ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1338/2020

Ședința publică din data de 5 martie 2020

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, reclamanta societatea A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele Direcția Generală a Finanțelor Publice Iași și Administrația Județeană a Finanțelor Publice Bacău, anularea Deciziei nr. 3665/27.07.2016, a Deciziei de impunere nr. x/21.02.2014 și a Raportului de inspecție fiscală nr. x/21.02.2014.

2.1. Curtea de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, prin încheierea din 7 decembrie 2017, a apreciat că se impune cenzurarea onorariului solicitat (12.480 RON), justificându-se un onorariu de expert în cuantum de 6000 de RON, având în vedere nota de evaluare de la dosar și luând în considerare volumul documentelor studiate și conținutul raportului de expertiză, ce cuprinde multe elemente repetitive.

2.2. Prin sentința nr. 190 din 28 decembrie 2017, Curtea de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a admis în parte acțiunea formulată de reclamantă, a anulat în parte Decizia nr. 3665/27.07.2016 de soluționare a contestației administrative, Decizia de impunere nr. x/21.02.2014 și Raportul de inspecție fiscală nr. x/21.02.2014 cu privire la impozitul pe profit în cuantum de 159.734 RON și dobânzile/majorările și penalitățile de întârziere aferente acestuia și TVA în cuantum de 975.165 RON și dobânzile/majorările și penalitățile de întârziere aferente acesteia.

De asemenea, a menținut actele contestate, cu privire la obligația de plată a TVA în cuantum de 597 RON, plus dobânzile/majorările și penalitățile de întârziere aferente acesteia, obligând, totodată, pârâtele, în solidar, să plătească reclamantei suma de 10.150 RON, parte din cheltuielile de judecată solicitate.

Împotriva acestor hotărâri au declarat recurs pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice Bacău și experul judiciar B..

3.1. În motivarea căii de atac exercitate împotriva încheierii și sentinței, recurenta B. a susținut netemeinicia acestora, în ceea ce privește valoarea orariului de expertiză fiscală judiciară efectuată în cauză, aprobat de instanța de judecată.

A arătat că, din valoarea onorariului de expertiză de 12.720 RON, stabilit prin nota de evaluare a onorariului și decontul justificativ, prima instanță a aprobat doar suma de 6000 RON, iar diferența de 6.720 RON a fost respinsă la plată pe motiv că nu se justifică, deși suma solicitată a fost stabilită conform art. 22 din O.G. nr. 2/2000 privind organizarea activității de expertiză tehnică judiciară și extrajudiciară, iar actele care justifică onorariul cerut au fost anexate la lucrarea efectuată pentru a fi aprobate de către instanță, potrivit art. 23 din același act normativ, invocând prevederile art. 129 - art. 132 din Legea nr. 53/2003 privind Codul muncii.

În concluzie, a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță, în vederea aprobării la plată a onorariului de expertiză, potrivit documentelor justificative depuse la dosar.

3.2. În dezvoltarea motivelor de recurs recurenta-pârâtă Administrația Județeană a Finanțelor Publice Bacău a reprodus apărările formulate în fața primei instanțe, respectiv a motivelor pentru care consideră că actele contestate sunt legale, cu referire la întreaga procedură urmată, apreciind, în esență, contrar celor reținute de prima instanță, că organele fiscale au făcut apărări întemeiate pe dispozițiile legale în materie fiscală, demonstrând că legislația a fost aplicată întocmai, iar constatările au fost efectuate pe baza documentelor avute în vedere la încheierea actelor atacate.

În concluzie, a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și, pe fond, respingerea acțiunii.

Prin întâmpinare, intimata-reclamantă societatea A. S.R.L. a solicitat respingerea recursurilor, ca nefondate, și menținerea hotărârii atacate, răspunzând punctual criticilor formulate.

A arătat că, de altfel, se face referire în mod tangențial la unele aspecte, fără să critice toatele chestiunile invocate de reclamantă și analizate de instanță.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) raportat la art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., excepția nulității recursurilor, invocată din oficiu, Înalta Curte constată că este întemeiată.

Instanța de control judiciar constată că recursurile nu îndeplinesc cerințele de formă prevăzute de dispozițiile art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., potrivit cărora, " (1) Cererea de recurs va cuprinde următoarele mențiuni:

d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat".

Potrivit art. 483 alin. (3) din C. proc. civ., "Recursul urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile", legiuitorul înțelegând să încadreze calea de atac a recursului în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind acela al verificării aspectelor de nelegalitate prevăzute în mod expres și limitativ de dispozițiile art. 488 din același Cod.

În conformitate cu prevederile art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., recursul este nul în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 din același cod.

Nelegalitatea hotărârii care se atacă trebuie să îmbrace obligatoriu una din formele prevăzute la pct. 1-8 ale art. 488 alin. (1) din C. proc. civ.

Textul de lege se interpretează în sensul formulării unei argumentări juridice a nelegalității invocate, prin indicarea dispozițiilor legale pretins încălcate ori greșit aplicate de instanță și prin precizarea eventualelor greșeli săvârșite de instanță în legătură cu aceste dispoziții legale, în lipsa acestor mențiuni neputându-se exercita controlul judiciar.

Motivele de recurs sunt instituite, așadar, prin dispoziții procedurale speciale, de strictă interpretare, ce nu pot fi extinse prin analogie la situații ce nu au fost avute în vedere la legiferare, și trebuie să vizeze numai nelegalitatea hotărârii atacate, spre deosebire de C. proc. civ. anterior în care motivele vizau și netemeinicia acesteia.

În cauză, se constată că expertul judiciar susține că prima instanță nu a acordat în întregime suma solicitată cu titlu de onorariu de expertiză, deși aceasta este justificată conform înscrisurilor atașate lucrării, însă nu a adus argumente care să poată constitui motive de nelegalitate în sensul art. 488 alin. (1) din C. proc. civ.

În privința susținerilor recurentei-pârâte, de asemenea, acestea nu se pot încadra în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., partea nedezvoltând critici propriu-zise față de hotărârea atacată, ci doar și-a exprimat nemulțumirea în raport cu soluția primei instanțe și a reluat situația de fapt cu referire la motivele pentru care, în opinia părții, actele administrative contestate au fost emise cu respectarea prevederilor legale incidente.

Astfel, criticile recurentei-pârâte reprezintă de fapt o reluare a constatărilor și concluziilor inspecției fiscale, deci a conținutului actelor administrative deduse judecății.

Or, simpla expunere a unor succesiuni de fapte și afirmații, nestructurate din punct de vedere juridic nu este suficientă pentru a se considera îndeplinită condiția motivării recursului, în condițiile în care criticile formulate nu pot fi încadrate în motivele de casare prevăzute de lege.

Prin urmare, susținerile recurentelor nu reprezintă critici împotriva hotărârilor recurate și ca atare nu pot fi apreciate drept motive de nelegalitate pe care să se întemeieze calea de atac, în sensul exigențelor prevăzute de art. 488 din C. proc. civ.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 489 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va constata nulitatea recursurilor.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nulitatea recursului formulat de B. împotriva încheierii din 7 decembrie 2017 și sentinței nr. 190 din 28 decembrie 2017 ale Curții de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal

Constată nulitatea recursului formulat de pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice Bacău împotriva sentinței nr. 190 din 28 decembrie 2017 a Curții de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 5 martie 2020.