ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2108/2019

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Azuga a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Ploiești și Agenția Națională de Administrare Fiscală, anularea în parte a Deciziei din 10.07.2013, emisă de DGFP Prahova, privind soluționarea contestației depuse împotriva deciziei de impunere nr. x din 06.02.2013 pentru suma de 3.700.013 RON, emisă de D.G.F.P. Prahova, anularea în totalitate a deciziei de impunere nr. x din 06.02.2013, pentru suma de 3.700.013 RON, emisă de D.G.F.P. Prahova, exonerarea de la plata sumelor reținute în aceste acte administrative, reprezentând obligații fiscale, respectiv TVA, dobânzi și penalități aferente TVA.

Prin Sentința civilă nr. 238 din 24 noiembrie 2014, Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a respins, ca neîntemeiată, acțiunea formulată de reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Azuga.

Împotriva Sentinței civile nr. 238 din 24 noiembrie 2014, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a formulat recurs reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Azuga, cu invocarea motivului de casare prevăzut de art. 488 pct. 8 C. proc. civ., a solicitat casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare.

În motivarea recursului, a arătat că a reținut Curtea de Apel că nu ar fi urmat procedura prealabilă în ceea ce privește solicitarea de anulare în totalitate a deciziei din 06.02.2013, în valoare de 3.700.013 RON, însă a urmat procedura prealabilă prevăzută de art. 205, 207 din O.U.G. nr. 92/2003 privind C. proc. fisc. și a contestat decizia de impunere la data de 25.02.2013, fiind admisă în parte contestația, în sensul ca a fost exonerată de la plata sumei de 1.644.252 RON. Deși s-a admis în parte contestația, decizia de impunere nu a fost modificată, cele doua sume fiind în continuare pretinse de intimată ca fiind datorate; a fost emisă decizia privind înregistrarea din oficiu în scopuri de TVA, ce face obiectul dosarului nr. x/2013 al Tribunalul Prahova; au fost emise somația și titlul executoriu pentru suma de 447.206 RON reprezentând majorări și penalități aferente TVA calculate la întregul debit din decizia de impunere nr. x din 06.02.2013; a formulat contestație la executare, în Dosarul nr. x/2013, iar acțiunea a fost admisă, hotărârea fiind definitivă.

Cu toate acestea, acțiunea a fost respinsa ca neîntemeiată, nu ca inadmisibilă, de unde reiese că instanța nu a considerat că nu ar fi îndeplinit procedura prealabilă prevăzută de art. 205, 207 C. proc. fisc. A contestat atât decizia de impunere din 06.02.2013, cât și decizia din 10.07.2013 dată în soluționarea contestației. Instanța de fond a interpretat greșit speța dedusă judecății, în sensul că pe de o parte a apreciat că nu a urmat procedura prealabilă, iar pe de altă parte a considerat că acțiunea este neîntemeiată în totalitatea sa. Instanța de fond nu mai face nicio altă referire la TVA pretinsă a fi datorată din vânzarea de terenuri din domeniul privat al UAT Azuga, cu excepția aspectelor legate de procedura prealabilă.

Pe fondul cauzei, recurenta a formulat motive de recurs cu privire la operațiunile de vânzări terenuri aparținând domeniului privat al orașului Azuga și la achiziția intracomunitară de bunuri

Referitor la achiziția intracomunitară de bunuri, a arătat că instanța de fond a interpretat în mod greșit normele de drept material aplicabile, respectiv dispozițiile art. 1531, art. 126 alin. (3) - (5), art. 126 alin. (4) din Legea nr. 571/2003 privind C. fisc. , apreciind că nu se încadrează în excepțiile prevăzute de art. 126 alin. (4) din Legea nr. 571/2003, cu toate că este o persoana juridică neimpozabilă, așa cum prevede teza ultimă a alin. (4) menționat anterior.

S-a arătat foarte clar, în raportul de expertiză și în răspunsul la obiecțiunile formulate împotriva raportului de expertiză, că operațiunea economică a fost scutita de la plata TVA, din moment ce Ministerul Turismului nu a virat prețul cu TVA pentru achiziția instalației de zăpada artificiala, și nu putea, la rândul său, sa vireze TVA la stat pentru o livrare de bunuri fără TVA. Expertul a menționat ca "nu s-a realizat niciun prejudiciu, acești bani rămânând în contul Ministerului Turismului și implicit la bugetul de stat". Instalația de zăpada artificială a fost achiziționată cu scopul de a îmbunătăți parametrii de funcționare ai pârtiei de schi aparținând stațiunii Azuga și nu a fost folosita pentru activități economice proprii.

Din punct de vedere al taxei pe valoarea adăugată, înregistrarea în scopuri de TVA, în conformitate cu art. 1531 din C. fisc. , întocmirea decontului special de TVA s-au făcut cu consultarea Administrației financiare Azuga. În urma discuțiilor cu A. s-a transmis către B. spre știință și reciprocitate certificatul de înregistrare fiscală pentru achiziția intracomunitară atribuit Orașului Azuga, iar B. a transmis Orașului Azuga certificatul sau de înregistrare fiscala în același sens, considerându-se că în această tranzacție ambii parteneri sunt scutiți de TVA.

Recurenta a mai invocat art. 126 alin. (4) și art. 127 alin. (4) din C. fisc. și a arătat că finanțarea investiției pentru care s-a efectuat achiziția intracomunitară de bunuri s-a făcut de la bugetul de stat, fiind aprobată prin hotărâre de guvern; în momentul primirii facturilor externe de la B., Italia, acestea au fost transmise la Ministerul Turismului cu solicitarea de finanțare a facturii inclusiv TVA; Ministerul Turismului a făcut plata către Orașul Azuga a sumei reprezentând valoarea facturii, la cursul euro din data plații, fără TVA.

Susține instanța de fond ca s-ar fi înregistrat plătitori de TVA numai pentru achiziția intracomunitară de bunuri, conform prevederilor C. fisc. , prin certificatul seria x nr. x din 26.06.2009, fără a menționa ca inițial a depus un decont de TVA nr. x din 26.10.2009, care includea TVA, și apoi, la solicitarea organului fiscal, unul fără TVA nr. x din 26.10.2009, ambele depuse la dosar. La depunerea primului decont special de TVA, acesta a fost completat cu sumele din facturile externe primite și cu TVA-ul aferent, iar directorul Administrației Financiare l-a sesizat pe primarul în funcție atunci ca decontul nu este bine întocmit, ca pentru acea achiziție intracomunitară de bunuri nu se plătește TVA; în urma acestei discuții s-a întocmit un decont special de TVA, rectificativ, în care s-a trecut TVA zero; dovada acestei situații de fapt este aceea ca inițial a fost înregistrata o declarație cu TVA, iar ulterior, în aceeași zi, o declarație la care s-a trecut TVA zero; dacă a doua declarație nu ar fi fost făcuta la solicitarea A., în mod cert aceasta nu ar fi fost înregistrată de aceasta instituție, din moment ce în aceeași zi se mai înregistrase un decont special de TVA, iar UAT O. Azuga nu poate fi responsabila pentru o astfel de situație sau pentru greșeli ale conducerii de la acea data a A.

Ca urmare, a concluzionat recurenta, prejudiciile pretins a fi cauzate bugetului de stat au fost stabilite în mod nelegal, fiind rezultatul interpretării eronate a situației de fapt și a dispozițiilor legale incidente, or, executarea deciziei de impunere, pe care a contestat-o și a cărei executare a fost suspendată de instanță până la soluționarea pe fond a dosarului de față, ar duce la imposibilitatea UAT O. Azuga de a-și mai desfășura activitatea, deoarece nu dispune de aceste sume reținute în sarcina sa, și, mai mult de atât, nici nu le datorează.

Intimatele pârâte au depus întâmpinări prin care au solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Au expus situația de fapt și au precizat că obiectul dosarului îl reprezintă achizițiile intracomunitare de bunuri și servicii, respectiv pct. 2 din Decizia nr. 206 din 10.07.2013, taxa pe valoarea adăugată în suma de 1.169.171 RON aferentă achizițiilor intracomunitare de bunuri și servicii.

Au arătat că persoanele neimpozabile care intenționează sa efectueze o achiziție intracomunitară trebuie sa se înregistreze în scopuri de T.V.A. potrivit dispozițiilor art. 1531 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 571/2003 privind C. fisc. , cu modificările și completările ulterioare, iar o achiziție intracomunitară de bunuri, altele decât mijloace de transport noi sau produse accizabile, efectuată de o persoana impozabilă ce acționează ca atare sau de o persoana juridica neimpozabila, este o operațiune impozabilă, așa cum rezultă din dispozițiile art. 126 alin. (3), (4) și (5) din Legea nr. 571/2003.

Din studierea actelor aflate la dosarul cauzei, rezultă în mod clar că UAT O. Azuga nu se încadrează la excepțiile prevăzute de art. 126 alin. (4) din Legea nr. 571/2003, întrucât nu au fost îndeplinite cumulativ cele doua condiții, în sensul că achizițiile intracomunitare depășesc plafonul de 10.000 euro. În consecința, pentru achizițiile intracomunitare de bunuri și servicii efectuate în suma totala de 6.153.531 RON (1.442.964,20 euro), recurenta reclamanta avea obligația plații T.V.A. pana la data la care avea obligația depunerii decontului special conform prevederilor art. 1563 din Legea nr. 571/2003 privind C. fisc. , cu modificările și completările ulterioare, iar referitor la suma de 886.590 RON reprezentând accesorii aferente T.V.A. în valoare de 1.169.171 RON stabilite de organele de inspecție fiscală prin decizia de impunere din 06.02.2013, acestea reprezintă o măsura accesorie în raport cu debitul, conform principiului de drept "accesorium sequitur principale".

Examinând sentința recurată prin prisma motivului de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 pct. 8) C. proc. civ., hotărârea a fost dată cu "încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, raportat la situația de fapt rezultată din probele administrate la instanța de fond, Înalta Curte constată următoarele:

Prin decizia de impunere nr. x din 06.02.2013, emisă de DGFP Prahova în baza raportului de inspecție fiscală nr. x din 16.02.2013, au fost stabilite în sarcina reclamantei Unitatea Administrativ Teritorială a Orașului Azuga obligații fiscale suplimentare de plată pentru suma totală de 3.700.013 RON, reprezentând: 2.121.470 RON - TVA stabilită suplimentar de plată; 1.260.322 RON - majorări de întârziere aferente TVA stabilită suplimentar; 318.221 RON - penalități de întârziere aferente TVA stabilită suplimentar.

Prin Decizia nr. 206 din 10.07.2013 privind soluționarea contestației depusă de Unitatea Administrativ Teritorială a Orașului Azuga, înregistrată la Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor - Agenția Națională de Administrare Fiscală sub nr. x din 14.03.2013, s-a desființat decizia de impunere nr. x din 06.02.2013 pentru suma de 1.644.252 RON, reprezentând 952.299 RON TVA stabilită suplimentar de plată, 549.108 RON dobânzi de întârziere aferente TVA stabilită suplimentar de plată,142.845 RON penalități de întârziere aferente TVA stabilită suplimentar, urmând ca organele de inspecție fiscală printr-o altă echipă să reanalizeze cauza pe aceeași perioadă și pentru aceleași debite, în funcție de cele precizate în cuprinsul deciziei, și să emită un nou act administrativ fiscal.

Prin aceeași decizie s-a respins, ca neîntemeiată, contestația formulată de Unitatea Administrativ Teritorială a Orașului Azuga împotriva deciziei de impunere nr. x din 06.02.2013, pentru obligațiile suplimentare de plată în sumă de 2.055.761 RON, reprezentând 1.169.171 RON TVA stabilită suplimentar de plată, 711.214 RON dobânzi de întârziere aferente TVA stabilită suplimentar de plată, 175.376 RON - penalități de întârziere aferente TVA stabilită suplimentar.

Prin cererea de chemare în judecată soluționată prin sentința recurată, reclamanta UAT O. Azuga a solicitat următoarele: anularea în parte a Deciziei nr. 206 din 10.07.2013 emisă de DGFP Prahova, privind soluționarea contestației depuse împotriva împotriva Deciziei de impunere nr. x din 06.02.2013, în valoare de 3.700.013 RON; anularea Deciziei de impunere nr. x din 06.02.2013 emisă de către Direcția generala a finanțelor publice Prahova; exonerarea UAT O. Azuga de la plata sumelor reținute în aceste acte administrative, reprezentând obligații fiscale, respectiv TVA, dobânzi și penalități aferente TVA.

Cu privire la motivele de recurs invocate de recurentă referitoare la faptul că instanța de fond a interpretat greșit speța dedusa judecații, în sensul că, pe de o parte, a apreciat că nu a urmat procedura prealabilă, iar pe de altă parte a considerat că acțiunea este neintemeiată în totalitatea sa, fără a face nicio altă referire la TVA pretinsă a fi datorata din vânzarea de terenuri din domeniul privat al UAT Azuga, cu excepția aspectelor legate de procedura prealabila, Înalta Curte reține că s-a întocmit, ca urmare a admiterii în parte a contestației formulate împotriva raportului de inspecție fiscala parțială nr. x din 06.02.2013 și a deciziei de impunere nr. x din 06.02.2013, emisă pentru suma de 3.700.013 RON, prin Decizia de soluționare a contestației nr. 206 din 10.07.2013, prin care, pentru suma de 1.644.252 RON, s-a dispus efectuarea unui nou control fiscal, un nou raport de inspecție fiscală, nr. x din 10.10.2013, în baza căruia s-a emis o nouă decizie de impunere, din 10.10.2013, pentru suma de 1.644.252 RON, reprezentând TVA cu titlu suplimentar 952.299 de RON, dobândă 549.108 RON și penalități de întârziere 142.845 de RON, apreciindu-se că cele 133 de terenuri înstrăinate în perioada 2007 - septembrie 2012 de reclamantă sunt terenuri construibile a căror livrare este supusă taxei pe valoare adăugată .

Prin Sentința nr. 76.627/42/2014 din data de 1 aprilie 2015 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a fost respinsă ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Oraș Azuga, în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Ploiești, având ca obiect anularea Deciziei nr. 433 din 04.06.2014 emisă de D.G.R.F.P. Ploiești, prin care a fost respinsă contestația formulată împotriva Deciziei de impunere nr. x din 10.10.2013 emisă de D.G.R.F.P. Ploiești (fosta D.G.F.P. Prahova), prin care s-a stabilit plata sumei de 1.644.252 RON, reprezentând TVA, dobânzi și penalități de întârziere aferente TVA.

Prin Decizia nr. 2.956 din data de 12 octombrie 2017, Înalta Curte de Casație și Justiție a respins ca nefondat recursul formulat de Unitatea Administrativ-Teritorială Orașul Azuga prin Primar împotriva Sentinței nr. 76 din 1 aprilie 2015 a Curții de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Pentru aceste motive, deși prin cererea de recurs sunt formulate critici inclusiv cu privire la temeinicia obligațiilor suplimentare constând în TVA în sumă de 1.644.252 RON, stabilit pentru înstrăinarea a 133 terenuri construibile din domeniul privat al localității, din intravilanul orașului Azuga, terenuri a căror livrare este supusă taxei pe valoarea adăugată, acestea nu vor fi examinate, analiza temeiniciei și legalității actelor administrative prin care acestea au fost stabilite fiind efectuată definitiv prin hotărârile judecătorești menționate.

În ceea ce privește motivele de recurs referitoare la obligațiile suplimentare de plată stabilite de inspecția fiscală pentru suma de 2.055.761 RON, reprezentând 1.169.171 RON TVA stabilită suplimentar de plată, 711.214 RON dobânzi de întârziere aferente TVA stabilită suplimentar de plată, 175.376 RON penalități de întârziere aferente TVA stabilită suplimentar, se reține că organele de inspecție fiscală au stabilit că recurenta reclamanta U.A.T. O. Azuga avea obligația plății taxei pe valoarea adăugată pentru achiziții intracomunitare de bunuri, până la data la care trebuia depus decontul special prevăzut de legislația în vigoare, întrucât operațiunile derulate nu se încadrau în categoria celor neimpozabile.

În perioada iunie - decembrie 2009, recurenta reclamanta UAT Azuga a efectuat, în vederea extinderii instalației de produs zăpadă artificială deja existentă în patrimoniul său, pentru dezvoltarea domeniului de schi din stațiunea Azuga, achiziții intracomunitare de bunuri și servicii în valoare totală de 6.153.531 RON (1.442.964,20 euro) de la partenerul intracomunitar C./D. din Italia, înregistrat în scopuri de TVA, constând în echipamente pentru extinderea instalației de produs zăpadă artificială pe tot domeniul schiabil al stațiunii Azuga, în baza contractului de furnizare nr. x din 05.06.2009.

Acest proiect a fost aprobat de Consiliul Local Azuga prin Hotărârea din 30.04.2009, prin care s-a aprobat rectificarea bugetului de venituri și cheltuieli pentru anul 2009, și a beneficiat de finanțare de la bugetul de stat, conform H.G. nr. 426/2009 pentru aprobarea susținerii financiare a autorităților administratei publice locale, în completarea surselor proprii ale acestora, pentru finanțarea proiectelor de investiții în turism pe anul 2009, cu susținerea Ministerului Turismului, în completarea surselor proprii ale autorității publice locale. Finanțarea obiectivului de investiții menționat a cuprins suma de 11.500 mii RON din fonduri alocate de Ministerul Turismului și 60 mii RON din bugetul local.

În luna iunie 2009 s-a facturat de către partenerul intracomunitar un avans în cuantum de 432.889,26 euro (1.857.095 RON), reprezentând 30%, în lunile septembrie- decembrie 2009 fiind efectuate achiziții intracomunitare în sumă totală de 1.442.964,20 euro (inclusiv avans), reprezentând 6.153.531 RON. Reclamanta a solicitat Ministerului Turismului virarea sumei aferente primei facturi, nr. x din 30.06.2009, înregistrată la Primăria Orașului Azuga cu nr. x din 16.07.2009, respectiv 2.230.600 RON, în această valoare fiind incluse valoarea facturii, comisioane bancare pentru efectuarea plăților în valută și TVA; valoarea facturii a fost de 432.889,26 euro, fără TVA, fiind decontată de către Ministerului Turismului valoarea în RON la cursul euro din ziua plății, fără TVA; ulterior, s-a solicitat și s-a decontat valoarea celorlalte facturi fără TVA.

Înalta Curte reține că organele de inspecție fiscală au constatat în mod corect că, pentru aceste achiziții intracomunitare de bunuri și servicii, în sumă totală de 6.153.531 RON (1.442.964,20 Euro), reclamanta U.A.T. O. Azuga avea obligația plății taxei pe valoarea adăugată până la data la care avea obligația depunerii decontului special prevăzut la art. 1563 din Legea nr. 571/2003 privind C. fisc. , cu modificările și completările ulterioare, și au stabilit TVA datorată în sumă de 1.169.171 RON.

În conformitate cu dispozițiile art. 126 alin. (3) din Legea nr. 571/2003 privind C. fisc. , cu modificările și completările ulterioare, în vigoare la acea dată, "(3) Sunt, de asemenea, operațiuni impozabile și următoarele operațiuni efectuate cu plată, pentru care locul este considerat a fi în România, potrivit art. 1321: a) o achiziție intracomunitară de bunuri, altele decât mijloace de transport noi sau produse accizabile, efectuată de o persoană impozabilă ce acționează ca atare sau de o persoană juridică neimpozabilă, care nu beneficiază de derogarea prevăzută la alin. (4), care urmează unei livrări intracomunitare efectuate în afara României de către o persoană impozabilă ce acționează ca atare și care nu este considerată întreprindere mică în statul său membru, și căreia nu i se aplică prevederile art. 132 alin. (1) lit. b) cu privire la livrările de bunuri care fac obiectul unei instalări sau unui montaj sau ale art. 132 alin. (2) cu privire la vânzările la distanță; (...)".

Raportat la aceste dispoziții, o achiziție intracomunitară de bunuri, altele decât mijloace de transport noi sau produse accizabile, efectuată de o persoană impozabilă ce acționează ca atare sau de o persoană juridică neimpozabilă, este o operațiune impozabilă. Pentru aceste motive, operațiunea este impozabilă, iar locul prestării serviciilor este în România, conform art. 133 alin. (4) din Legea nr. 571/2003 privind C. fisc. , potrivit căruia: "(4) Prin excepție de la prevederile alin. (2) și (3), pentru următoarele prestări de servicii, locul prestării este considerat a fi: a) locul unde sunt situate bunurile imobile, pentru prestările de servicii efectuate în legătură cu bunurile imobile (...)".

Conform art. 151 din Legea nr. 571/2003 privind C. fisc. , cu modificările și completările ulterioare, "Persoana care efectuează o achiziție intracomunitară de bunuri care este taxabilă, conform prezentului titlu, este obligată la plata taxei."

Pentru efectuarea acestor operațiuni, reclamanta s-a înregistrat în scopuri de TVA, obținând certificatul de înregistrare în scopuri de TVA seria x nr. x/26.06.2009 - Achiziții intracomunitare - CIF x, potrivit dispozițiilor art. 1531 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 571/2003 privind C. fisc. , cu modificările și completările ulterioare, înregistrarea în scopuri de TVA a altor persoane care efectuează achiziții intracomunitare, care prevăd că "(1) Persoana impozabilă care nu este înregistrată și nu are obligația să se înregistreze, conform art. 153, și persoana juridică neimpozabilă care intenționează să efectueze o achiziție intracomunitară în România au obligația să solicite înregistrarea în scopuri de TVA, conform prezentului articol, înaintea efectuării achiziției intracomunitare, în cazul în care valoarea achiziției intracomunitare respective depășește plafonul pentru achiziții intracomunitare în anul calendaristic în care are loc achiziția intracomunitară."

Dispozițiile art. 1563 din Legea nr. 571/2003 privind C. fisc. , cu modificările și completările ulterioare, prevăd, în ceea ce privește depunerea decontului special de taxă, că "(1) Persoanele înregistrate conform art. 1531 dar neînregistrate și care nu trebuie să se înregistreze conform art. 153, trebuie să depună la organele fiscale competente un decont special de taxă pentru: a) achiziții intracomunitare, altele decât achizițiile intracomunitare de mijloace de transport noi sau de produse accizabile; iar conform art. 157, (1) Orice persoană trebuie să achite taxa de plată organelor fiscale până la data la care are obligația depunerii unuia dintre deconturile sau declarațiile prevăzute la art. 1562 și 1563.".

În conformitate cu aceste dispoziții, în mod corect au constatat organele de inspecție fiscală că pentru achizițiile intracomunitare de bunuri și servicii efectuate, în sumă totală de 6.153.531 RON (1.442.964,20 euro), reclamanta U.A.T.O. Azuga avea obligația plății taxei pe valoarea adăugată până la data la care avea obligația depunerii decontului special prevăzut de art. 1563 C. fisc. , iar susținerile recurentei privind faptul că proiectul a beneficiat de finanțare de la bugetul de stat, conform H.G. nr. 426/2009 pentru aprobarea susținerii financiare a autorităților administrației publice locale, în completarea surselor proprii ale acestora, pentru finanțarea proiectelor de investiții în turism pe anul 2009, cu modificările ulterioare, iar instalația de zăpadă artificială a fost achiziționată cu scopul de a îmbunătăți parametrii de funcționare a pârtiei de schi aparținând stațiunii Azuga și nu a fost folosită pentru activități economice proprii, nu sunt de natură să înlăture incidența acestor dispoziții legale,

Nu sunt incidente, în ceea ce o privește pe reclamantă, excepțiile reglementate de art. 126 alin. (4) și (5) din Legea nr. 571/2003 privind C. fisc. , cu modificările și completările ulterioare, care prevăd că (4) Prin derogare de la prevederile alin. (3) lit. a), nu sunt considerate operațiuni impozabile în România achizițiile intracomunitare de bunuri care îndeplinesc următoarele condiții: a) sunt efectuate de o persoană impozabilă care efectuează numai livrări de bunuri sau prestări de servicii pentru care taxa nu este deductibilă sau de o persoană juridică neimpozabilă; b) valoarea totală a acestor achiziții intracomunitare nu depășește pe parcursul anului calendaristic curent sau nu a depășit pe parcursul anului calendaristic anterior plafonul de 10.000 euro, al cărui echivalent în RON este stabilit prin norme. (5) Plafonul pentru achiziții intracomunitare prevăzut la alin. (4) lit. b) este constituit din valoarea totală, exclusiv taxa pe valoarea adăugată, datorată sau achitată în statul membru din care se expediază sau se transportă bunurile, a achizițiilor intracomunitare de bunuri, altele decât mijloace de transport noi sau bunuri supuse accizelor." Nu sunt îndeplinite cumulativ cele două condiții, întrucât achizițiile intracomunitare depășesc plafonul de 10.000 Euro.

De asemenea, în mod nefondat sunt invocate prevederile art. 127 alin. (4) din Legea nr. 571/2003 privind C. fisc. , potrivit cărora: "(4) Instituțiile publice nu sunt persoane impozabile pentru activitățile care sunt desfășurate în calitate de autorități publice, chiar dacă pentru desfășurarea acestor activități se percep cotizații, onorarii, redevențe, taxe sau alte plăți, cu excepția acelor activități care ar produce distorsiuni concurențiale dacă instituțiile publice ar fi tratate ca persoane neimpozabile, precum și a celor prevăzute la alin. (5) și (6)". Astfel cum s-a reținut, U.A.T. O. Azuga, deși nu este persoană impozabilă, a efectuat achiziții intracomunitare, fiind aplicabile dispozițiile art. 126 alin. (3) din Legea nr. 571/2003 privind C. fisc. , cu modificările și completările ulterioare, fără a fi incidente excepțiile reglementate de art. 126 alin. (4), iar reclamanta, raportat la operațiunile pe care le-a efectuat, nu prezintă în mod concret niciun fel de argumente în temeiul cărora i-ar fi aplicabile dispozițiile art. 127 alin. (4) din Legea nr. 571/2003 privind C. fisc.

Faptul că finanțarea investiției "Extindere instalație produs zăpadă artificială", pentru care s-a efectuat achiziția intracomunitară de bunuri, s-a făcut de la bugetul de stat, fiind aprobată prin H.G. nr. 426/2009, precum și faptul că Ministerul Turismului nu a virat prețul cu TVA pentru achiziția instalației de zăpada artificială, toate decontările de la Ministerul Turismului fiind efectuate fără TVA, nu conduc la concluzia că nu sunt aplicabile dispozițiile legale care reglementează TVA și că operațiunea economică a fost scutită de la plata TVA, în lipsa unor prevederi legale în acest sens.

Prin expertiza contabilă efectuată în cauză s-a apreciat că reclamanta era obligată să întocmească declarația 301 - decontul special de TVA pentru achiziția intracomunitară de bunuri și în consecință să achite contravaloarea TVA-ului înscrisă în acest decont, iar concluzia, reținută prin aceeași expertiză, că prin nevirarea TVA-ului de plată de către UAT Azuga nu s-a creat un prejudiciu la bugetul de stat, deoarece acești bani au rămas în contul Ministerului Turismului și implicit la bugetul de stat, este lipsită de temei legal, raportat la normele care reglementează sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată.

De asemenea, referitor la susținerile recurentei că nu poate fi responsabilă, întrucât la depunerea primului decont special de TVA la Administrația Financiară a Orașului Azuga, nr. x din 26.10.2009, acesta a fost completat cu TVA-ul aferent, iar la sesizarea directorului Administrației Financiare că nu se plătește TVA a fost întocmit un decont special de TVA, rectificativ, nr. x din 26.10.2009, în care s-a trecut TVA zero, probate exclusiv de cele două deconturi de TVA depuse la dosar, fără a rezulta că s-ar fi adresat autorității pentru clarificarea situației, că ar fi primit o îndrumare/recomandare concretă privind neplata TVA, Înalta Curte reține că faptele invocate nu erau de natură să creeze reclamantei o încredere rezonabilă în sensul neaplicării dispozițiilor legale care prevăd obligația plății taxei pe valoarea adăugată până la data la care avea obligația depunerii decontului special prevăzut de art. 1563 din C. fisc. și care să conducă la anularea obligației de plată.

Pentru aceste motive, Înalta Curte constată că sentința recurată, prin care a fost respinsă acțiunea formulată de reclamantă, este legală, fiind pronunțată cu aplicarea corectă a normelor de drept material incidente.

Pentru aceste considerente, nefiind incident motivul de casare invocat prin cererea de recurs de către recurenta reclamantă, prevăzut de art. 488 pct. 8 C. proc. civ., în temeiul dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ și art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.