Decizia nr. 3630/2019 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs împotriva sentinței nr. 1497/2018 a Curții de Apel București

Circumstanțele cauzei. Cererea dedusă judecății. Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 28.11.2017, pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2017, reclamantul A., în contradictoriul cu pârâtul Ministerul Educației Naționale și Cercetării Științifice - Unitatea de Management al Proiectelor Pentru Modernizarea Rețelei Școlare și Universitare, a solicitat instanței să admită acțiunea și să pronunțe o hotărâre prin care: a) pârâtul să fie obligat să elibereze o adeverința care să cuprindă cuantumul și elementele salariale ale funcției de director de proiect [director în cadrul Unității de Management al Proiectelor Pentru Modernizarea Rețelei Școlare și Universitare (UMPPMRSU)], echivalentă prin corespondent în legislația aplicabilă la data de 1 ianuarie 2016; b) pârâtul să fie obligat să elibereze adeverința de la lit. a) în termen de 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a sentinței ce se va pronunța în prezenta cauză; c) să se aplice conducătorului autorității publice pârâte o amendă de 20 % din salariul minim brut pe economie pentru fiecare zi de întârziere a eliberării adeverinței față de termenul stabilit de instanța de judecată.

Hotărârea primei instanțe. Prin sentința civilă nr. 1497 din data de 28.03.2018 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis, în parte, cererea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul MINISTERUL EDUCAȚIEI NAȚIONALE - UNITATEA DE MANAGMENT AL PROIECTELOR PENTRU MODERNIZAREA REȚELEI ȘCOLARE ȘI UNIVERSITARE. A obligat pârâtul să soluționeze solicitarea de la punctul 3 al cererii nr. x/03.10.2017 formulată de reclamant, în termen de 30 de zile de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri. A respins în rest ca neîntemeiată cererea. A obligat pârâtul la plata către reclamant a sumei de 1000 RON, cheltuieli de judecată, proporțional cu pretențiile admise și cu aplicarea art. 451 alin. (2) din C. proc. civ.

Cererea de recurs. Împotriva sentinței civile nr. 1497 din data de 28.03.2018 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a declarat recurs pârâtul Ministerul Educației Naționale - Unitatea de Managment al Proiectelor Pentru Modernizarea Rețelei Școlare și Universitare, invocând dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. În dezvotarea motivelor de recurs se arată că, instanța de fond nu a respectat normele de drept material întrucât s-a pronunțat asupra cauzei fără să aibă în vedere dispozițiile legale care nu prevăd posibilitatea pârâtului de a elibera adeverința în cauză. Echivalarea funcției se poate realiza doar pe baza elementelor specifice reprezentate de denumirea și categoria funcției, gradul funcției, nivelul studiilor, coeficientul de ierarhizare, conform prevederilor Anexei nr. 1, Capitolul II, lit. A) din Legea - cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, aplicabilă la data de 01.01.2016 și nu pe baza atribuțiilor postului. În organigrama Unității de Management al Proiectelor pentru Modernizarea Rețelei Școlare și Universitare, organizată ca direcție în cadrul Ministerului Educației Naționale, potrivit OMEN nr. 5722/24.12.2013, depus la dosarul cauzei, nu există funcția de director de proiect. Funcția de director existentă în cadrul Unității de Management al Proiectelor pentru Modernizarea Rețelei Școlare și Universitare este o funcție contractuală de conducere conform prevederilor Anexei nr. 1, Capitolul II, lit. A) din Legea - cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, aplicabilă la data de 01.01.2016. În perioada 01 decembrie 2003 - 01 decembrie 2004, domnul A. a fost detașat în cadrul Direcției Proiecte de Reformă Banca Mondială Reabilitare Școli din Ministerul Educației, Cercetării și Tineretului pe postul de inspector de specialitate I, post contractual de execuție, în conformitate cu Ordinul Ministrului Educației, Cercetării și Tineretului nr. 5669 din data de 15 decembrie 2003, urmând a îndeplini funcția de manager de proiect în vederea implementării Proiectului privind învățământul rural - Componenta A.3. - Asigurarea facilităților minime pentru școlile din zonele sărace, conform art. 2 din Ordinul menționat și depus în copie la dosar. Având în vedere că intimatul-reclamant A. a fost detașat pe un post contractual de execuție, iar funcția de manager de proiect nu se regăsește în Legea - cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, aplicabilă la data de 01.01.2016, nu este posibil a se stabili cuantumul și elementele salariale specifice pentru o funcție similară sau imediat superioară cu cea de manager de proiect. În plus, nu este posibilă echivalarea unei funcții de execuție cu o funcție de conducere, având în vedere condițiile speciale ce trebuie îndeplinite pentru ocuparea acesteia, precum și atribuțiile diferite aferente acestor funcții, în conformitate cu prevederile Ordinului Nr. 1832/856 din 6 iulie 2011 privind aprobarea Clasificării ocupațiilor din România - nivel de ocupație (șase caractere).

Apărările formulate în cauză. Prin întâmpinarea formulată, intimatul-reclamant A. a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Procedura de soluționare a recursului. Cu privire la examinarea recursului în completul filtru În cauză, au fost avute în vedere modificările aduse prin Legea nr. 212/2018 dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispozițiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal, precum și măsurile luate prin Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din data de 20 septembrie 2018 prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție adoptată la data de 13 septembrie 2018 în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispozițiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal. Față de aceste aspecte, în temeiul art. 494, raportat la art. 475 alin. (2) și art. 201 din C. proc. civ., astfel cum au fost completate prin dispozițiile XVII alin. (3), raportat la art. XV din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. și dispozițiile art. 109 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, prin rezoluția din 06 decembrie 2018 s-a fixat termen de judecată la data de 17 iunie 2020.

Aspecte procedurale. Prin încheierea de ședință din Camera de Consiliu din data de 20.02.2019, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal a admis cererea de preschimbare a termenului de judecată stabilit la data de 17.06.2020 pentru soluționarea recursului declarat de recurentul-pârât Ministerul Educației Naționale - Unitatea de Management al Proiectelor pentru Modernizarea Rețelei Școlare și Universitare, împotriva sentinței nr. 1497 din 28 martie 2018, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 26 iunie 2019.

Soluția instanței de recurs Examinând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurentului-pârât, a apărărilor intimatului-reclamant invocate prin întâmpinare, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare. Intimatul-reclamant A. a învestit instanța de contencios administrativ cu o cerere prin care a solicitat obligarea pârâtului Ministerul Educației Naționale și Cercetării Științifice - Unitatea de Management al Proiectelor pentru Modernizarea Rețelei Școlare și Universitare de a emite o adeverință care să cuprindă cuantumul și elementele salariale ale funcției de director de proiect [director în cadrul Unității de Management al Proiectelor Pentru Modernizarea Rețelei Școlare și Universitare (UMPPMRSU)], echivalentă prin corespondent în legislația aplicabilă la data de 1 ianuarie 2016, în termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești. Prima instanță a admis, în parte, acțiunea dedusă judecății și a obligat pârâtul să soluționeze solicitarea de la punctul 3 al cererii nr. x/03.10.2017 formulată de reclamant, în termen de 30 de zile de la data rămânerii definitive a hotărârii judecătorești. Soluția primei instanțe este legală, fiind împărtășită și de instanța de control judiciar, pentru că reflectă interpretarea și aplicarea corectă a prevederilor normative pertinente prin raportare la circumstanțele de fapt ale litigiului. Cu privire la situația de fapt, în mod corect a reținut prima instanță că, prin Cererea nr. x/03.10.2017, intimatul-reclamant a solicitat autorității publice eliberarea unei adeverințe necesare recalculării și actualizării, de către Casa de Pensii Sectorială a M.Ap. N., a pensiei sale militare de stat, adeverință care să conțină una din următoarele 3 variante legale: - 1) fie conținutul și elementele salariale pentru funcția similara de manager de proiect, aflată în plată la data de 01 ianuarie 2016; - 2) fie conținutul și elementele salariale echivalente funcției de manager de proiect, aflată în plată la data de 01 ianuarie 2016; - 3) fie conținutul și elementele salariale ale funcției imediat superioare celei pe care a fost încadrat, aflată în plată la data de 01 ianuarie 2016. Prin Adresa nr. x din 31.10.2017, recurentul-pârât a răspuns numai la primele 2 (două) variante, menționând că "nu poate stabili cuantumul și elementele salariale aflate în plată la data de 01 ianuarie 2016". Motivul imposibilității formulării răspunsului ar consta în faptul că funcția de manager de proiect nu s-ar mai regăsi în Statul de funcții al pârâtului și că o funcție similară cu aceea de manager de proiect nu s-ar mai regăsi în Anexa nr. 1 din Legea nr. 284/2010. Cu privire la cea de-a treia variantă, recurentul-pârât Ministerul Educației Naționale a răspuns că "echivalarea funcției se poate realiza doar pe baza elementelor specifice reprezentate de denumirea și categoria funcției, gradul funcției, nivelul studiilor, coeficientul de ierarhizare, conform prevederilor Anexei nr. 1, Capitolul II, lit. A) din Legea - cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, aplicabilă la data de 01.01.2016. Întrucât funcția de manager de proiect nu se regăsește în actul normativ, cuantumul și elementele salariale pentru o funcție similară cu cea de manager de proiect nu pot fi stabilite". Prin motivele de recurs formulate, recurentul-pârât prezintă aceleași argumente menționate și în răspunsul transmis intimatului-reclamant și anume că, echivalarea funcției se poate realiza doar pe baza elementelor specifice reprezentate de denumirea și categoria funcției, gradul funcției, nivelul studiilor, coeficientul de ierarhizare, conform prevederilor Anexei nr. 1, Capitolul II, lit. A) din Legea cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, aplicabilă la data de 01.01.2016 și nu pe baza atribuțiilor postului. Înalta Curte, în acord cu prima instanță constată că această critică este lipsită de relevanță, întrucât intimatul-reclamant nu a solicitat recurentului-pârât să procedeze la echivalarea funcției, deoarece această operațiune intră în atribuțiile legale al structurilor desemnate din cadrul M.Ap. N., în temeiul Legii nr. 223/2015 privind pensiile militare de stat, ci transmiterea "elementelor salariale ale funcției imediat superioare celei pe care a fost încadrat, aflată în plată la data de 01 ianuarie 2016". Sub acest aspect se constatată că, solicitarea intimatului-reclamant de la punctul 3 al cererii are drept temei prevederile art. 12 alin. (5) lit. b) din Anexa la Ordinul nr. M.25 din 15 februarie 2016 pentru aprobarea procedurilor de recalculare și de actualizare a pensiilor militare de stat, care au următorul conținut: "(5) Dacă actualizarea soldei/salariului de funcție prin echivalarea funcțiilor nu poate fi efectuată potrivit dispozițiilor alin. (3) și (4), aceasta se face prin parcurgerea, în ordine, a următoarelor proceduri: a) se identifică o funcție cu aceeași/același sumă/clasă de salarizare/coeficient de ierarhizare care a fost echivalată/echivalat în condițiile alin. (4), cu aceasta/acesta urmând a se realiza echivalarea; b) dacă nu este posibilă aplicarea prevederilor lit. a), se identifică o funcție cu o sumă/clasă de salarizare/coeficient de ierarhizare imediat superioară, care a fost echivalată în condițiile alin. (4), iar între elementul respectiv al funcției echivalate și elementul funcției pentru care se dorește echivalarea se realizează un raport aritmetic, al cărui rezultat se aplică elementului funcției echivalente cunoscute și care se raportează, prin comparație, la cel mai apropiat element, similar sau imediat superior, pe baza căruia se realizează echivalarea. Raportul aritmetic și echivalarea se fac utilizându-se următoarea formulă de calcul..." Deși, recurentul-pârât precizează că, în perioada 01 decembrie 2003 - 01 decembrie 2004, intimatul-reclamant A. a fost detașat în cadrul Direcției Proiecte de Reformă Banca Mondială Reabilitare Școli din Ministerul Educației, Cercetării și Tineretului pe postul de inspector de specialitate I, în conformitate cu Ordinul Ministrului Educației, Cercetării și Tineretului nr. 5669 din data de 15 decembrie 2003, urmând a îndeplini funcția de manager de proiect în vederea implementării Proiectului privind învățământul rural - Componenta A.3. - Asigurarea facilităților minime pentru școlile din zonele sărace, conform art. 2 din Ordinul menționat și depus în copie la dosar, a refuzat eliberarea adeverinței solicitate de către intimatul-reclamant. Or, în situația în care recurentul-pârât recunoaște că intimatul-reclamant a desfășurat o anumită activitate în perioada 01.12.2003 - 01.12.2004 avea obligația să răspundă solicitării reclamantului de la punctul 3 al cererii nr. x/03.10.2017, (capăt de cerere cu caracter subsidiar în raport de primele două la care s-a răspuns), ce viza eliberarea unei adeverințe care să cuprindă cuantumul și elementele salariale ale funcției imediat superioare celei de manager de proiect. În concluzie, având în vedere că recurnetul-pârât nu a răspuns solicitării de la punctul 3 al cererii reclamantului nr. 39634/03.10.2017, în mod corect a constatat prima instanță incidența dispozițiilor art. 8 alin. (1) teza a doua din Legea nr. 554/2004, care reglementează ipoteza nesoluționării în termen a unei cereri referitoare la un drept recunoscut de lege și a dispus obligarea recurentului-pârât la soluționarea cererii. Prin urmare, Înalta Curte apreciază că susținerile și criticile recurentului-pârât sunt neîntemeiate, instanța de fond pronunțând o hotărâre temeinică și legală.

Soluția instanței de recurs și temeiul juridic al acesteia Pentru aceste considerente și în temeiul art. 20 din Legea contenciosului administrativ nr. 544/2004 și art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.