ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3128/2020

Ședința publică din data de 2 iulie 2020

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, reclamanta S.C. A. S.R.L. a chemat în judecată pe pârâții Orașul Azuga și Primăria Orașului Azuga, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța în cauză să dispună anularea:

- Dispoziției nr. 342/03.10.2016 emisă de Primarul Orașului Azuga;

- Deciziei de impunere nr. x/29.06.2016 emisă de Primăria Orașului Azuga - Serviciul Economic;

- Sumarului notă de plată emis la data de 20.07.2016 de Primăria Orașului Azuga - Serviciul Economic cu privire la suma de 1.296.684,10 RON, reprezentând debit principal și accesorii.

Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 52 din 13.03.2017, a admis acțiunea reclamantei, a anulat Dispoziția nr. 342/03.10.2016 emisă de Primarul Orașului Azuga, a admis contestația administrativă formulată împotriva Deciziei de impunere nr. x/29.06.2016 și a anulat acest act administrativ fiscal, precum și Sumarul notă de plată emis la data de 20.07.2016.

Împotriva sentinței au declarat recurs pârâții Unitatea Administrativ Teritorială Azuga și Primăria Orașului Azuga, prin Primar, care au solicitat casarea acesteia și, în urma rejudecării cauzei, respingerea acțiunii reclamantei, ca neîntemeiată.

În motivarea căii de atac, încadrată în drept în dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenții au susținut faptul că sentința contestată a fost dată cu aplicarea greșită a prevederilor art. 93 alin. (2) lit. a) și art. 95 alin. (4) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de Procedură Fiscală (cu privire la nedepunerea declarației de impunere), art. 254 lit. c) din Legea nr. 571/2003 privind Codul de Procedură Fiscală, pct. 62 lit. c) din Normele Metodologice de aplicare a art. 254 Codul fiscal, art. 35 din Legea nr. 50/1991 (cu privire la declararea construcțiilor în vederea impozitării).

În dezvoltarea acestui motiv de recurs au fost formulate de către recurenți critici de nelegalitate cu privire la hotărârea judecătorească atacată ce vor fi prezentate în continuare.

3.1. Decizia de impunere nr. x/29.06.2016 și Sumarul notă de plată emis la data de 20.07.2016 respectă condițiile impuse de prevederile art. 97 și art. 46 din Codul de Procedură Fiscală, deoarece cuprind mențiuni referitoare la denumirea organului fiscal emitent, data emiterii, datele de identificare ale contribuabilului, natura obligației fiscale, termenele de plată și dreptul de a formula contestație.

Actele anterior arătate reflectă totalitatea obligațiilor fiscale cu titlu de impozit aferente terenurilor și construcțiilor aflate în proprietatea intimatei S.C. A. S.R.L., inclusiv cele prevăzute în titlul executoriu nr. x/19.05.2015 și somația de plată nr. x/19.05.2015.

3.2. Este eronată concluzia primei instanțe potrivit căreia decizia de impunere contestată este nelegală urmare a faptului că intimata nu a fost înștiințată cu privire la debitele pe care le are de achitat la autoritatea publică locală. Astfel, intimata a solicitat și a obținut autorizația de construire nr. x/25.07.2003 pentru edificarea unui ansamblu hotelier format din 3 vile, amplasat în orașul Azuga, str. x, zona Poiana Veche, construcție care nu a fost finalizată până în prezent. În executarea pct. 62 lit. c) din Normele Metodologice de aplicare a dispozițiilor art. 254 din Codul fiscal, structura de specialitate din cadrul Primăriei Orașului Azuga a întocmit procesul-verbal de control din data de 22.10.2012 și procesul-verbal de recepție parțială nr. x din aceeași dată, pentru suprafața desfășurată de 4.616 mp și valoarea de impunere în cotă de 1,5%, potrivit HCL Azuga nr. 140/2010. Aceste constatări au fost aduse la cunoștința intimatei, inclusiv impozitul datorat de aceasta pentru imobilul anterior descris. Prin răspunsul formulat la această notificare, intimata a comunicat refuzul său de a achita impozitul datorat, cu motivarea că respectivul imobil nu este suspus impozitării.

3.3. Instanța de fond nu a motivat soluția adoptată în cauză cu privire la impozitul reținut prin decizia de impunere în legătură cu celelalte terenuri și mașina de bătut zăpada. Or, în vederea aflării adevărului, instanța avea posibilitatea să încuviințeze administrarea probei cu expertiză fiscală, pentru a verifica debitele înscrise în actul de impunere contestat.

Intimata S.C. A. S.R.L. a formulat note scrise în care a solicitat respingerea recursului, ca neîntemeiat, pentru argumentele prezentate la dosar.

Analizând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurenți, a apărărilor expuse în notele scrise depuse de intimată, Înalta Curte apreciază că recursul este fondat, în limitele și pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Așa cum s-a precizat la pct. 1 al prezentei decizii, controlul judiciar declanșat de intimată are ca obiect verificarea legalității:

- Dispoziției nr. 342/03.10.2016 emisă de Primarul Orașului Azuga;

- Deciziei de impunere nr. x/29.06.2016 emisă de Serviciul Economic din cadrul Primăriei Orașului Azuga;

- Sumarului notă de plată emis la data de 20.07.2016 cu privire la suma de 1.296.684,10 RON, reprezentând debit principal și accesorii, emis de Serviciul Economic al Primăriei Orașului Azuga.

Prima instanță a admis acțiunea reclamantei, a anulat Dispoziția nr. 342/03.10.2016 emisă de Primarul Orașului Azuga, a admis contestația formulată împotriva Deciziei de impunere nr. x/29.06.2016 și a anulat acest act administrativ fiscal, precum și Sumarul notă de plată emis la data de 20.07.2016.

Înalta Curte împărtășește doar parțial soluția pronunțată de instanța de fond.

Reevaluând materialul probator administrat în cauză, prin prisma susținerilor părților și dispozițiilor legale aplicabile, pentru a răspunde criticilor de nelegalitate ale hotărârii atacate, subsumate motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte constată:

5.1. Referitor la Dispoziția nr. 342/03.10.2016

Prin această Dispoziție, Primarul Orașului Azuga a respins contestația administrativă depusă de intimată și înregistrată sub nr. x/10.09.2016, având ca obiect Decizia de impunere nr. x/29.06.2016 emisă de Serviciul Economic din cadrul Primăriei Orașului Azuga.

În considerentele acesteia, emitentul a reținut faptul că nu au fost respectate de către intimată prevederile art. 207 alin. (1) din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură Fiscală, precum și cele ale pct. 12.1 lit. a) din Ordinul Președintelui ANAF nr. 450/2013, întrucât partea nu a formulat contestația administrativă în termenul legal de 30 de zile de la data comunicării actului administrativ fiscal. Astfel, contestația a fost depusă la data de 31.08.2016, în condițiile în care comunicarea actului administrativ fiscal s-a realizat la data de 21.07.2016. În plus de aceasta, în ceea ce privește fondul dreptului, emitentul actului a menționat faptul că Decizia de impunere nr. x/29.06.2016 a fost emisă în urma litigiilor fiscale soluționate prin decizia civilă nr. 456/24.03.2016 pronunțată de Tribunalul Prahova, secția I civilă în dosarul nr. x/2015.

Înalta Curte apreciază că în mod corect judecătorul fondului a reținut faptul că temeiul juridic indicat în dispoziția contestată nu este aplicabil în cauză. Într-adevăr, este incident art. 270 alin. (1) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de Procedură Fiscală, conform căruia contestația se depune în termen de 45 de zile de la data comunicării actului administrativ fiscal, sub sancțiunea decăderii. Intimata a depus contestația administrativă la data de 31.08.2016, în interiorul termenului legal de 45 de zile de la momentul comunicării actului administrativ fiscal contestat (21.07.2016). Ca atare, acest motiv de respingere a contestației este nelegal.

Instanța de control judiciar apreciază că soluția dată pe fond prin Dispoziția nr. 342/03.10.2016 este nelegală, deoarece se întemeiază pe dispoziții legale abrogate - art. 43, art. 87 și art. 89 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură Fiscală.

5.2. Referitor la Decizia de impunere nr. x/29.06.2016 emisă de Serviciul Economic din cadrul Primăriei Orașului Azuga

Cu titlu prealabil, instanța de control judiciar reține că un act administrativ este motivat atunci când el enunță motivele de fapt și de drept pentru care autorul său în consideră justificat.

Motivarea reprezintă o condiție generală, aplicabilă oricărui act administrativ.

Altfel spus, motivarea este o condiție de legalitate externă a actului, care face obiectul unei aprecieri in concreto, după natura acestuia și contextul adoptării sale. Obiectivul său este prezentarea într-un mod clar și neechivoc a raționamentului instituției emitente a actului. Așadar, motivarea este o formalitate substanțială a cărei absență sau insuficiență antrenează invaliditatea actului.

Motivarea urmărește o dublă finalitate: îndeplinește o funcție de transparență a procedurilor administrative în profitul cetățenilor care vor putea astfel să verifice dacă actul este sau nu întemeiat și permite autorității judiciare să exercite controlul de legalitate asupra acestuia.

Din această cauză, motivarea trebuie să expună într-un mod clar și neechivoc raționamentele instituției care a emis actul.

De asemenea, motivarea trebuie să indice în mod expres baza juridică a actului adoptat.

O motivare insuficientă sau greșită este considerată a fi echivalentă cu o lipsă a motivării actului administrativ, iar aceasta atrage nulitatea sau nevalabilitatea lui.

Art. 46 din Legea nr. 207/2015 privind Codul de Procedură Fiscală, care reglementează conținutul și motivarea actului administrativ fiscal, precizează în alin. (1) - (3):

"(1) Actul administrativ fiscal se emite în scris, pe suport hârtie sau în formă electronică.

(2) Actul administrativ fiscal emis pe suport hârtie cuprinde următoarele elemente:

a) denumirea organului fiscal emitent;

b) data la care a fost emis și data de la care își produce efectele;

c) datele de identificare a contribuabilului/plătitorului și, dacă este cazul, datele de identificare a persoanei împuternicite de contribuabil/plătitor;

d) obiectul actului administrativ fiscal;

e) motivele de fapt;

f) temeiul de drept;

g) numele și calitatea persoanelor împuternicite ale organului fiscal, potrivit legii;

h) semnătura persoanelor împuternicite ale organului fiscal, potrivit legii, precum și ștampila organului fiscal emitent;

i) posibilitatea de a fi contestat, termenul de depunere a contestației și organul fiscal la care se depune contestația;

j) mențiuni privind audierea contribuabilului/plătitorului."

Conform art. 97 din același act normativ:

"Decizia de impunere trebuie să cuprindă, pe lângă elementele prevăzute la art. 46, și tipul creanței fiscale, baza de impozitare, precum și cuantumul acesteia, pentru fiecare perioadă impozabilă."

Prin Decizia de impunere nr. x/29.06.2016, Primăria Orașului Azuga - Serviciul Economic a stabilit că intimata datorează pe anul 2016 suma totală de 198.937 RON, reprezentând:

- impozit pe clădiri - str. x și str. x, ambele situate în Orașul Azuga, județul Prahova - 198.120 RON;

- impozit pe terenurile intravilane situate din Orașul Azuga, str. x și nr. 15B, județul Prahova - 367 RON;

- impozit pe mașina de bătut zăpada - 450 RON.

Contrar celor susținute de recurenți, Înalta Curte apreciază că Decizia de impunere analizată nu este motivată în mod corespunzător, ceea ce atrage sancțiunea nulității acesteia, în raport de prevederile art. 49 alin. (1) lit. b) din Codul de procedură fiscală.

În concret, din conținutul deciziei nu rezultă modalitatea de stabilire a impozitelor, baza de impozitare, modul de calcul al impozitelor, categoria de folosință a terenurilor, temeiul juridic al stabilirii și calculării obligațiilor fiscale, hotărârile de consiliu local prin care s-au stabilit zonele de impozitare și procentele aplicate.

5.3. Referitor la Sumarul notă de plată

Conform art. 1 pct. 1 din Codul de procedură fiscală, actul administrativ fiscal este "actul emis de organul fiscal în exercitarea atribuțiilor de administrare a impozitelor, taxelor și contribuțiilor sociale, pentru stabilirea unei situații individuale și în scopul de a produce efecte juridice față de cel căruia îi este adresat."

Prin Sumarul notă de plată emis la data de 20.07.2016, Primăria Orașului Azuga - Serviciul Economic a comunicat intimatei faptul că figurează cu debite principale și accesorii aferente acestora în sumă de 1.296.684,10 RON, din care 202.937 RON reprezintă obligații de plată pentru anul curent, 716.249,94 RON reprezintă rămășițe și 377.497,16 RON reprezintă accesorii aferente acestora.

Înalta Curte apreciază că Sumarul notă de plată anterior nominalizat nu este un act administrativ fiscal, în sensul textului legal anterior citat, ci este doar un act de informare a contribuabilului cu privire la debitele restante cu care acesta figurează pe rolul fiscal, debite care, însă, au fost stabilite prin acte de impunere anterioare. Ca atare, această operațiune administrativă nu poate fi contestată pe cale separată în contenciosul administrativ.

Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 și art. 28 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare, raportat la art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa în parte sentința atacată, în sensul că va respinge capătul de cerere având ca obiect anularea Sumarului notă de plată emis la data de 20.07.2016 de Primăria Orașului Azuga - Serviciul Economic, ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Unitatea Administrativ Teritorială Azuga și Primăria Orașului Azuga împotriva sentinței nr. 52 din 13 martie 2017 pronunțate de Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Casează în parte sentința atacată, în sensul că respinge capătul de cerere având ca obiect anularea Sumarului notă de plată emis de Primăria Orașului Azuga - Serviciul Economic, ca inadmisibil.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 2 iulie 2020.