ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3505/2019

Ședința publică din data de 21 iunie 2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea formulată, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâtul Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor, solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, sa dispună:

- anularea prevederilor Ordinului Ministrului Mediului Apelor și Pădurilor nr. 610/24.03.2016 privind aprobarea Regulamentului de organizare și funcționare al Comisiei de selecție și al Comisiei de soluționare a contestațiilor constituite în vederea desemnării membrilor Consiliului de Administrație al Regiei Naționale a Pădurilor - Romsilva și desființarea acestui act normativ;

- repunerea în situația anterioara aplicării prevederilor Ordinului Ministrului Mediului Apelor și Pădurilor nr. 610/24.03.2016 privind aprobarea Regulamentului de organizare și funcționare al Comisiei de selecție și al Comisiei de soluționare a contestațiilor constituite în vederea desemnării membrilor Consiliului de Administrație al Regiei Naționale a Pădurilor - Romsilva;

- anularea actelor subsecvente emise de Ministerul Mediului Apelor și Pădurilor ca urmare a aplicării Ordinului Ministrului Mediului Apelor și Pădurilor nr. 610/24.03.2016 privind aprobarea Regulamentului de organizare și funcționare al Comisiei de selecție și al Comisiei de soluționare a contestațiilor constituite în vederea desemnării membrilor Consiliului de Administrație al Regiei Naționale a Pădurilor-Romsilva;

- obligarea paratului la plata cheltuielilor de judecata.

Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 3590 din 16 noiembrie 2016 a respins excepțiile lipsei de obiect și lipsei de interes a acțiunii, ca neîntemeiate, a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor, a anulat în parte Ordinul MMAP nr. 610/24.03.2016 în ceea ce privește anexa, art. 3, lit. h), a) respins cererea de anulare în rest a ordinului, ca neîntemeiată, a respins cererea de anularea a Ordinului MMAP nr. 866/10.05.2016, ca neîntemeiată și, totodată, a obligat pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 700 RON cu titlu de cheltuieli de judecată, constând în onorariu avocat.

Împotriva hotărârii instanței de fond reclamanta A. a declarat recurs.

În motivarea recursului se arată că în considerentele sentinței civile recurate, instanța de fond a reținut că cererea privind anularea Ordinului MM AP nr. 866/10.05.2016 este neîntemeiată, întrucât criticile formulate prin acțiunea introductivă de instanță au avut ca argument principal anularea ordinului nr. 866/10.05.2016 ca act subsecvent, emis în baza Ordinului MM AP nr. 610/24.03.2016.

Având în vedere considerentele instanței de fond și soluția dată asupra cererii recurentei privind respingerea ca neîntemeiat a capătului de cerere referitor la anularea Ordinului nr. 866/10.05.2016, aceasta este nelegală și încalcă dreptul de acces la justiție reglementat de art. 6 CEDO și art. 6 C. proc. civ., întrucât îngrădește în mod nejustificat dreptul de a contesta Ordinul nr. 866/10.05.2016 emis în baza Ordinului nr. 610/24.03.2016 (a cărui nulitate parțială a fost constată de instanța de fond cu ocazia soluționării primului capăt al cererii de chemare în judecată), limitând în mod nepermis sfera persoanelor care au calitatea de a solicita anularea actului subsecvent, prin referire strict la autoritatea administrativă emitentă a actului, cu excluderea altor terți interesați.

Pe de altă parte, însăși instanța de fond a reținut în considerentele referitoare la respingerea excepției lipsei de interes invocate de intimata, că interesul recurentei în anularea Ordinului M.M.A.P. nr. 610/24.03.2016 subzistă, având în vedere că ordinul anterior menționat ce a făcut obiectul primului capăt al cererii de chemare în judecată a produs efecte juridice în perioada în care a fost în vigoare. Or, tocmai Ordinul nr. 866/10.05.2016 reprezintă un efect juridic al Ordinului nr. 610/10.05.2016, fiind emis pentru a certifica rezultatul procedurii de selecție și de desemnare a unui număr de trei membri în Consiliului de Administrație, procedura descrisă în acest din urmă act juridic, care a fost anulat parțial.

Recurenta consideră că instanța de fond în mod greșit a calificat capătul de cerere privind anularea Ordinului nr. 866/10.05.2016 ca fiind un capăt accesoriu de cerere, întrucât argumentele privind nelegalitatea Ordinului nr. 866/10.05.2016, formulate în acțiunea introductivă de instanță, vizează emiterea acestui ordin în baza Ordinului nr. 610/24.03.2016, a cărui nulitate parțială a fost pronunțată. Astfel, în eventualitatea în care s-ar formula o acțiune privind anularea Ordinului nr. 866/10.05.2016, argumentele principale s-ar referi strict la faptul că acest ordin a fost emis în baza unui alt ordin, a cărui nulitate în parte s-a constatat deja, iar o acțiune cu acest obiect nu ar fi putut fi introdusă anterior pronunțării nulității cu privire la Ordinul nr. 610/24.03.2016, ci numai concomitent cu aceasta, ca și capăt subsidiar de cerere sau ulterior acestui moment. Astfel, petitul cererii de chemare în judecată privind anularea Ordinului nr. 886/10.05.2016 constituie un veritabil capăt principal de cerere, cu caracter subsidiar, în sensul că a solicitat și anularea acestui din urmă act juridic, numai în măsura în care s-ar admite acțiunea privind anularea Ordinului nr. 610/24.03.2016, întrucât în caz contrar, acest capăt de cerere ar rămâne fără obiect, având în vedere motivele invocate în susținerea anulării sale.

În susținerea recursului sunt redate texte de lege incidente pricinii.

Analizând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurentă, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatului, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat.

Pentru a ajunge la această soluție instanța a avut în vedere următoarele considerente.

Din actele și lucrările dosarului rezultă că prin Ordinul Ministrului Mediului Apelor și Pădurilor nr. 610/24.03.2016, a fost aprobat Regulamentul de organizare și funcționare al Comisiei de selecție și al Comisiei de soluționare a contestațiilor constituite în vederea desemnării membrilor consiliului de administrație al Regiei Naționale a Pădurilor - Romsilva.

Acesta a fost în vigoare și si-a produs efectele juridice în perioada 24.03.2016-12.05.2016 (când a fost emis Ordinul MMAP nr. 892/12.05.2016).

Recurenta-reclamantă nu a contestat toate prevederile regulamentului, ci numai prevederile art. 3, lit. h) din regulament.

Potrivit art. 3, lit. h) din anexa Ordinul Ministrului Mediului Apelor și Pădurilor nr. 610/24.03.2016:

"se afla în situația de incompatibilitate, candidatul care are calitatea de proprietar, membru asociat sau de salariat al unei societăți comerciale care desfășoară activitate concurențială sau care are relații contractuale cu Regia Națională a Pădurilor - Romsilva sau candidatul care are calitate de angajat al Regiei Naționale a Pădurilor - Romsilva. Incompatibilitatea are loc și atunci când membrii de familie ai fiecărui candidat se află în una din situațiile de proprietar sau de membru asociat al unei asemenea societăți comerciale. În sensul prezentului ordin, prin familie se înțelege: soțul, soția, copii și părinții soților, care locuiesc și gospodăresc împreună."

Nemulțumirea recurentei-reclamante se referă doar la includerea în categoria candidaților incompatibili a "candidatului care are calitate de angajat al Regiei Naționale a Pădurilor - Romsilva".

Prin raportare la actul normativ superior în aplicarea căruia a fost emis Ordinul Ministrului Mediului Apelor și Pădurilor nr. 610/24.03.2016, adică prin raportare la O.U.G. nr. 109/2011, în acord cu cele reținute de instanța de fond, Înalta Curte apreciază că ordinul în cauză extinde sfera interdicțiilor legale de ocupare a funcției de membru în consiliul de administrație al Romsilva.

Astfel, potrivit art. 5, alin. (2), lit. c) din O.U.G. nr. 109/2011, membrii consiliului de administrație nu pot fi selectați "din rândul funcționarilor publici sau al altor categorii de personal din cadrul autorității publice tutelare (adică din cadrul Ministerului Mediului Apelor și Pădurilor, care este autoritate publică tutelară în sensul art. 2, pct. 3 din ordonanță) sau al altor instituții publice".

Deci, interdicția legală vizează numai persoanele încadrate în instituții publice.

Or, Regia Națională a Pădurilor - Romsilva nu este o instituție publică, ci o regie autonomă.

Astfel fiind, Înalta Curte constată că instanța de fond în mod corect a reținut că persoanele încadrate în Romsilva nu intră în sfera interdicției legale prevăzute de art. 5, alin. (2), lit. c) din O.U.G. nr. 109/2011, iar prin ordinul contestat, pârâtul a extins sfera interdicțiilor legale de ocupare a funcției de membru al consiliului de administrație.

Înalta Curte constată că instanța de fond în mod corect a anulat în parte Ordinul MMAP nr. 610/24.03.2016 în ceea ce privește anexa, art. 3, lit. h).

De asemenea, Înalta Curte constată că instanța de fond în mod corect a apreciat că solicitarea reclamantei de anulare a Ordinului MMAP nr. 866/10.05.2016, subsecvent Ordinului MMAP nr. 610/24.03.2016, se întemeiază doar pe principiul anulării actului subsecvent ca urmare a anularii actului inițial "resoluto iure dantis, resolvitur ius accipientis", consacrat de art. 1254 alin. (2) Noul C. civ., care prevede că "desființarea contractului atrage, în condițiile legii, și desființarea actelor subsecvente încheiate în baza lui", care ar fi aplicabil, în temeiul art. 1325 din Noul C. civ. și actelor juridice unilaterale lovite de nulitate.

Or, cu privire la posibilitatea de pronunțare asupra "validității actelor juridice încheiate în baza actului administrativ nelegal, precum și asupra efectelor juridice produse de acestea", art. 1, alin. (6) din Legea nr. 554/2004 prevede expres faptul că o astfel de operațiune poate fi făcută de instanță numai dacă a fost sesizată prin cererea de chemare în judecată de către autoritatea publică emitentă a unui act administrativ unilateral nelegal.

Prin Ordinul MMAP nr. 866/10.05.2016 s-a dispus numirea a trei persoane fizice în funcția de membru al consiliului de administrație al Romsilva.

Înalta Curte constată că instanța de fond în mod corect a reținut că o acțiune în anularea acestui ordin nu putea fi judecată decât în contradictoriu și cu aceste persoane, în calitatea lor de destinatari-beneficiari ai ordinului, lucru care nu s-a întâmplat.

Principiul contradictorialității presupune faptul că toate elementele procesului trebuie supuse dezbaterii și discuției părților, că fiecare parte trebuie să aibă posibilitatea de a se exprima cu privire la orice element care ar avea legătură cu pretenția dedusă judecății.

Pentru ca acest principiu să fie respectat, nu este necesar ca partea să se fi exprimat efectiv, ci este suficient ca ea să fi fost în măsură să o facă.

Contradictorialitatea se manifestă atât în raporturile dintre părți, iar pentru aceasta trebuie în prealabil ca părțile să fie informate exact despre existența procesului, conținutul pretențiilor și argumentelor părții adverse, cât și în raporturile dintre părți și instanță.

Acest principiu asigură respectarea dreptului la un proces echitabil, principiu consacrat de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și recunoscut de jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului.

Prin urmare, instanța constată că susținerile și criticile recurentei sunt neîntemeiate și nu pot fi primite, iar instanța de fond a pronunțat o hotărâre. legală, motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., fiind nefondat.

Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva sentinței civile nr. 3590 din 16 noiembrie 2016 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 21 iunie 2019.