, având în vedere dispozițiile art. 130 alin. (2) și art. 224 din C. proc. civ., a reținut că exceptia de necompetenta materiala si teritoriala de ordine publica a dobandit, în acest fel, o natura mixta, îmbinând trasaturi specifice excepțiilor absolute si celor relative. Prin noul cod, legiuitorul nu mai permite invocarea exceptiei de necompetenta materiala si teritoriala pana la inceperea dezbaterilor asupra fondului, limitand drastic perioada de timp in care aceasta poate fi invocata, fara posibilitatea derogarii. Se urmareste, astfel, ca discutarea competentei instantei sa nu fie amanata abia dupa discutarea altor exceptii, dupa incuviintarea si chiar administrarea de probatorii, dat fiind ca aceste acte de procedura mai pot fi indeplinite chiar dupa terminarea cercetării procesului si pana la dezbaterea in fond a procesului.

Raportând prevederile legale la speta dedusa judecatii, tribunalul reține faptul ca primul termen de judecată a fost la data de 06 iunie 2018 când Curtea de Apel Alba Iulia, pentru a schimba obiectul cauzei, a acordat termen la data de 12 septembrie 2018. Mai mult, la acest termen de judecată, Curtea De Apel Alba Iulia, a acordat un alt termen de judecata la data 17.10.2018 și a dispus comunicarea unei precizări de acțiune.

Abia la termenul de judecata din data de 17.10.2018, Curtea de Apel Alba Iulia a pus în discuție, excepția de necompetență materiala, aratand, in motivare, faptul ca in speță, sunt aplicabile dispozițiile art. 36 alin. (1) din Legea 101/2016.

Textul de lege invocat mai sus, respectiv art. 130 alin. (2) C. proc. civ., trebuie coroborat cu dispozițiile art. 131 din același cod, în care se arată: "La primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe, judecătorul este obligat, din oficiu, să verifice și să stabilească dacă instanța sesizată este competentă general, material și teritorial să judece pricina, consemnând în cuprinsul încheierii de ședință temeiurile de drept pentru care constată competența instantei sesizate. Încheierea are caracter interlocutoriu.

În mod excepțional, în cazul în care pentru stabilirea competenței sunt necesare lămuriri ori probe suplimentare, judecătorul va pune această chestiune în discuția părților și va acorda un singur termen în acest scop,,.

Din cele doua texte se observă ca termenul la care instanta este obligată să-și verifice competența din oficiu este același cu cel la care excepția cu acest obiect se invocă sau se discută, dacă a fost invocată în scris până la acel termen. Din formularea imperativă a normei, rezultă că verificarea din oficiu este primul act de procedură pe care instanța trebuie să îl îndeplinească la acel termen. Ca atare instanța, după verificarea competenței generale, efectuează un singur act de procedură cu privire la competență, sens în care ia în discuție și eventuala excepție invocată, pronunțându-se asupra excepției concomitent cu verificarea competenței, lucruri pe care instanța de fond nu le-a făcut.

Înalta Curte, sesizată cu pronunțarea regulatorului de competență, judecând în conformitate cu dispozițiile art. 135 din C. proc. civ. și analizând obiectul cauzei deduse judecății precum și dispozițiile legale incidente în cauză, va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Alba - Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Obiectul litigiului de față îl constituie anularea scrisorii de respingere a cererii de finanțare în etapa de verificare a conformității administrative și eligibilității emisă de Agenția pentru Dezvoltare Regională Vest, precum și a Scrisorii de respingere a Contestației emisă de Ministerul Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene - Autoritatea de Management pentru Programul Operațional Regional și Agenția pentru Dezvoltare Regională.

Potrivit dispozițiilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, "litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel."

Înalta Curte constată că, în mod corect, a reținut Curtea de Apel Alba - Iulia că actul administrativ în raport de care se stabilește competența de soluționare a cauzei este actul vătămător care a produs efecte juridice și a constituit punctul de plecare al litigiului și nu răspunsul primit la plângerea prealabilă.

Însă, în speța dedusă judecății, Înalta Curte împărtășește punctul de vedere al Tribunalului Hunedoara, chiar dacă această instanță era competentă material, în sensul art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, pentru că, într-adevăr, excepția necompetenței materiale de ordine publică nu poate fi invocată decât în condițiile procedurale instituite de art. 130 alin. (2) C. proc. civ., respectiv, până la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate, în fața primei instanțe.

Depășirea acestui moment procesual atrage prorogarea competenței de soluționare a cauzei către instanța inițial sesizată, aceasta devenind și rămânând singura instanță competentă a soluționa acțiunea.

Cum în cauză condițiile prevăzute de dispozițiile art. 130 alin. (2) C. proc. civ. nu au fost respectate, Curtea de Apel Alba - Iulia desesizându-se la al treilea termen de judecată, competența materială de soluționare a cauzei a fost câștigată în mod definitiv de această instanță pe rolul căreia a fost introdusă cererea de chemare în judecată.

Față de împrejurarea că excepția de necompetență materială nu a fost invocată procedural de către Curtea de Apel Alba - Iulia, în condițiile art. 130 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte constată că, în cauză, a avut loc o consolidare a competenței materiale procesuale în mod definitiv în privința Curții de Apel Alba - Iulia, instanța pe rolul căreia a fost introdusă cererea.

Pentru considerentele expuse și în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Curții de Apel Alba - Iulia, secția contecios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Județul Hunedoara, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene - Autoritatea de Management pentru Programul Operațional Regional și Agenția pentru Dezvoltare Regională Vest, în favoarea Curții de Apel Alba - Iulia, secția contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 octombrie 2019.