ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4263/2020

Ședința publică din data de 09 septembrie 2020

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea înregistrată la data de 08.01.2016 pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2016, reclamanta A. S.A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională de Reglementare în domeniul Energiei (ANRE), anularea Ordinului nr. 165/07.12.2015 privind modificarea Metodologiei de stabilire a tarifelor pentru serviciul de distribuție a energiei electrice, aprobate prin Ordinul președintelui ANRE nr. 72/2013, publicat în Monitorul Oficial nr. 908/08.12.2015, emis de Președintele ANRE, precum și obligarea pârâtei la emiterea unui nou act administrativ cu privire la prevederile art. 105 alin. (1) din Metodologia de stabilire a tarifelor pentru serviciul de distribuție a energiei electrice, aprobată prin Ordinul președintelui ANRE nr. 72/2013, care să prevadă reglementarea art. 105 alin. (1) în mod identic formei anterioare Ordinului nr. 165/2015, cu cheltuieli de judecată.

Prin acțiunea înregistrată pe rolul aceleiași instanțe la data de 11.02.2016, în dosarul nr. x/2016, reclamanta CEZ Distribuție S.A. a solicitat anularea Ordinului ANRE nr. 165/2015.

Prin încheierea de ședință din 14.06.2016 s-a admis excepția de conexitate și s-a dispus conexarea dosarului nr. x/2016 la dosarul nr. x/2016, ambele aflate pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Prin sentința civilă nr. 2409/2016 din 12 iulie 2016, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins cererile formulate de reclamantele A. S.A. și CEZ Distribuție S.A., în contradictoriu cu pârâta ANRE, ca neîntemeiate.

Împotriva sentinței civile nr. 2409/2016 din 12 iulie 2016 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal au declarat recurs reclamantele A. S.A. și Distribuție Energie Oltenia S.A. .

3.1. În motivarea cererii de recurs întemeiate pe disp. art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 din C. proc. civ., reclamanta A. S.A., în prezent A. S.A., a arătat că sentința nu cuprinde motivarea în fapt cu privire la motivele de nelegalitate invocate. Instanța de fond face, în esență, simple trimiteri la texte de lege care, în opinia sa i-ar justifica decizia, fără însă a explica în concret de ce motivul de nelegalitate analizat trebuia cenzurat prin prisma textului de lege în discuție. Nu se poate stabili care a fost raționamentul instanței ce a condus la respingerea acțiunii, judecătorul fondului limitându-și "motivarea" la afirmații abstracte și trimiteri la texte de lege.

Motivarea primei instanțe este una sumară, echivalând cu lipsa motivării, încălcându-se totodată dreptul reclamantei la un proces echitabil, sens în care a invocat hotărârea CEDO în cauza Albina c. României, 28 iulie 2005.

Referitor la motivul de recurs întemeiat pe disp. art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. a susținut că instanța de fond a înlăturat în mod greșit motivele de nelegalitate a ordinului pe care le-a invocat. Astfel, cerința motivării actului administrativ este o condiție de legalitate a acestuia, constituind o garanție pentru persoanele interesate împotriva arbitrariului, a cărei nerespectare conduce la nulitatea actului. De altfel, prin sent. nr. 1086/2016 pronunțată asupra cererii de suspendare a executării ordinului, instanța a reținut aparența de nelegalitate a ordinului din perspectiva nemotivării lui.

Recurenta a invocat disp. art. 30, 31 și 32 din Legea nr. 24/2000, art. 7 alin. (2) din Legea nr. 52/2003, a precizat că proiectul de Ordin nr. 165/2015 nu a fost însoțit de un instrument de motivare în conformitate cu legea, iar nota de prezentare ce a însoțit proiectul ordinului nu cuprinde motivarea emiterii reglementării, nu respectă cerințele prevăzute de lege cu privire la conținutul instrumentului de motivare. De asemenea, referatul de aprobare invocat de ANRE nu acoperă cerința motivării actului administrativ având în vedere următoarele aspecte: a fost publicat pe site-ul ANRE abia în data de 08.12.2015, deși instrumentul de motivare trebuie să fie publicat odată cu supunerea spre dezbatere a proiectului de act normativ, iar persoanele interesate nu au cunoscut, în cadrul procedurii de dezbatere publică, rațiunea emiterii reglementării de către ANRE, astfel încât să fi putut prezenta propunerile și observațiile. Acest referat nu a fost cunoscut nici de Consiliul Consultativ, de vreme ce ANRE a indicat faptul că ar fi fost întocmit înaintea ședinței Comitetului de reglementare.

Referatul de aprobare nu respectă prevederile legale referitoare la motivarea actelor administrative, întrucât nu cuprinde toate elementele prevăzute de lege pentru conținutul instrumentului de motivare. Astfel, nu cuprinde secțiunile referitoare la: i) impactul financiar asupra bugetului general consolidat atât pe termen scurt, pentru anul curent, cât și pe termen lung (pe 5 ani), inclusiv informații cu privire la cheltuieli și venituri; ii) impactul asupra sistemului juridic, iii) măsurile de implementare, iv) consultările efectuate pentru elaborarea actului administrativ.

Singura motivare exhibată în cuprinsul referatului se referă la o pretinsă protejare a utilizatorilor finali. Deci, referatul de aprobare prezintă o motivare a emiterii actului exclusiv din perspectiva utilizatorilor finali, cu ignorarea celorlalte persoane afectate de reglementare, în speță, operatorii de distribuție.

Nu sunt prezentate analizele concrete ale reglementării și impactul asupra operatorilor economici sau asupra pieței energiei, nu există o fundamentare concretă cu privire la rațiunea adoptării actului, nu sunt prezentate consultările efectuate pentru elaborarea proiectului actului normativ. Aspectele prezentate de ANRE prin referatul de aprobare nu reprezintă argumente legale și justificate, ci numai niște aspecte de oportunitate avute în vedere doar de autoritatea emitentă.

Cu privire la retroactivitatea Ordinului nr. 165/2015, recurenta a susținut că la data de 27.11.2015 au fost publicate pe site-ul ANRE ordinele pentru aprobarea tarifelor specifice pentru serviciul de distribuție a energiei electrice și a prețului pentru energia electrică reactivă la operatorii de distribuție concesionari pentru anul 2016. Aceste proiecte nu au fost întocmite în conformitate cu disp. art. 105 alin. (1) din Metodologia care era în vigoare, respectiv nu au prevăzut tarife cu respectarea plafoanelor prevăzute de text, tarife care să fi fost ulterior modificate după publicarea Ordinului nr. 165/2015.

ANRE a emis proiecte de ordine pentru aprobarea tarifelor specifice care prevedeau o scădere a tarifelor de aproximativ 14% în privința recurentei, anterior intrării în vigoare a ordinului sus menționat, când art. 105 alin. (1) din Metodologie era în sensul limitării la 7% în ce privește creșterea, dar și scăderea tarifelor.

Ordinele au fost supuse spre aprobare cu încălcarea Ordinului nr. 72/2013 și nu în baza acestuia, ci în baza unor prevederi viitoare ale acestuia, ANRE aplicând deja prevederile Ordinului nr. 165/2015, neintrat în vigoare. Or, de la momentul supunerii spre dezbatere publică a Ordinului nr. 165/2015 și până la momentul adoptării lui, acesta putea suferi modificări, putea fi adoptat în altă formă sau putea să nu fie votat. Însă ANRE știa că va ignora toate punctele de vedere transmise în cadrul dezbaterii publice și va adopta Ordinul nr. 165/2015 exact așa cum dorește, astfel încât, deși acest Ordin nu era în vigoare, a întocmit în baza lui proiectele de ordine pentru aprobarea tarifelor specifice.

A invocat disp. art. 11 alin. (1), art. 12 alin. (3) din Legea nr. 24/2000, art. 6 alin. (1) și (2) din C. civ. susținând că proiectele de ordine pentru aprobarea tarifelor specifice au prevăzut scăderi mai mari decât plafonul stabilit de Ordinul nr. 72/2013, în forma în vigoare la momentul publicării proiectelor de ordine menționate, iar aceste tarife nu au suferit modificări ulterior adoptării și publicării Ordinului nr. 165/2015, rezultând că acestea au fost întocmite în baza Ordinului nr. 165/2015, care a fost aplicat anterior intrării sale în vigoare.

A fost invocată cu privire la principiul neretroactivității legii și jurisprudența CJUE, respectiv hotărârea din Cauza C-368/89 Antonio Crispoltoni vs. Fattoria autonoma tabacchi di Cita di Castello.

Cum modificarea legislativă a permis de la intrarea sa în vigoare micșorarea tarifelor de distribuție sub pragurile vizate de estimările operatorilor economici, întreaga procedură de corecție urmează să se facă prin raportare la noile tarife reduse, aflându-ne în situația în care, deși estimările și alocările de costuri au fost făcute de operatori în temeiul cadrului legal existent pentru o perioadă în curs, cadru legal care nu permitea astfel de variații ale tarifelor, corecțiile ulterioare să se facă, pentru aceeași perioadă de reglementare, dar în baza unor valori de prețuri complet noi și neplanificate. Astfel, este o retroactivitate implicită, de vreme ce aceste modificări au impact asupra unei situații juridice în curs, născute sub imperiul legii vechi, ale cărei efecte erau previzionate legitim a se epuiza sub imperiul legii în temeiul căreia s-au născut.

A menționat recurenta că actul administrativ nu a fost efectiv dezbătut în cadrul Comitetului de reglementare, în conformitate cu art. 5 alin. (2) din O.U.G. nr. 33/2007. Totodată, nu au fost respectate disp. art. 6 din O.U.G. nr. 33/2007 care prevăd asistența Comitetului de reglementare de către Consiliului consultativ în procesul de adoptare a actelor emise de ANRE.

Legea nr. 52/2003 reglementează prin art. 7 alin. (1)-(12) o procedură de drept comun cu privire la elaborarea și adoptarea actelor normative ce trebuie respectată și, prin art. 7 alin. (13), o procedură de excepție ce poate fi utilizată numai dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de text.

ANRE a adoptat actul administrativ în procedură de urgență, dar motivările acestei alegeri sunt eronate. Astfel, necesitatea aprobării și transmiterii spre publicare în Monitorul Oficial a tarifelor de distribuție nu constituie o situație de urgență, autoritatea justificând urgența prin necesitatea de respectare a propriului calendar, impus de O.U.G. nr. 33/2007. ANRE își invocă propria culpă în vederea justificării adoptării actului în regim de urgență susținând, în realitate, că nu și-a organizat corespunzător activitatea astfel încât să respecte calendarul de aprobare a tarifelor de distribuție. Argumentul ANRE referitor la faptul că necesitatea modificării a apărut târziu în cadrul discuțiilor cu operatorii de distribuție din luna noiembrie 2015 este incorect, în condițiile în care la data de 22.08.2013 (momentul adoptării Ordinului nr. 72/2013), forma inițială a art. 105 alin. (1) a fost stabilită prin acceptarea de către ANRE a propunerii operatorilor de distribuție în sensul că sintagma din proiectul de ordin "tarifele de distribuție pot crește de la un an la altul"a fost înlocuită cu sintagma "tarifele de distribuție pot varia de la un an la altul". Această solicitare a operatorilor a fost discutată și acceptată de ANRE încă din august 2013, motivat de faptul că necesitatea de aplicare a plafonării este incidentă și în cazul scăderii tarifelor de distribuție, tocmai în scopul protejării atât a operatorilor de distribuție, cât și a consumatorilor.

Timp de 2 ani, din 2013 până în decembrie 2015, textul art. 105 alin (1) din Metodologie prevedea în mod neechivoc faptul că variația operează atât în sensul creșterii, cât și în cazul scăderii, acesta fiind singurul sens al acestui articol gândit și acceptat de ANRE. Nu a fost probată afirmația potrivit căreia pretinsa "neclaritate" a textului art. 105 (1) ar fi apărut în noiembrie 2015.

Cu privire la încălcarea principiului transparenței decizionale, a Legii nr. 52/2003 și a Legii nr. 24/2000, recurenta a arătat că acesta este un principiu de bază al reglementărilor în sectorul energiei, sens în care a invocat disp. art. 2, art. 79 alin. (4) din Legea 123/2012, art. 8, art. 9 alin. (1) din O.U.G. nr. 33/2007, art. 1, art. 2 din Metodologia aprobată prin Ordinul nr. 72/2013.

Principiul transparenței decizionale, astfel cum este prevăzut în cuprinsul Legii nr. 52/2003 are drept componente de bază următoarele principii: informarea în prealabil a persoanelor asupra proiectelor de acte normative, consultarea cetățenilor și a asociațiilor legal constituite în procesul de elaborare a proiectelor de acte normative.

Recurenta a invocat, de asemenea, disp. art. 7 din Legea 52/2003 susținând că aprobarea Ordinului nr. 165/2015 a încălcat în mod grav acest principiu, fiind încălcate și principiile programului de măsuri Better Regulation adoptat de Comisia Europeană, în scopul unei mai bune legiferări, prin organizarea unor consultări eficiente și concrete.

În primul rând, documentul de modificare a Ordinului nr. 72/2013 (proiectul Ordinului nr. 165/2015) a fost publicat ca document de discuție pe site-ul ANRE la data de 26.11.2015, cu termen de transmitere a observațiilor la data de 06.12.2015, respectiv duminica. Ordinul nr. 165/2015 a fost adoptat la data de 07.12.2015, fiind deja publicat în Monitorul Oficial în data de 08.12.2015. Această modalitate de aprobare încalcă Legea nr. 52/2003, nefiind respectat termenul de 30 de zile prevăzut de art. 7 alin. (2) din lege. De asemenea, nu a existat o consultare publică, efectivă, care să permită persoanelor interesate să determine de o manieră rezonabilă impactul modificării metodologice, îndeosebi din perspectiva planului investițional.

Adoptarea în regim de urgență poate fi făcută exclusiv în cazul în care sunt îndeplinite condițiile prevăzute de textul citat, condiții neîndeplinite în cazul de față. Susținerea ANRE din cuprinsul Notei de prezentare potrivit căreia tarifele de distribuție se aprobă și se transmit spre publicare la Monitorul Oficial până la data de 15 decembrie nu poate fi o circumstanță excepțională, care să impună adoptarea unei soluții imediate și în scopul evitării unei grave atingeri aduse interesului public.

Proiectul Ordinului nr. 165/2015 nu a fost însoțit de niciunul dintre următoarele documente prevăzute de Legea 52/2003: notă de fundamentare, expunere de motive, referat de aprobare privind necesitatea adoptării actului normativ propus, studiu de impact și/sau de fezabilitate, fiind publicată numai o notă de prezentare a documentului. În plus, adoptarea ordinului s-a făcut fără efectuarea evaluării preliminare, contrar art. 7 din Legea nr. 24/2000. Ordinul nu a respectat cerința efectuării analizei preliminare a studiului de impact.

Realizarea analizei preliminare și a studiului de impact ar fi evidențiat dacă există un fundament real din perspectivă economică, socială, pentru reglementarea în cauză, în speță neexistând niciun astfel de fundament. De asemenea, s-ar fi analizat dacă modificarea este conformă legislației naționale și celei comunitare, precum și care este impactul cu privire la toate persoanele afectate de reglementare, pentru a se asigura un echilibru între interesele nu doar ale consumatorilor, ci și ale operatorilor de distribuție, și dacă sunt respectate principii fundamentale care trebuiau avute în vedere la stabilirea tarifelor.

ANRE nu a justificat de ce este necesară scăderea considerabilă și intempestivă a tarifelor de distribuție pentru anul 2016, în contextul în care regularizarea pe variație (așadar și scăderea) se realiza potrivit metodologiei anterioare pe o perioadă de mai mulți ani atunci când era cazul.

Cu privire la încălcarea principiilor stabilității, predictibilității reglementărilor în sectorul energiei electrice, precum și a stabilității prețurilor, a dreptului de proprietate al recurentei asupra veniturilor, prevăzut de art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 al CEDO și a speranței legitime, recurenta a invocat modalitatea de stabilire a tarifelor de distribuție, reglementată în art. 102 - 115 din Metodologie, precum și disp. art. 2 ale acestei metodologii.

A fost emis Ordinul ANRE nr. 72/2013, de aprobare a Metodologiei de stabilire a tarifului pentru serviciul de distribuție a energiei electrice, iar modificarea adusă prin Ordinul nr. 165/2015 nu este în niciun caz o simplă clarificare a prevederilor Metodologiei, ci o modificare de substanță a acesteia în cadrul perioadei de reglementare. ANRE a acceptat la momentul emiterii Ordinului nr. 72/2013 propunerea operatorilor de distribuție în sensul înlocuirii sintagmei "pot crește" cu sintagma "pot varia" tocmai având în vedere faptul că plafonarea nu poate opera numai cu privire la creșterea tarifelor, ci și cu privire la scăderea acestora, astfel încât să se asigure și respectarea principiului nediscriminării.

Recurenta a făcut trimitere la încălcarea flagrantă a disp. pct. 5.4 din H.G. nr. 1069/2007 pentru aprobarea Strategiei energetice a României pentru perioada 2007-2020 susținând că prin această modificare esențială a Ordinului nr. 72/2013, produsă într-un timp foarte scurt de la modificările survenite și în ceea ce privește Rata reglementată a rentabilității (RRR), se creează un climat de instabilitate și impredictibilitate în domeniul activității de distribuție a energiei electrice, descurajându-se investițiile în sectorul energiei. Totodată, sunt încălcate prevederile art. 2 lit. e), art. 79 alin. (4) lit. a), c), f) și g) din Legea energiei.

Eliminarea pragului de limitare cu privire la marja de scădere a tarifelor conduce la dispariția oricărei predictibilități pe care ar putea să o aibă operatorii în ceea ce privește marjele eventualelor scăderi de prețuri operate de ANRE în viitor. De asemenea, adoptarea ordinului a încălcat principiul așteptării legitime, componentă a principiului legalității actelor administrative, care s-a impus, îndeosebi, prin jurisprudența CJUE.

Totodată, operatorii, în speță recurenta, nu se puteau aștepta la eliminarea plafoanelor prevăzute de art. 105 alin. (1) din Metodologie. Prin modalitatea abuzivă de reglementare, ANRE a încălcat și acest principiu, ignorând observațiile transmise de operatori. În plus, prin Ordinul nr. 165/2015 se încalcă dreptul de proprietate al societății asupra veniturilor cuvenite, aspect ce contravine prevederilor art. 1 din Protocolul Adițional nr. 1 al CEDO.

Recurenta a mai susținut că reglementarea este în contradicție cu speranța sa legitimă, ca o componentă a dreptului de proprietate protejat de CEDO. Astfel, în contextul reglementării din art. 105 alin. (1) al Ordinului nr. 72/2013, în forma anterioară Ordinului modificator nr. 165/2015, recurentei i s-a creat speranța legitimă că va beneficia de veniturile cuvenite, rezultate din asigurarea serviciului de distribuție, societatea făcând un plan de investiții la începutul perioadei de reglementare. Or, în cadrul perioadei de reglementare de 5 ani, ANRE a modificat cadrul legislativ în sensul stabilirii posibilității discreționare a ANRE de a scădea tarifele de distribuție, aspect ce nu putea fi prevăzut și realizat în contextul reglementării anterioare. Mai mult, prin faptul că ANRE poate dispune discreționar de sumele de bani cuvenite recurentei se creează o ingerință nejustificată în dreptul de proprietate al operatorului de distribuție.

Motivarea ANRE referitoare la modificarea Metodologiei determinată de pretinsa necesitate a clarificării art. 105 alin. (1) nu este corectă. Nu poate exista o altă interpretare a acestor dispoziții, ele stabilind în mod expres faptul că tarifele de distribuție pot varia, atât în sensul creșterii, cât și în sensul scăderii, în limitele prevăzute de text, aspect cunoscut și acceptat de autoritate încă de la momentul aprobării Ordinului 72/2013, când ANRE a acceptat propunerile operatorilor de distribuție cu privire la aceste prevederi, în sensul înlocuirii sintagmei "pot crește (...) cu cel mult" cu sintagma "pot varia (...) cu cel mult", având în vedere tocmai faptul că plafonarea tarifelor trebuie să fie incidentă atât în cazul creșterii, cât și în cazul scăderii acestora, în scopul evitării unei reglementări impredictibile și discriminatorii.

Susținerile ANRE referitoare la necesitatea efectuării corecțiilor prin raportare la presupusa respectare a unor drepturi ale utilizatorilor finali nu sunt întemeiate, fiind menite a-i conferi ANRE un argument de care să se folosească în fața instanței în sprijinul adoptării actului administrativ nelegal.

Astfel, ANRE stabilește, la finalul fiecărui an, tarifele pentru anul următor în funcție de mai mulți factori, printre care și sumele estimate transmise de distribuitori (printre care și recurenta), reprezentând costuri și investiții. În funcție de verificările factorilor care stau la baza stabilirii tarifelor, este posibil fie să existe necesitatea acordării unor sume suplimentare, caz în care se majorează tarifele, fie necesitatea recuperării unor sume, caz în care se diminuează tarifele.

Nu există o justificare pentru eliminarea plafonului în cazul scăderii tarifelor, în condițiile în care potrivit art. 105 alin. (1) din Metodologie, diminuările și majorările de tarife și, implicit, corecțiile se realizau cu respectarea plafoanelor prevăzute de text. Contrar susținerilor ANRE, în cazul de față nu este vorba despre sume necuvenite sau despre o pretinsă îmbogățire fără justă cauză a operatorilor în detrimentul utilizatorilor finali; încasarea sumelor reprezentând tarife s-a făcut în baza legii și a normelor emise de ANRE, pentru acoperirea atât a costurilor de distribuție, cât și pentru realizarea unui program investițional pe 5 ani, aprobat de ANRE.

Prin Ordinul nr. 165/2015 se încalcă în mod flagrant principiul nediscriminării, operatorii de distribuție fiind în mod evident discriminați față de clienții finali. Discriminarea este evidentă între posibilitatea reducerii tarifelor și posibilitatea creșterii tarifelor de distribuire. Modificarea survenită prin Ordinul nr. 165/2015 lăsă loc unui subiectivism nepermis al autorității de reglementare în ceea ce privește scăderea tarifelor de distribuție. Efectul reglementării este acela că, în funcție de diverși factori subiectivi, ANRE poate reduce oricât de mult tarifele de distribuire, dar, indiferent de ceea ce se întâmplă pe piața energiei electrice, creșterea tarifelor este plafonată de lege, în sens larg.

În cazul în care factorii de care depind tarifele de distribuție scad în mod exponențial sau în cazul aprecierii discreționare a ANRE, această autoritate poate scădea până la orice nivel tarifele de distribuție, ceea ce relevă caracterul evident discriminatoriu al acestei reglementări, care afectează în mod grav drepturile și interesele legitime ale reclamantei și ale celorlalți operatori de distribuție.

Eliminarea plafonării scăderii tarifelor de distribuție discriminează în mod evident operatorii de distribuție conducând la reducerea încasărilor și, implicit, la imposibilitatea onorării obligațiilor față de bugetul de stat, de furnizori și de salariați. Totodată, este perturbat serviciul public de distribuție a energiei electrice. Ca o consecință, reclamanta va fi în imposibilitatea realizării programului de investiții elaborat pe baza unor principii echilibrate și raționale.

Eliminarea plafonării scăderii tarifelor de distribuție va conduce, pe termen mediu și lung, la creșterea costurilor cu întreținerea și modernizarea rețelei de distribuție, cu efect direct asupra clienților finali. Contrar celor susținute de ANRE, modificarea adusă prin Ordinul nr. 165/2015 nu este de natură a aduce beneficii consumatorilor.

Modificarea este discriminatorie și în contextul în care, în ipoteza creșterii tarifelor de distribuție, diferența se regularizează prin corecții în anii următori, cu respectarea plafonului maxim de creștere - astfel cum s-a întâmplat în trecut - în timp ce, în ipoteza scăderii tarifelor, acestea pot fi regularizate într-un singur an, nemaifiind o limită de scădere. Reglementarea este una vădit discriminatorie, neexistând nicio rațiune pentru care plafonarea să se aplice numai în ceea ce privește creșterea tarifelor, aceste aspecte demonstrând aparența de nelegalitate a ordinului contestat.

Cu privire la încălcarea Directivei 2009/72/CE (Directiva 72/2009), recurenta a invocat disp. art. 37 alin. (1) și alin. (6), art. 49 alin. (1) din această directivă, art. 76, art. 79 alin. (4) din Legea energiei susținând că la nivel național, transpunerea directivei s-a făcut într-o manieră defectuoasă. Astfel, deși legea română prevede obligația adoptării de către autoritatea de reglementare a unei metodologii de reglementare a prețurilor și tarifelor, lipsesc cu desăvârșire prevederile din directivă legate de principiile procedurale ce ar trebui avute în vedere la adoptarea unor astfel de metodologii.

Cu privire la maniera de stabilire a tarifelor, directiva impune obligația de a stabili tarifele astfel încât să permită realizarea investițiilor necesare pentru viabilitatea rețelelor. De altfel, încurajarea realizării investițiilor prin stabilirea unor prețuri de piață, care să ofere stimulente adecvate pentru dezvoltarea rețelei, este un principiu care se regăsește în preambulul Directivei nr. 72/2009 (punctul 56). Or, un astfel de scop al directivei nu poate fi atins de către operatorii economici decât dacă aceste tarife și/sau metodologii sunt suficient de precise și acordă un nivel satisfăcător de previzibilitate.

Cadrul actual național, așa cum apare reglementat în Legea energiei și cum a fost modificat prin Metodologie, nu îndeplinește cerința previzibilității tarifelor prevăzută de directivă, netranspunând obligația autorității de reglementare de a stabili sau aproba metodologiile folosite la calcularea tarifelor de distribuție, cu suficient timp înainte de intrarea lor în vigoare. Sintagma cu suficient timp înainte de intrarea lor în vigoare ar trebui interpretată în strânsă conexiune cu obligația operatorilor de distribuție de a stabili, în baza tarifelor și metodologiilor astfel aprobate, efectuarea planurilor de investiții pentru funcționarea continuă a rețelelor.

Recurenta a făcut referire la jurisprudența CJUE în materie susținând că este mai mult decât evident faptul că adoptarea Ordinului nr. 165/2015 s-a făcut cu încălcarea normelor comunitare, în contextul în care cadrul juridic național actual transpune în mod defectuos și incomplet prevederile directivei referitoare la principiile ce trebuie respectate în procesul de adoptare a metodologiilor folosite la calcularea tarifelor de distribuție.

ANRE nu și-a însușit principiile impuse de Directiva 72/2009 în contextul în care proiectul de modificare a Metodologiei a fost publicat ca document de discuție la data de 26.11.2015, cu termen de transmitere a observațiilor la 06.12.2015, intrarea în vigoare având loc în data de 08.12.2015, un termen de aprobare a modificării departe de rezonabilitatea impusă expres de prevederile Directivei 72/2009.

Cu privire la încălcarea obiectivelor reglementărilor din sectorul energetic în ceea ce privește operatorii de distribuție, recurenta a menționat că Ordinul nr. 165/2015 încalcă disp. art. 2 din cuprinsul Metodologiei, fiind contrar obiectivelor reglementării stimulative. Astfel, aplicarea acestui tip de reglementare stimulativă, în condiții de transparență decizională, este menită să asigure, printre altele, viabilitatea financiară a societăților de distribuție, funcționarea efectivă și eficientă a societăților de distribuție și promovarea investițiilor eficiente în rețeaua de distribuție a energiei electrice în scopul folosirii eficiente a infrastructurii existente, a operării în condiții de siguranță a rețelelor de distribuție și a îmbunătățirii calității serviciului de distribuție. Or, eliminarea plafonării scăderii tarifelor de distribuție are ca efect încălcarea acestor obiective. Ca urmare a eliminării plafonului, orice scădere viitoare a tarifelor se va putea face de către autoritatea de reglementare fără ca aceasta să fie obligată să țină cont de un prag maxim de scădere, fapt ce va antrena un puternic impact financiar asupra operatorilor din domeniu, aceștia fiind în imposibilitatea de a prevedea limita până la care s-ar putea face eventuale scăderi viitoare.

3.2. În motivarea cererii de recurs întemeiate pe disp. art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., reclamanta Distribuție Energie Oltenia S.A. (fostă CEZ Distribuție SA) a arătat că instanța de fond nu a avut în vedere faptul că Ordinul nr. 165/2015 nu a fost emis în circumstanțe excepționale, care să justifice adoptarea sa în procedura de urgență și, în consecință, a fost încălcată Legea nr. 52/2003.

A invocat disp. art. 7 alin. (13) din Legea nr. 52/2003 și a susținut că motivarea oferită de ANRE nu poate fi avută în vedere de instanță ca fiind o circumstanță excepțională, deoarece acest aspect era cunoscut de ANRE, care avea posibilitatea să realizeze modificarea art. 105 din Metodologie în procedura normală. În fapt, nu este vorba de o clarificare a prevederilor art. 105 din Metodologie, ci de o modificare efectivă a acestui articol prin care, pe viitor, este permis ca tarifele de distribuție să poată scădea cu mai mult de 10%, dar să nu poată crește cu mai mult de 10%.

Recurenta a mai susținut că termenul în care au fost solicitate observațiile la proiectul de modificare a ordinului a fost foarte scurt și nerezonabil, nefiind suficient pentru ca operatorii de distribuție să poată formula observații și să analizeze impactul acestei modificări. S-a dorit, de fapt, doar bifarea unei acțiuni, fără a se urmări obținerea unui punct de vedere de la persoanele afectate de modificare, decizia fiind de fapt deja luată. Mai mult, la data de 27.11.2015 (la o zi după data publicării propunerii de modificare a Metodologiei și înainte de data când observațiile trebuiau transmise) se publică proiectele de ordin pentru tarifele de distribuție pentru anul 2016. Aceste proiectele aveau în vedere Metodologia modificată, modificare ce nu era încă în vigoare, nu era aprobată și publicată în Monitorul Oficial, nici măcar discutată public.

Instanța de fond reține în mod eronat că este îndeplinită condiția motivării, întrucât proiectul Ordinului nr. 165/2015 nu a fost însoțit de un instrument de motivare în conformitate cu prevederile legale, deoarece nota de prezentare care a însoțit proiectul nu menționează decât faptul că proiectul reprezintă o completare a art. 105 alin. (1) din Ordinul ANRE nr. 72/2003, precum și împrejurarea că actul administrativ a fost emis în procedura de urgență. Referatul de aprobare invocat de ANRE nu a fost publicat pe site-ul pârâtei odată cu proiectul ordinului, ci ulterior, neîndeplinind cerința motivării, întrucât analiza acestei cerințe se face la momentul supunerii actului administrativ spre dezbatere publică.

Operatorul de distribuție, în baza Metodologiei care se presupune a fi stabilă și aplicabilă întregii perioade de reglementare, și-a făcut strategiile și planurile operaționale pe termen mediu bazat pe prevederile Metodologiei, bazându-se pe anumite venituri. Deviațiile majore cauzate de modificarea Metodologiei vor duce la necesitatea revizuirii planurilor de mentenanță și a cheltuielilor de operare a rețelei. Crearea unei limitări doar în ceea ce îl privește pe operatorul de distribuție produce un mare dezavantaj acestuia. De altfel, în perioada de reglementare anterioară au existat multe situații când, în vederea evitării creșterii tarifelor peste limita stabilită, au fost amânate venituri care erau datorate operatorului de distribuție, pentru o foarte lungă perioadă de timp, acesta nerecuperând în această perioadă costurile integral.

Instanța de fond reține în mod eronat că a fost îndeplinită cerința analizei preliminare/studiului de impact, făcând referire la capitolul 3 din Nota de fundamentare a proiectelor de ordine pentru aprobarea tarifelor specifice pentru serviciul de distribuție a energiei electrice și a prețului pentru energia electrică reactivă, publicată pe pagina de internet a pârâtei ANRE pe data de 27.11.2015. În fapt, acest document este reținut în mod eronat de instanță, deoarece această Notă de fundamentare nu este aferentă proiectului Ordinului nr. 165/2015, ci proiectelor de ordine pentru aprobarea tarifelor specifice pentru serviciul de distribuție a energiei electrice și a prețului pentru energia electrică reactivă valabile cu 01.01.2016 și, în consecință, aferentă altor acte administrative.

Referitor la încălcarea unui cadru de reglementare stabil și predictibil, recurenta a precizat că, în îndeplinirea în bune condiții a obligațiilor legale stabilite de Legea energiei electrice și de cadrul de reglementare secundar, operatorul de distribuție trebuie să beneficieze de un cadru de reglementare stabil, clar și previzibil. Unul dintre principalele obiective pe care ANRE trebuie să îl asigure reprezintă promovarea și asigurarea unei piețe de energie electrică sigură, durabilă din punct de vedere al mediului. Metoda de reglementare adoptată de ANRE în Metodologie trebuie să asigure transparență și stabilitate pentru întreaga perioadă de reglementare 2014-2018. Apreciază că modificarea Metodologiei trebuia făcută în urma unui proces de consultare publică cu operatorul de distribuție, cu minim șase luni înainte de începerea unei perioade de reglementare, pentru ca aceștia să poată fundamenta o propunere de investiții pentru îmbunătățirea calității serviciului. Modificarea repetată a Metodologiei prin apariția Ordinelor nr. 112/2014, nr. 146/2014 și nr. 165/2015 încalcă principiile unei reglementări stabile, clare și previzibile.

4.1. Intimata-pârâtă ANRE a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursurilor apreciind că instanța de fond a reținut în mod corect starea de fapt și a aplicat corect textele de lege incidente.

În esență, a susținut că modificarea în regim de urgență a Metodologiei a fost generată de faptul că operatorii de distribuție interpretau Metodologia în sens restrictiv, urgența modificării constând, la finele anului 2015, în împiedicarea recurentelor să împartă profitul necuvenit acționarilor și determinarea lor să ia măsuri pentru returnarea acestuia consumatorilor în anul următor.

Ordinul nu produce efect retroactiv, nefiind de natură să modifice nivelul veniturilor reglementate sau al costurilor anterior aprobate pentru operatorul de distribuție. Circumstanța excepțională de adoptare a ordinului a fost determinată de faptul că operatorii de distribuție nu au realizat costuri/investiții la nivelul celor estimate a fi realizate anterior, iar acești operatori au fost de acord cu analiza ANRE potrivit căreia tarifele trebuiau scăzute pentru anul 2016.

Intimata a respectat etapele procedurii prevăzute de art. 7 din Legea 52/2003, iar proiectul de ordin a fost supus aprobării Comitetului de reglementare, însoțit de evaluarea prezentată în cadrul referatului de aprobare, conform art. 6 alin. (3) din Legea 24/2000.

A mai susținut că operatorii de distribuție nu pot invoca nerespectarea principiilor menționate în cererile de recurs, din moment ce aplicarea Metodologiei pentru calculul corecțiilor anuale, independent de această modificare intervenită prin Ordinul nr. 165/2015, a permis calcularea și obținerea acelorași rezultate ale corecțiilor anuale de venituri. Modificarea unui alineat dintr-un articol al Metodologiei, la mai bine de 2 ani de la intrarea ei în vigoare, cu respectarea procedurilor legale de adoptare, nu poate să înfrângă stabilitatea și predictibilitatea cadrului legislativ și de reglementare.

Diminuarea profitului unui operator economic prin ajustarea tarifelor care i se recunosc de către autoritatea de reglementare nu poate reprezenta o diminuare ilicită a patrimoniului acesteia.

4.2. Recurenta A. S.A., în prezent A. S.A., a formulat întâmpinare prin care a solicitat admiterea recursului declarat de cealaltă reclamantă.

Recurenta A. S.A., în prezent A. S.A., a formulat răspuns la întâmpinarea ANRE prin care a solicitat admiterea recursului pe care l-a declarat, pentru motivele cuprinse în cererea de recurs.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând sentința recurată în raport cu motivele de casare invocate, apărările din întâmpinări și dispozițiile legale incidente, Înalta Curte constată că recursurile sunt nefondate.

Prin Ordinul președintelui ANRE nr. 165/07.12.2015, publicat în Monitorul Oficial nr. 908/08.12.2015, a fost modificată Metodologia de stabilire a tarifelor pentru serviciul de distribuție a energiei electrice, aprobată prin Ordinul președintelui ANRE nr. 72/2013.

Reclamantele sunt nemulțumite de modificarea, prin Ordinul nr. 165/07.12.2015, a art. 105 alin. (1) din Metodologia de stabilire a tarifelor pentru serviciul de distribuție a energiei electrice, în sensul că:

"Începând cu cea de-a treia perioadă de reglementare, tarifele de distribuție nu vor crește de la un an la altul în termeni reali cu mai mult de 10% pentru fiecare dintre tarifele specifice de distribuție și cu mai mult de 7% pentru tariful mediu ponderat".

1.1. Referitor la recursul reclamantei A. S.A., în prezent A. S.A., se constată că primul motiv de casare invocat este cel prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. vizând situația în care hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei.

Acest motiv de casare este nefondat, având în vedere că prima instanță a prezentat motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția pronunțată, a argumentat respingerea susținerilor reclamantei prezentând raționamentul juridic ce a stat la baza respingerii acțiunii ca neîntemeiate.

Este adevărat că motivarea sentinței este succintă, dar ea corespunde exigențelor instituite de art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., în acest sens fiind relevantă și jurisprudența CEDO - hotărârea pronunțată în cauza Albina c. României - invocată chiar de către recurentă, în care se menționează că obligația pe care o impune art. 6 paragraful 1 din Convenție instanțelor naționale de a-și motiva deciziile nu presupune existența unui răspuns detaliat la fiecare argument (Hotărârea Perez, precitată, paragraful 81; Hotărârea Van der Hurk, precitată, p. 20, paragraful 61; Hotărârea Ruiz Torija, precitată, paragraful 29; a se vedea, de asemenea, Decizia Jahnke și Lenoble împotriva Franței, Cererea nr. 40.490/98, CEDH 2000-IX). Conform jurisprudenței Curții, noțiunea de proces echitabil presupune ca o instanță internă care nu a motivat decât pe scurt hotărârea sa să fi examinat totuși în mod real problemele esențiale care i-au fost supuse (...) (Hotărârea Helle împotriva Finlandei, din 19 decembrie 1997, Culegere de hotărâri și decizii 1997 - VIII, p. 2.930, paragraful 60).

Or, în cauză, se reține că instanța de fond a examinat susținerile prezentate în cererea de chemare în judecată și a oferit un răspuns acestora motivând soluția de respingere a acțiunii. Faptul că argumentele expuse în considerentele sentinței nu corespund modului în care recurenta interpretează dispozițiile legale incidente în cauză, ci sunt în acord cu apărările formulate de pârâtă, nu poate avea semnificația nemotivării sentinței, din moment ce argumentele primei instanțe pot fi decelate cu ușurință din lecturarea hotărârii.

Cel de-al doilea motiv de recurs invocat este cel prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., un prim aspect adus în discuție de recurentă fiind cel al înlăturării motivului de nelegalitate a ordinului vizând nemotivarea acestuia.

În privința acestui motiv de nelegalitate, prima instanță a reținut că au fost respectate disp. art. 6 alin. (3), art. 30, art. 31 și art. 32 din Legea nr. 24/2000, precum și art. 7 alin. (2) al Legii nr. 52/2003. Astfel, în preambulul Ordinului se arată că acesta a fost adoptat "având în vedere prevederile art. 75 alin. (1) lit. b), art. 76 alin. (1) și art. 79 alin. (3) din Legea energiei electrice și a gazelor naturale nr. 123/2012, cu modificările și completările ulterioare" și " în temeiul prevederilor art. 5 alin. (1) lit. b) și alin. (5) și ale art. 9 alin. (1) lit. b) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 33/2007 privind organizarea și funcționarea Autorității Naționale de Reglementare în Domeniul Energiei, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 160/2012".

De asemenea, pe pagina de internet a ANRE a fost publicată la 26.11.2015 Nota de prezentare - Proiect de Ordin pentru completarea Metodologiei de stabilire a tarifelor pentru serviciul de distribuție a energiei electrice, aprobate prin Ordinul ANRE nr. 72/2013, pe același site fiind publicat și referatul de aprobare unde se arată că publicarea acestuia este făcută în vederea clarificării tuturor aspectelor ce țin de modificarea Metodologiei de stabilire a tarifelor pentru serviciul de distribuție a energiei electrice și pentru totala transparență a procesului de reglementare.

Instanța de control judiciar constată nefondată această critică în condițiile în care autoritatea emitentă a ordinului contestat a motivat acest act administrativ.

Contrar susținerii recurentei, referatul de aprobare a ordinului este motivat, în conformitate cu disp. art. 30 și 31 din Legea 24/2000, întrucât cuprinde mențiuni privind actele normative în executarea cărora a fost emis ordinul, motivele ce au determinat emiterea ordinului, impactul socioeconomic și efectele asupra mediului macroeconomic, precum și etapele de consultare publică parcurse de autoritatea de reglementare pentru emiterea ordinului.

Capitolul 2 al referatului conține concluziile analizei preliminare efectuate în cadrul procesului de stabilire a tarifelor pentru anul 2016; de asemenea în referat au fost detaliate variația tarifelor de distribuție de la un an la altul, dar și aspectele vizând limitarea creșterii acestor tarife, astfel că nu poate fi reținută nemotivarea referatului de aprobare și, implicit, a ordinului contestat.

Referitor la disp. art. 7 alin. (2) din Legea 52/2003, invocate în cererea de recurs, Înalta Curte reține că acestea prevăd că termenul de publicare a anunțului referitor la elaborarea unui act normativ este de cel puțin 30 de zile lucrătoare înainte de supunerea spre avizare de către autoritățile publice, dar acest termen este incident doar în cazul adoptării actului în procedura comună, nu și în procedura de urgență. Cum ordinul contestat în prezentul litigiu a fost adoptat în procedura de urgență, termenul sus menționat nu este aplicabil.

Nefondată este și critica referitoare la încălcarea principiului neretroactivității, întrucât momentul aprobării tarifelor este ulterior intrării în vigoare a Ordinului nr. 165/2015, iar efectele sale privesc stabilirea tarifelor pentru anul 2016. La momentul aplicării prevederilor sale, ordinul era publicat în Monitorul Oficial și intrase în vigoare. În plus, împrejurarea pretinsă de recurentă, aceea că autoritatea emitentă ar fi aplicat ordinul contestat anterior intrării sale în vigoare, nu poate constitui motiv de nulitate a acestui act administrativ, deoarece este un aspect care vizează executarea actului, fiind de natură de a afecta legalitatea eventualelor acte emise în baza unui ordin neaprobat încă, și nu un aspect de natură să influențeze legalitatea emiterii propriu-zise a Ordinului nr. 165/2015.

Sub aspectul încălcării disp. art. 5 și 6 din O.U.G. nr. 33/2007, a principiului transparenței decizionale, a Legii 52/2003 și a Legii 24/2000, Înalta Curte reține că în mod corect s-a apreciat că erau îndeplinite condițiile de adoptare a ordinului în procedură de urgență, prevăzute de art. 7 alin. (13) din Legea nr. 52/2003, având în vedere că până la data de 15 decembrie a fiecărui an trebuiau adoptate tarifele de distribuție pentru operatorii de distribuție, inclusiv pentru recurenta-reclamantă, conform art. 9 (1) lit. b) din O.U.G. nr. 33/2007, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 160/2012, care stabilea că tarifele de distribuție pentru operatorii de distribuție concesionari se aprobă și se transmit spre publicare la Monitorul Oficial al României, Partea I, până cel târziu la data de 15 decembrie a fiecărui an, astfel cum rezultă inclusiv din cuprinsul Referatului de aprobare al Ordinului nr. 165/2015.

Potrivit art. 7 alin. (13) din Legea nr. 52/2003, "În cazul reglementarii unei situații care, din cauza circumstanțelor sale excepționale, impune adoptarea de soluții imediate, în vederea evitării unei grave atingeri aduse interesului public, proiectele de acte normative se supun adoptării în procedura de urgență prevăzută de reglementările în vigoare."

Având în vedere, pe de o parte, împrejurarea că operatorii de distribuție nu au realizat costuri/investiții la nivelul celor estimate a fi realizate anterior, aspect care a reieșit din analiza documentelor depuse de către aceștia la ANRE și a întâlnirilor de lucru desfășurate pentru definitivarea proiectelor de ordine privind tarifele de distribuție anuale pe care autoritatea de reglementare le emite, iar, pe de altă parte, faptul că operatorii de distribuție au fost de acord cu analiza ANRE potrivit căreia tarifele trebuiau scăzute pentru anul 2016, deoarece estimarea costurilor/a investițiilor a fost la un nivel mai ridicat decât ceea ce s-a realizat efectiv, dar au opus autorității de reglementare limitarea procentului de scădere, invocând în acest sens vechea formă a art. 105 alin. (1) din Metodologia de stabilire a tarifelor de distribuție, aprobată prin Ordinul nr. 72/2013, circumstanța excepțională a apărut în luna noiembrie 2015, când au avut loc ședințele ANRE cu operatorii de distribuție, conform calendarului de stabilire a tarifelor de distribuție, astfel că autoritatea de reglementare a recurs la procedura de urgență permisă de prevederile alin. (13) al art. 7 din Legea nr. 52/2003. Prin urmare, nu poate fi reținută susținerea că ANRE își invocă propria culpă pentru a justifica adoptarea ordinului în procedura de urgență în sensul că nu și-ar fi organizat în mod corespunzător activitatea pentru a respecta calendarul de aprobare a tarifelor de distribuție.

Intimata ANRE a respectat etapele prevăzute de lege pentru situația recurgerii la procedura de urgență, respectiv: a publicat proiectul ordinului pentru consultare publică pe site-ul ANRE la data de 26.11.2015, cu termen de transmitere a propunerilor și observațiilor data de 6.12.2015, în conformitate cu disp. art. 7 alin. (1) și alin. (4) din Legea 52/2003; a organizat o ședință publică la sediul său pentru discutarea proiectului în data de 4.12.2015, ora 14, invitând să participe toate părțile interesate, anunțul referitor la organizarea ședinței fiind postat pe site-ul ANRE la data de 26.11.2015; a transmis operatorilor de distribuție concesionari scrisoarea nr. 85477/26.11.2015 prin care i-a informat în legătură cu consultarea publică și cu întâlnirea ce urma să aibă loc la sediul ANRE; proiectul ordinului și nota de prezentare au fost supuse spre analiză Consiliului Consultativ al ANRE la data de 3.12.2015; proiectul de ordin a fost dezbătut și aprobat în ședința Comitetului de reglementare din 6.12.2015.

Este important de reținut și faptul că membrilor Consiliului Consultativ al ANRE le-a fost adus la cunoștință proiectul ordinului prin transmiterea documentelor necesare prin e-mail, fiind invitați la ședința stabilită pentru 4.12.2015. La această ședință au participat reprezentanți ai Federației Patronale a Asociațiilor Companiilor de Utilități din Energie care avea un reprezentant în Consiliul Consultativ, reprezentanți ai asociațiilor consumatorilor de energie electrică și gaze naturale, B. și C.. D., care de asemenea avea un reprezentant în Consiliul Consultativ, a transmis observații ce au fost incluse în Sinteza observațiilor la proiectul de ordin, iar reprezentantul Consiliului Concurenței în Consiliul Consultativ a transmis prin e-mail că este acord cu modificarea propusă.

Așa cum s-a precizat deja, nu este aplicabil în cauză termenul de 30 de zile reglementat de art. 7 alin. (2) din Legea 52/2003, la care face referire recurenta, iar întocmirea unui studiu de impact nu era obligatorie având în vedere că acest text de lege stabilește că anunțul va cuprinde: data afișării, o notă de fundamentare, o expunere de motive, un referat de aprobare privind necesitatea adoptării actului normativ propus, un studiu de impact și/sau de fezabilitate, după caz, (...). Din utilizarea de către legiuitor a sintagmei "după caz" rezultă că este lăsată la aprecierea autorității emitente, în raport cu specificul fiecărei situații, documentația ce trebuie întocmită pentru proiectul actului normativ. Mai mult, art. 30 alin. (1) lit. d) din Legea 24/2000 prevede că proiectele de acte normative trebuie însoțite de următoarele documente de motivare: d) studii de impact - în cazul proiectelor de legi de importanță și complexitate deosebită și al proiectelor de legi de aprobare a ordonanțelor emise de Guvern în temeiul unei legi de abilitare și supuse aprobării Parlamentului, fiind evident că în cauză nu este vorba despre proiecte de legi.

Cât privește susținerea recurentei că nu a existat o consultare publică, efectivă, care să permită persoanelor interesate să determine de o manieră rezonabilă impactul modificării metodologice se constată că este nefondată, câtă vreme operatorii economici au avut la dispoziție 10 zile pentru consultarea proiectului de ordin, zile care, potrivit art. 7 alin. (4) al Legii 52/2003, sunt calendaristice și nu lucrătoare.

O altă critică adusă sentinței vizează încălcarea principiilor: stabilității, predictibilității reglementărilor în sectorul energiei electrice și stabilității prețurilor, sub acest aspect prima instanță reținând că nu poate fi vorba despre încălcarea acestor principii față de prevederile art. 105 alin. (3) din Metodologie potrivit că