ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 880/2018

Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele: Prin decizia nr. 7215 din 23 noiembrie 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă a fost respins, ca nefondat, recursul declarat de pârâtul A. împotriva deciziei nr. 155/Ap din 16 decembrie 2009 a Curții de Apel Brașov, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie, conflicte de muncă și asigurări sociale.

Prin aceeași decizie, a fost admis recursul declarat de pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Covasna împotriva aceleiași decizii. A fost modificată în parte decizia recurată, în sensul că a fost admis apelul declarat de pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Covasna împotriva sentinței civile nr. 672 din 9 iulie 2004 a Tribunalului Covasna și a fost înlăturată obligarea acestuia la plata cheltuielilor de judecată.

De asemenea, a fost schimbată în parte sentința civilă nr. 672 din 9 iulie 2004 a Tribunalului Covasna, în sensul că a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a Statului Român prin Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Covasna și s-a respins plângerea formulată în contradictoriu cu Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Covasna pentru acest considerent. A fost înlăturată obligarea acestuia la plata cheltuielilor de judecata. Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței și deciziei.

Împotriva acestei decizii a formulat cerere de revizuire A., înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 26 ianuarie 2018, fiind invocate dispozițiile art. 322 aiin.(l) pct. 5 din C. proc. civ. de la 1865.

În motivarea cererii de revizuire, revizuentul arată, în esență, faptul că sunt îndeplinite condițiile cerute de art. 322 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., înscrisurile depuse la dosar fiind determinante pentru pronunțarea unei hotărâri de admitere a cererii de revizuire. Față de complexitatea, dificultatea, dar mai ales particularitatea cauzei, a fost nevoie de cercetări arhivistice extinse, de căutare de documente foarte relevante care, dacă ar fi fost cunoscute în primul parcurs procesual, soluția ce trebuia pronunțată ar fi fost cu siguranță diametral opusă.

Examinând cererea de revizuire în raport de excepția de inadmisibilitate, invocata din oficiu, a cărei analiză este prioritară potrivit dispozițiilor art. 137 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele;

Potrivit dispozițiilor art. 322 alin. (1) din C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere în cazurile prevăzute de pct. 1-30 din C. proc. civ.

Din formularea textului legal, rezultă că enumerarea categoriilor de hotărâri ce pot fi atacate cu revizuire este limitativă și, prin urmare, nu este admisibilă formularea unei cereri de revizuire decât cu privire fa hotărârile judecătorești expres și limitativ prevăzute de art. 322 din C. proc. civ., deoarece, în alt fel, s-ar ajunge să se încalce principiul legalității căii de atac, potrivit căruia orice cale de atac poate fi exercitată doar dacă este prevăzută de lege și în condițiile impuse de aceasta, în sensul textului de lege citat, hotărârile date de instanțele de recurs pot constitui obiect al cererii de revizuire numai dacă evocă fondul. O instanță de recurs evocă fondul atunci când, în temeiul dreptului de control judiciar, aceasta reapreciază probele administrate de instanțele inferioare, reține o altă situație de fapt și pronunță o soluție eu totul diferită decât aceea sau acelea pronunțate de instanțele inferioare.

Prin urmare, nu au acest caracter și nu pot fi atacate pe calea extraordinară a revizuirii hotărârile prin care s-a respins recursul sau prin care s-a dispus casarea cu trimitere, ori cele prin care instanța s-a pronunțat asupra unei excepții de ordin procedural.

În cauză, decizia nr. 7215 din 23 noiembrie 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, a cărei revizuire se solicită, nu evocă fondul (nu hotărăște direct asupra fondului pricinii), prin ea fiind respins, ca nefondat, recursul declarat de pârâtul A. împotriva deciziei nr. 155/Ap din 16 decembrie 2009 a Curții de Apel Brașov, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie, conflicte de muncă și asigurări sociale. De asemenea, a fost admis recursul declarat de pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Covasna împotriva aceleiași decizii. A fost modificată în parte decizia recurata, în sensul ca a fost admis apelul declarat de pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Covasna împotriva sentinței civile nr. 672 din 9 iulie 2004 a Tribunalului Covasna și a fost înlăturată obligarea acestuia la plata cheltuielilor de judecată. A fost schimbată în parte sentința civilă nr. 672 din 9 iulie 2004 a Tribunalului Covasna, în sensul că a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a Statului Român prin Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Covasna și s-a respins plângerea formulată în contradictoriu cu Statui Român prin Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Covasna pentru acest considerent. A fost înlăturată obligarea acestuia la plata cheltuielilor de judecată. Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței și deciziei.

Așadar, decizia atacată pe calea de atac extraordinară, de retractare, a revizuirii este o decizie pronunțată în recurs, care însă nu întrunește condiția evocării fondului, ceea ce implică fie stabilirea unei alte situații de fapt decât cea reținută în fazele de judecată anterioare, fie aplicarea altor dispoziții legale la împrejurările de fapt ce fuseseră stabilite, în oricare dintre ipoteze dându-se o altă dezlegare raportului juridic dedus judecății decât cea care fusese aleasă până în acel moment.

Condiția ca hotărârea a cărei revizuire se cere să evoce fondul pricinii este impusă de caracterul acestei căi extraordinare de atac care este o cale de retractare, prin care se cere instanței de judecată care a soluționat fondul unui proces să revină asupra hotărârii atacate, invocându-se împrejurări noi care, de regulă, s-au ivit ulterior pronunțării hotărârii.

În concluzie, constatându-se că, în speță, prin decizia ce se tinde a fi revizuită, nu se evocă fondul cauzei, se reține că o asemenea hotărâre nu face parte din cele pentru care legiuitorul a prevăzut calea extraordinară de atac a revizuirii.

Așa fiind, în considerarea celor ce preced, cererea de revizuire formulată de A. împotriva deciziei nr. 7215 din 23 noiembrie 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, va fi respinsă ca inadmisibilă.

Văzând dispozițiile art. 274 alin. (1) din C. proc. civ., precum și solicitarea intimaților B., C. și D., dovedită prin înscrisurile depuse la dosar, se va admite cererea formulată de aceștia, urmând a fi obligat revizuentul A. la plata sumei de 3.977 RON cheltuieli de judecată către intimați.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revîzuentul A. împotriva deciziei nr. 7215 din 23 noiembrie 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă.

Obliga pe revizuent la 3.977 lei cheltuieli de judecată către intimații B., C. și D.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 20 martie 2018.