ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4465/2019

Ședința publică din data de 03 octombrie 2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

1.1. Cadrul procesual

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, la data de 25.01.2016, reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu UATO Azuga prin Primar, a solicitat constatarea nelegalității Adresei de Răspuns nr. x/06.01.2016 și, pe cale de consecință, să se dispună anularea totală a Deciziei nr. 12627, cu privire la sumele înscrise în aceasta, respectiv suma de 372.213,00 RON reprezentând creanță principală și a sumei de 667.935,75 RON reprezentând accesorii calculate, emisă de Serviciul Economic al Primăriei Azuga și comunicată reclamantei la data de 18.11.2015, ca fiind nelegală și netemeinică, reclamanta nedatorând nicio sumă de bani care să constituie debit fiscal.

1.2. Hotărârea pronunțată de instanța de fond

Prin sentința nr. 108 din 20 aprilie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a fost admisă acțiunea reclamantei și a fost dispusă anularea Adresei de răspuns nr. x/06.01.2016 și a Deciziei de impunere nr. x/12.11.2015, fiind exonerată reclamanta de la plata sumelor de 372.213 RON (debit principal) și 667.935,75 RON (accesorii).

1.3. Cererea de recurs

Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond a formulat recurs Unitatea Administrativ Teritorială Orașul Azuga, fiind indicat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

În cuprinsul cererii de recurs au fost reiterate cuvânt cu cuvânt cele menționate la instanța de fond în întâmpinare și concluzii scrise.

1.4. Apărările intimatei

Prin întâmpinarea depusă la dosarul de recurs, intimata-reclamantă a invocat excepția nulității recursului, arătând că recurenta invocă motive care nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488, cu atât mai puțin în motivul indicat expres, respectiv art. 488 pct. 8 din C. proc. civ.

II. Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție

2.1. În ceea ce privește excepția nulității recursului prevăzută de art. 486 alin. (3) raportat la art. 486 lit. d) C. proc. civ., excepție invocată de intimata-pârâtă prin întâmpinare.

Conform art. 486 alin. (1) lit. d) și alin. (3) C. proc. civ.:"Cererea de recurs va cuprinde următoarele mențiuni: motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat

Mențiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) și c)-e), precum și cerințele menționate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancțiunea nulității. Dispozițiile art. 82 alin. (1), art. 83 alin. (3) și ale art. 87 alin. (2) rămân aplicabile."

Conform art. 489 alin. (1) și (2) C. proc. civ.:"Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului prevăzut la alin. (3).

Aceeași sancțiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488."

Înalta Curte constată că prin motivarea recursului se înțelege nu doar indicarea unuia dintre motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., ci și dezvoltarea motivelor invocate în sensul formulării unor critici referitoare la hotărârea judecătorească recurată.

În cauză, analizând cererea de recurs și susținerile expuse în cuprinsul acesteia, Înalta Curte constatată că recurentul-reclamant nu a formulat critici cu privire la hotărârea primei instanțe care să poată fi încadrate în vreunul dintre cazurile expres și limitativ prevăzute de art. 488 din C. proc. civ., ci recurenta s-a rezumat să prezinte în cea mare mare parte un copy-paste al întâmpinării și al concluziilor depuse la instanța de fond.

În același timp, susținerile având caracter de noutate (față de întâmpinare) din cuprinsul cererii de recurs nu reprezintă critici reale ale argumentelor care au întemeiat admiterea acțiunii. Astfel, redarea conținutului art. 43 alin. (2) din O.G. nr. 92/2003 (art. 46 din Legea nr. 207/2015) și referirea la art. 89 din O.G. nr. 92/2003, precum și la art. 49, 53 și 99 din Legea nr. 207/2015 nu sunt de natură a pune la îndoială raționamentul instanței de fond care a arătat, în esență, pe de o parte, că pârâta nu a analizat efectiv motivele invocate de reclamantă în contestația administrativă, iar, pe de altă parte, că decizia de impunere nu cuprinde mențiuni referitoare la categoria creanței bugetare, în condițiile în care suma reținută în decizia de impunere derivă dintr-o obligație contractuală și nu poate fi asimilată unui impozit, taxă, contribuție sau altei sume datorate bugetului general consolidat.

Se constată că cererea de recurs astfel formulată nu este de natură a îndeplini condițiile prevăzute de lege, sub aspectul indicării și dezvoltării motivelor de nelegalitate pe care se întemeiază recursul declarat.

În consecință, Înalta Curte constată că este întemeiată excepția nulității recursului în raport cu dispozițiile art. 486 alin. (1) lit. d) și alin. (3) și art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

2.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ. corroborate cu dispozițiile art. 486 alin. (1) lit. d) și alin. (3) și art. 489 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte va aplica sancțiunea prevăzută de lege.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul declarat de Unitatea Administrativ Teritorială Orașul Azuga împotriva sentinței nr. 108 din 20 aprilie 2016 pronunțate de Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 03 octombrie 2019.