ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4501/2020

Ședința publică din data de 18 septembrie 2020

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Potrivit art. 499 C. proc. civ., "prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b), hotărârea instanței de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate și analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins. În cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond ori se anulează sau se constată perimarea lui, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluției fără a se evoca și analiza motivelor de casare".

I. Circumstanțele cauzei

Prin sentința nr. 114/2017 din data de 07 septembrie 2017, Curtea de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta S.C. A., în contradictoriu cu pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice Bacău, ca inadmisibilă.

Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs reclamanta S.C. A.-prin lichidator judiciar CASA DE INSOLVENȚĂ "MOLDOVA" S.P.R.L., invocând critici ce pot fi circumscrise motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

II. Derularea procedurii judiciare și considerentele instanței de recurs

În recurs, s-a derulat procedura de regularizare a cererii de recurs și de comunicare a actelor de procedură între părți, prin intermediul grefei instanței, în conformitate cu dispozițiile art. 486, art. 490 C. proc. civ.

Prin rezoluția din 20 noiembrie 2018, a completului învestit aleatoriu cu soluționarea dosarului, a fost fixat termen pentru judecata recursului, în data de 20.03.2020, cu citarea părților, în condițiile art. 494 -495 C. proc. civ., în ședință publică.

Prin cererea scrisă înregistrată la dosarul de recurs la data de 09 iulie 2020, recurenta-reclamantă a formulat cerere de renunțare la judecată, în temeiul art. 406 alin. (5) C. proc. civ..; cererea de renunțare la judecată a fost formulată în nume propriu, semnată și ștampilată.

Intimata- pârâtă Administrația Județeană a Finanțelor Publice Bacău, căreia, în conformitate cu art. 406 alin. (4) C. proc. civ.., i s-a comunicat o copie de pe cererea de renunțare la judecată recurs, conform dovezilor existente la dosar, nu și-a exprimat poziția față de cererea de renunțare.

Înalta Curte, sesizată cu soluționarea recursului declarat, având în vedere cererea de renunțare la recurs, va lua act de manifestarea de voință a recurentei- reclamante.

De principiu, renunțarea la judecată reprezintă actul procesual de dispoziție al reclamantului, în calitatea sa de inițiator al demersului judiciar, de a renunța la soluționarea unei cauze, fără a avea obligația de a-și justifica manifestarea de voință și fără a fi constrâns, din punct de vedere temporal, în privința acesteia.

Procesul civil este guvernat de principiul disponibilității, în conținutul căruia intră și dreptul părților de a face acte procedurale de dispoziție cu privire la drepturile subiective deduse judecății sau la mijloacele procedurale prin care se pot recunoaște ori stabili aceste drepturi.

Într-adevăr, recurenta- reclamantă și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 406 alin. (5) din C. proc. civ., potrivit cărora:

"(5) Când renunțarea la judecată se face în apel sau în căile extraordinare de atac, instanța va lua act de renunțare și va dispune și anularea, în tot sau în parte, a hotărârii sau, după caz, a hotărârilor pronunțate în cauză."; însă, în speța de față nu sunt aplicabile aceste dispoziții, deoarece, din conținutul cererii depuse, rezultă cu certitudine că recurenta-reclamantă a renunțat la judecarea recursului formulat, nu la judecarea cererii de chemare în judecată:

"în temeiul art. 406 alin. (5) C. proc. civ., formulez cerere de renunțare la judecată în dosarul nr. x/2016, aflat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal".

În aceste condiții devin aplicabile dispozițiile art. 463 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, potrivit cărora: achiesarea la hotărâre reprezintă renunțarea unei părți la calea de atac pe care o putea folosi ori pe care a exercitat-o deja împotriva tuturor sau a anumitor soluții din respectiva hotărâre.

Manifestarea de voință, în sensul de a se renunța la judecata căii de atac exercitate, reprezintă o desistare, un act de dispoziție al recurentei, prin care aceasta achiesează la hotărârea instanței de fond, și care nu este supus cenzurii Înaltei Curți.

Respectând, astfel, principiul disponibilității părților, care guvernează procesul civil, Înalta Curte constată că, în cauză, recurenta- reclamantă A.- prin lichidator judiciar Casa de Insolvență "Moldova" S.P.R.L. a renunțat la judecata căii de atac a recursului, sens în care va lua act de cererea formulată.

Dând eficiență principiului dreptului părții de a dispune asupra cererii formulate, în contextul celor expuse, și date fiind dispozițiile legale arătate și aspectele asupra cărora sunt limitate dezbaterile în ipoteza intervenirii manifestării procesuale a renunțării la judecată, când instanța nu mai poate face acte de cercetare judecătorească asupra altor chestiuni legate de drepturile deduse judecății ori de calitățile părților implicate în litigiu, Înalta Curte, în temeiul art. 463 alin. (1) din C. proc. civ., va lua act de cererea de renunțare la judecarea căii extraordinare de atac deja exercitate de către reclamantă, în condițiile existenței unei manifestări de voință a acesteia în acest sens.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Ia act de renunțarea la judecata recursului declarat de recurenta- reclamantă S.C. A.- prin lichidator judiciar CASA DE INSOLVENȚĂ "MOLDOVA" S.P.R.L. împotriva sentinței nr. 114/2017 din 07 septembrie 2017, a Curții de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 septembrie 2020.