ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4300/2019

Cererea de chemare în judecată Prin cererea formulată, reclamantul Inspectoratul de Poliție Județean Argeș a chemat în judecată pe pârâtul Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, solicitând anularea Hotărârii nr. 427/15.06.2016 prin care pârâtul a dispus amendarea Secțiilor de Poliție nr. 1 și 3 din Pitești cu amendă contravențională de câte 6000 RON. În subsidiar, reclamantul a solicitat înlocuirea amenzii cu sancțiunea avertisment.

Soluția instanței de fond Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 10/F- C. civ. din 25 ianuarie 2017, a respins excepțiile invocate de pârâtul Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării și, totodată, a respins, ca neîntemeiată, cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul Inspectoratul de Poliție Județean Argeș, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării.

Calea de atac exercitată Împotriva hotărârii instanței de fond reclamantul Inspectoratul de Poliție Județean Argeș a declarat recurs. În motivarea recursului se arată că este neîntemeiată reținerea instanței de fond potrivit căreia termenul prevăzut de art. 20 alin. (7) din Ordonanța Guvernului nr. 37/2000 este un termen de recomandare. Având în vedere faptul că acest text de lege prevede expres că hotărârea trebuie emisă în termen de 90 de zile de la sesizare, termenul menționat este un termen imperativ. În consecință, raportat la faptul că sesizarea a fost făcută la data de 25.02.2015, iar hotărârea a fost emisă în data de 15.06.2016, rezultă că hotărârea nr. 427 este lovită de nulitate absolută. Mai mult, măsurile și verificările efectuate în vederea soluționării memoriului înregistrat la Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării sub nr. x/25.02.2015 au constat în cercetări la fața locului ale unor imobile, aflate în același oraș, prin urmare termenul imperativ de 90 de zile putea fi respectat cu ușurință. În conformitate cu prevederile art. 56 alin. (1) C. proc. civ., poate fi parte în judecată orice persoană care are folosința drepturilor civile. Potrivit art. 12 lit. b) din Legea nr. 218/2002 privind organizarea și funcționarea Poliției Române, la nivel de județ, inspectoratele de poliție sunt unități cu personalitate juridică. Deci, sancționarea secțiilor de poliție este nelegală, acestea neavând personalitate juridică sau drept de administrare asupra imobilelor în care se află secțiile de poliție. Cu privire la individualizarea sancțiunilor, instanța de fond a reținut că aceasta s-a realizat corespunzător, astfel că situația reținută de către instanță este neîntemeiată . După controalele efectuate la secția nr. 1 și secția nr. 3 de Poliție Pitești, Inspectoratul de Poliție Județean Argeș a luat măsuri în vederea îndeplinirii măsurilor stabilite prin procesele-verbale de control nr. x/22.02.2016 și y/22.02.2016 emise de către Agenția Județeană pentru Plăți și Inspecție Socială. Având în vedere faptul că Inspectoratul de Poliție Județean Argeș s-a conformat măsurilor stabilite de către inspectorii Agenției Județene pentru Plăți și Inspecție Socială și a remediat aproape în totalitate deficiențele constatate cu ocazia controlului și înainte de termenul stabilit prin procesele-verbale de control, unele deficiențe fiind remediate chiar înainte de emiterea hotărârii nr. x, sancțiunile aplicate sunt excesiv de oneroase și, în consecință, ar trebui înlocuite cu avertisment sau redus cuantumul acestora spre minimul prevăzut de art. 26 din O.U.G. nr. 137/2000, respectiv 1.000 RON. În susținerea recursului sunt indicate și redate texte de lege incidente pricinii.

Soluția instanței de recurs Analizând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurent, a dispozițiilor legale incidente pricinii, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat. Pentru a ajunge la această soluție instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate. Prin Hotărârea nr. 427 din 15 iunie 2006 emisă de Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării s-a dispus amendarea Secțiilor de Poliție nr. 1 și 3 din Pitești cu amendă contravențională în cuantum de câte 6.000 RON. Din actele și lucrările dosarului rezultă că, într-adevăr, hotărârea Colegiului director al CNCD a fost emisă la mai mult de 90 de zile de la data sesizării, deoarece sesizarea a fost înregistrată la data de 25.02.2015, iar hotărârea a fost emisă la data de 15.06.2016. Înalta Curte constată că instanța de fond în mod corect a reținut că acest aspect nu are efect asupra legalității hotărârii, întrucât termenul respectiv este unul de recomandare. Hotărârea este rezultatul final al unei proceduri, iar împrejurarea că respectiva procedură poate avea un parcurs mai îndelungat de 90 de zile nu poate duce la concluzia că trebuie să rămână nefinalizată pentru că nu s-ar mai putea emite o hotărâre, pentru că o astfel de concluzie este împotriva scopului pentru care a fost adoptată O.G. nr. 137/2000. Pe de altă parte, s-a constatat că sesizarea a fost complexă, vizând mai multe instituții publice și un hotel, și a presupus măsuri corespunzătoare de edificare a consiliului asupra aspectelor sesizate, ceea ce a avut drept consecință inevitabilă prelungirea duratei de soluționare a sesizării respective. Prin urmare, în mod temeinic s-a apreciat că nu poate fi reținut argumentul de nelegalitate prezentat de recurentul-reclamant referitor la depășirea duratei de emitere a hotărârii. Cât privește lipsa capacității de folosință a secțiilor de poliție amendate și, pe cale de consecință, lipsa calității lor de subiect activ al unei contravenții, aceasta a fost justificată de recurent prin prisma faptului că secțiile de poliție nu au personalitate juridică. Înalta Curte constată că instanța de fond în mod temeinic a reținut că argumentul respectiv nu poate susține însă afirmația că secțiile de poliție nu au capacitatea de a fi titulare de drepturi și obligații în condițiile în care Legea nr. 218/2002 le stabilește existența ca entități distincte cu competențe în anumite domenii, recunoscându-le chiar capacitatea de a exercita anumite drepturi, capacitate de exercițiu căreia îi corespunde corelativ capacitatea de a-și asuma obligații. Secțiile de poliție sunt unități din structura Poliției Române și reflectă caracteristicile de instituție publică ale Poliției Române, ducând la îndeplinire atribuțiile ce le sunt stabilite legal chiar dacă nu au personalitate juridică, aceasta nefiind o condiție necesară pentru realizarea competențelor și atingerea scopului pentru care au fost înființate. Ele există și acționează potrivit legii și răspund pentru acțiunile lor. Astfel fiind, în măsura în care - prin acțiuni sau inacțiuni proprii - încalcă norme legale pentru care sunt prevăzute sancțiuni contravenționale, au calitatea de subiect activ al contravenției și capacitatea de a răspunde pentru faptele sau omisiunile lor. Secțiile de poliție puteau fi verificate de CNCD prin prisma respectării dispozițiilor O.G. nr. 137/2000 din perspectiva luării tuturor măsurilor materiale pentru a asigura accesul în respectivele imobile a persoanelor cu dizabilități și folosirea de către acestea a diverselor oficii sau camere. În ceea ce privește amenda aplicată, Înalta Curte constată că aceasta a fost bine individualizată de Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării la câte 6.000 RON, prin orientarea spre minimul legal, limitele prevăzute de O.G. nr. 137/2000 fiind între 1.000 RON și 30.000 RON, dacă discriminarea vizează o persoană fizică, respectiv între 2.000 RON și 100.000 RON, dacă discriminarea vizează un grup de persoane sau o comunitate, astfel că susținerile privind greșita individualizare a sancțiunilor nu pot fi primite. De asemenea, Înalta Curte constată că și celelalte critici formulate sunt nefondate, judecătorul fondului apreciind în mod corect, legal, starea de fapt dedusă judecății, hotărârea pronunțată nefiind susceptibilă de criticile formulate, dimpotrivă, aceasta a fost dată cu aplicarea corectă a dispozițiilor legale aplicabile cauzei, după cercetarea atentă a fondului și a probatoriilor administrate. Prin urmare, instanța constată că susținerile și criticile recurentului sunt neîntemeiate și nu pot fi primite, iar instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală, motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., fiind nefondat.

Temeiul legal al soluției instanței de recurs Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va fi respins, ca nefondat.