ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3851/2020

Ședința publică din data de 23 iulie 2020

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, a constatat următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 05 noiembrie 2019, sub numărul de dosar x/2019, pe rolul Tribunalului Mureș reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L. și M. au solicitat în contradictoriu cu pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiției, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău și Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău obligarea pârâților la reîncadrarea și recalcularea indemnizației de încadrare brute și a celorlalte drepturi aferente, la nivelul indemnizațiilor de încadrare brute și a celorlalte drepturi aferente plătite procurorilor D.N.A. și D.I.I.C.O.T. prin luarea în considerare a coeficienților de multiplicare stabiliți în Anexa la O.U.G. nr. 27/2006, lit. A) pct. 6-13, în raport de funcțiile deținute potrivit legii, pentru o perioadă de 3 ani în urmă de la data introducerii cererii și în continuare, pentru viitor; repararea prejudiciului creat prin neacordarea drepturilor astfel cum au fost arătate, respectiv obligarea pârâților la recalcularea și la alocarea sumelor necesare precum și la plata acestora, pentru fiecare reclamant, pentru fiecare luncă, începând cu 9.04.2015 și în continuare, până la recunoașterea efectivă a dreptului, a diferenței dintre indemnizațiile de încadrare brute și a celorlalte drepturi aferente plătite procurorilor D.N.A. și D.I.I.C.O.T. prin luarea în considerare a coeficienților de multiplicare stabiliți în Anexa la O.U.G. nr. 27/2006, lit. A) pct. 6-13 și indemnizațiile de încadrare brute și a celorlalte drepturi aferente efectiv plătite, sumă care va fi actualizată cu indicele de inflație și la care se va aplica dobânda legală penalizatoare, calculată de la data exigibilității fiecărei obligații lunare de plată și până la data plății efective.

Prin sentința civilă nr. 171/09.03.2020, Tribunalului Mureș, secția civilă a admis excepția necompetenței materiale a Tribunalului Mureș și a declinat, în favoarea Curții de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal, competența soluționării acțiunii civile formulate de reclamanți.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal la data de 30.04.2020, sub același număr de dosar.

În ședința publică de la data de 12.06.2020, Curtea a invocat din oficiu excepția necompetenței materiale a instanței, reținând cauza în pronunțare asupra acestei excepții.

Prin sentința nr. 404 din data de 12.06.2020, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis excepția necompetenței materiale a Curții de Apel București.

A declinat competența de soluționare a cauzei formulată de reclamanții K., I., E., C., L., F., M., J., A., H., G., D. Și B., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Public - Parchetul De Pe Lângă Înalta Curte De Casație Și Justiție, Parchetul De Pe Lângă Curtea De Apel Bacău și Parchetul De Pe Lângă Tribunalul Bacău, în favoarea Tribunalului Mureș.

A constatat ivit conflictul negativ de competență.

A suspendat judecarea cauzei.

A înaintat dosarul către Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal în vederea soluționării conflictului negativ de competență.

II. Soluția Înaltei Curți de Casație și Justiție pronunțată în regulator de competență,

Înalta Curte de Casație și Justiție, sesizată cu stabilirea regulatorului de competență, în conformitate cu dispozițiile art. 135 din C. proc. civ., republicat, analizând obiectul cauzei deduse judecății și dispozițiile legale incidente, va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Mureș, secția civilă.

Înalta Curte constată că, în cauză, ne aflăm în fața unui conflict negativ de competență tipic, întrucât dispozițiile art. 133 pct. 2 din C. proc. civ., republicat, dispun că există conflict de competență când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces.

Aspectul care a generat conflictul negativ de competență între cele două instanțe îl constituie problema instanței competente material să soluționeze cauza, în raport cu prevederile legale incidente în materie.

Înalta Curte reține, în esență, din cererea dedusă judecății, că reclamanții au solicitat reîncadrarea și recalcularea indemnizației de încadrare și a celorlalte drepturi aferente la nivelul indemnizațiilor de încadrare brute și a celorlalte drepturi aferente plătite procurorilor DNA și DIICOT, în raport cu funcțiile deținute potrivit legii, precum și repararea prejudiciului creat prin neacordarea drepturilor astfel cum au fost arătate, respectiv obligarea pârâților la calcularea și la alocarea sumelor necesare precum și la plata acestora, pentru fiecare reclamant, pentru fiecare lună, începând cu 09.04.2015 și în continuare până la recunoașterea efectivă a dreptului.

Reclamanții nu au învestit instanța de judecată cu o acțiune în anularea unui act administrativ sau cu un refuz nejustificat de soluționare a cererii în sensul Legii nr. 554/2004, pentru a fi incidente dispozițiile art. 7 din Cap. VIII al Anexei VI la Legea nr. 284/2010, ale art. 7 din Anexa V la Legea nr. 153/2017, sau dispozițiile Legii nr. 554/2004, ci cu o acțiune în pretenții, capătul de cerere având ca obiect plata diferențelor și drepturilor salariale dintre indemnizațiile procurorilor DNA și DIICOT și drepturile salariale efectiv încasate de reclamanți.

Dispozițiile art. 7 din Cap. VIII al Anexei VI la Legea nr. 284/2010 și ale art. 7 din Anexa V la Legea nr. 153/2017 sunt prevederi speciale în ceea ce privește modalitatea de stabilire a salariilor pentru personalul din justiție și nu justifică cele reținute de Tribunalului Mureș, în sensul că solicitarea reclamanților se referă la modalitatea de încadrare a acestora și că, din rațiuni de simetrie juridică, acțiunea prin care se reclamă refuzul ordonatorului de credite de a emite un nou ordin de salarizare ar trebui să aibă același regim juridic ca și acțiunea prin care se contestă ordinul de salarizare emis.

De asemenea, Înalta Curte reține că nu are relevanță faptul că părțile reclamante nu au solicitat acordarea sumelor cu titlu expres de "despăgubiri", cât timp aceștia au făcut referire la "prejudiciu creat", cu referire la "diferențele de drepturi salariale", "inechitățile salariale", acordate colegilor care au aceleași grade profesionale cu cele ale reclamanților, prin crearea unei situații de "discriminare".

În mod întemeiat a reținut Curtea de Apel București că cererea dedusă judecății are ca obiect recalcularea drepturilor salariale și plata diferențelor salariale, actualizate cu indicele de inflație și dobândă legală, prin raportare la drepturile salariale plătite procurorilor DNA și DIICOT, începând cu data de 09.04.2015, în raport de dispoziții din Legea nr. 71/2015, O.U.G. nr. 83/2014, O.U.G. nr. 20/2016 și din Codul muncii, în considerarea deciziilor ÎCCJ nr. 36/2018 și nr. 23/2016, și nu are ca obiect contestația prevăzută de art. 7 Cap. VIII din Anexa VI la Legea nr. 284/2010 sau art. 7 Cap. V din Anexa la Legea nr. 153/2017.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Tribunalului Mureș, secția civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanții: A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L. și M. și pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiției, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău și Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău în favoarea Tribunalului Mureș, secția civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 23 iulie 2020.