ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2635/2020

Ședința publică din data de 17 iunie 2020

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Ca urmare a declinării succesive de competență, de către Tribunalul Argeș, secția pentru conflicte de muncă și asigurări sociale, prin sentința civilă nr. 1382/19.04.2017, respectiv de către Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, prin sentința civilă nr. 6298/22.09.2017, cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal sub nr. x/2017 la data de 31.10.2017, cererea formulată de reclamanții A., B. și C., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel București, Tribunalul București, Ministerul Finanțelor Publice, cu citarea Consiliului Național Pentru Combaterea Discriminării.

Reclamanții au solicitat obligarea pârâților la plata diferențelor de salariu calculate pe baza valorii de referință sectorială prevăzute de lege pentru funcțiile de demnitate publică și a coeficienților de multiplicare prevăzuți de lege, corectate prin adaos în raport de evoluția prețurilor de consum, în condițiile stabilite de lege pentru determinarea și corecția valorii de referință sectorială astfel:

- pentru perioada 2013-2015 inclusiv, pentru calitatea de personal auxiliar de specialitate (grefieri) din cadrul Tribunalului București (A. - la Judecătoria Sectorului 5 București în perioada 01.01.2013-31.12.2015; B. - la Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal în perioada 01.01.2013-30.09.2015 și C. - la Judecătoria Sectorului 1 București în perioada 01.01.2013 - 31.12.2015), la valoarea de referință sectorială conform O.U.G. nr. 20/2016 completată cu O.U.G. nr. 57/2016 în raport de valoarea de referință sectorială pentru care au fost calculate salariile, cu plata dobânzii legale aferente.

Au mai solicitat reclamanții efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetele de muncă, precum și obligarea pârâtului Ministerul Finanțelor Publice la alocarea sumelor necesare plăților.

Prin sentința civilă nr. 1663 din data de 04.04.2018, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Tribunalul București, ca neîntemeiată.

A admis excepția lipsei calității procesuale active invocată de pârâtul Ministerul Finanțelor Publice și a respins, pe cale de consecință, acțiunea în contradictoriu cu acest pârât ca fiind formulată de persoane fără calitate procesuală activă.

A admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Justiției și a respins, pe cale de consecință, acțiunea în contradictoriu cu acest pârât ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

A admis excepția lipsei de interes invocată din oficiu și a respins, pe cale de consecință, cererea reclamanților de a solicita obligarea pârâților Curtea de Apel București și/sau Tribunalul București la emiterea unei adeverințe, conform prevederilor art. 5 din H.G. nr. 500/2011 și art. 34 din Codul muncii, ca fiind lipsită de interes.

A admis în parte acțiunea formulată de reclamanții A. și C., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel București, Tribunalul București, Ministerul Finanțelor Publice și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, astfel cum a fost precizată.

A obligat pârâta Curtea de Apel București la emiterea în favoarea reclamanților A. și C. a unor dispoziții de salarizare cu luarea în considerare a unei valori de referință sectoriale de 405 RON, pentru perioada 09.04.2015 - 30.11.2015 și a unei valori de referință sectoriale de 445,5 RON, pentru perioada 01.12.2015 - 31.12.2015.

A obligat pârâta Curtea de Apel București la emiterea în favoarea reclamantei B. a unor dispoziții de salarizare cu luarea în considerare a unei valori de referință sectoriale de 405 RON, pentru perioada 09.04.2015 - 30.09.2015.

A obligat pârâții Tribunalul București și Curtea de Apel București la plata diferențelor de salarii cuvenite reclamanților conform dispozițiilor prezentei hotărâri și salariile efectiv achitate, creanță ce urmează a fi actualizată cu dobânda legală, de la scadență până la plata efectivă.

A respins, în rest, acțiunea astfel cum a fost precizată, ca neîntemeiată.

Împotriva sentinței civile nr. 1663 din data de 04.04.2018, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a declarat recurs pârâtul Tribunalul București, invocând dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că, potrivit art. 37 din Legea nr. 567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, grefierii și grefierii informaticieni sunt numiți prin decizie de către președinții curților de apel sau, după caz, de procurorii generali ai parchetelor de pe lângă acestea, în a căror circumscripție teritorială urmează să își desfășoare activitatea.

În mod evident, curțile de apel, prin președinții acestora, în calitate de ordonatori secundari de credite, au atribuții în emiterea deciziilor privind încadrarea personalului auxiliar, respectiv stabilirea drepturilor salariale ale acestora, decizii în baza cărora se procedează la achitarea veniturilor salariale de către ordonatorii terțiari, respectiv tribunale.

În speță, nu s-a putut reține vreo culpă a Tribunalului București, având în vedere că acesta, conform organizării actuale a sistemului judiciar, are atribuții legale numai în privința achitării drepturilor salariale cuvenite personalului auxiliar de specialitate și conex, drepturi salariale care sunt stabilite, în mod exclusiv, de Curtea de Apel București prin acte administrative.

Obligația instituită în sarcina Tribunalului București este subsecventă față de cea stabilită în sarcina Curții de Apel București, astfel încât există posibilitatea ca Tribunalul București să fie pus în situația de a nu putea să procedeze la îndeplinirea acestei obligații, ca urmare a întârzierii în deschiderea creditelor bugetare, fapt care este dispus de ordonatorul superior de credite - Curtea de Apel București.

Delimitarea celor două obligații instituite în sarcina pârâților din această cauză este justificată, ca urmare a cumulării de către Curtea de Apel București atât a atribuțiilor de ordonator superior de credite, cât și a celor de emitere a deciziilor de salarizare, cumulare care determină pentru Tribunalul București o imposibilitate reală și efectivă de a pune singur în executare hotărârea judecătorească recurată.

Prin Decizia nr. 34/09.01.2018 emisă de Președintele Curții de Apel București, s-a stabilit acordarea personalului auxiliar de specialitate și conex din cadrul Curții de Apel București și al instanțelor arondate acesteia a indemnizațiilor de încadrare prin raportare la o valoarea de referință sectorială de 405 RON în perioada 09.04.2015-30.11.2015 și prin raportare la o valoarea de referință sectorială de 445,5 RON în perioada 01.12.2015 - 30.09.2016, astfel cum a fost majorată cu 10% conform Legii nr. 293/2015.

În același act administrativ, se precizează, din nou, faptul că plata drepturilor salariate rezultate din aplicarea actelor administrative emise se efectuează după asigurarea fondurilor necesare în bugetul Curții de Apel București, cu respectarea legislației privind finanțele publice și responsabilitatea bugetară.

De altfel, prin adresa nr. x/04.04.2018, Ministerul Justiției, în calitate de ordonator principal de credite, a comunicat faptul că, în bugetul acestei instituții pe anul 2018, nu există fonduri pentru plata diferențelor salariale rezultate din aplicarea Deciziei nr. 34/09.01.2018, respectiv ca urmare a acordării indemnizațiilor de încadrare prin raportare la o valoarea de referință sectorială de 405 RON în perioada 09.04.2015-30.11.2015 și prin raportare la o valoarea de referință sectorială de 445,5 RON în perioada 01.12.2015 - 30.09.2016, astfel cum a fost majorată cu 10% conform Legii nr. 293/2015.

În data de 20.06.2018, a fost emisă Decizia nr. 417 de către Președintele Curții de Apel București, în care se menționează faptul că personalul auxiliar de specialitate și conex din cadrul Curții de Apel București și al instanțelor din raza de competență a acesteia, va fi salarizat prin raportare la o valoarea de referință sectorială de 421,36 RON, în perioada 09.04.2015 - 30.11.2015, respectiv prin raportare la o valoarea de referință sectorială de 463,5 RON pentru perioada 01.12.2015 -31.12.2017.

La fel ca și în celelalte acte administrative emise, și în Decizia nr. 417/20.06.2018, se stipulează faptul că pentru perioada 09.04.2015 - 30.06.2018, plata drepturilor salariale prin raportare la noile valori de valoare sectorială se va face după asigurarea fondurilor necesare în bugetul Ministerului Justiției, respectiv bugetul Curții de Apel București.

Potrivit dispozițiilor art. 4, alin. (3) și (4) din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, cu modificările și completările ulterioare, angajarea cheltuielilor din bugetul de stat se face numai în limita creditelor bugetare aprobate, iar, angajarea cheltuielilor peste creditele de angajament și utilizarea creditelor bugetare în alte scopuri decât cele aprobate atrag răspunderea celor vinovați, în condițiile legii.

Așadar, raportat la cele menționate șl la textele legale enunțate, precum și față de prevederile art. 131 alin. (1) din Legea nr. 304/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare, apreciază că instanța de fond, în mod greșit, a stabilit obligația de plată a sumelor solicitate de reclamante în sarcina Tribunalului București, în condițiile în care această instituție nu are atribuții legate de emiterea actului administrativ de recalculare/stabilire a drepturilor salariale, iar, în bugetul Tribunalului București nu sunt prevăzute fonduri cu această destinație, finanțarea acestei instituții fiind asigurată exclusiv din resurse bugetare, resurse bugetare care sunt repartizate de ordonatorii de credite ierarhic superiori, respectiv Curtea de Apel București și Ministerul Justiției.

Intimatul-pârât Ministerul Finanțelor Publice a depus întâmpinare prin care solicită respingerea recursului, ca nefondat.

Intimații-reclamanți au depus întâmpinare prin care solicită respingerea recursului, ca nefondat.

Cu privire la examinarea recursului în completul filtru

În cauză, au fost avute în vedere modificările aduse prin Legea nr. 212/2018 dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispozițiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal, precum și măsurile luate prin Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din data de 20 septembrie 2018 prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție adoptată la data de 13 septembrie 2018 în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispozițiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal.

Față de aceste aspecte, în temeiul art. 494, raportat la art. 475 alin. (2) și art. 201 din C. proc. civ., astfel cum au fost completate prin dispozițiile XVII alin. (3), raportat la art. XV din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. și dispozițiile art. 109 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, prin rezoluția din 06 decembrie 2018 s-a fixat termen de judecată la data de 17 iunie 2020.

Examinând sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce vor fi prezentate în continuare.

Intimații-reclamanți au învestit instanța de contencios administrativ și fiscal cu o cerere prin care au solicitat în esență, ca stabilirea indemnizațiilor de încadrare să se facă prin raportare la o valoare de referință sectorială de 405 RON, respectiv de 445,5 RON începând cu data de 01.12.2015.

Prima instanță a admis, în parte, acțiunea dedusă judecății, a obligat pârâta Curtea de Apel București la emiterea în favoarea reclamanților A. și C. a unor dispoziții de salarizare cu luarea în considerare a unei valori de referință sectoriale de 405 RON, pentru perioada 09.04.2015 - 30.11.2015 și a unei valori de referință sectoriale de 445,5 RON, pentru perioada 01.12.2015 - 31.12.2015 și în favoarea reclamantei B. a unor dispoziții de salarizare cu luarea în considerare a unei valori de referință sectoriale de 405 RON, pentru perioada 09.04.2015 - 30.09.2015. A obligat pârâții Tribunalul București și Curtea de Apel București la plata diferențelor de salarii cuvenite reclamanților conform dispozițiilor prezentei hotărâri și salariile efectiv achitate, creanță ce urmează a fi actualizată cu dobânda legală, de la scadență până la plata efectivă și a respins în rest acțiunea, astfel cum a fost precizată, ca neîntemeiată.

Învestită cu soluționarea cererii de recurs, Înalta Curte constată că în mod corect a reținut prima instanță că, în raport de dispozițiile art. 1 din O.U.G. nr. 83/2014:

"(1) În anul 2015, cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcției de bază/salariilor funcției de bază/indemnizațiilor de încadrare de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice se menține la același nivel cu cel ce se acordă pentru luna decembrie 2014, în măsura în care personalul își desfășoară activitatea în aceleași condiții și nu se aplică valoarea de referință și coeficienții de ierarhizare corespunzători claselor de salarizare prevăzuți în anexele la Legea cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările ulterioare. (2) În anul 2015, cuantumul sporurilor, indemnizațiilor, compensațiilor și al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut, solda lunară brută/salariul lunar brut, indemnizația brută de încadrare se menține la același nivel cu cel ce se acordă personalului plătit din fonduri publice pentru luna decembrie 2014, în măsura în care personalul își desfășoară activitatea în aceleași condiții". Conform art. 1 alin. (5) din același act normativ, "prin excepție de la prevederile alin. (1) și (2), în anul 2015 personalul din cadrul sistemului public sanitar și sistemului public de asistență socială beneficiază de drepturile salariale stabilite conform prevederilor O.U.G. nr. 70/2014 privind salarizarea personalului din cadrul sistemului public sanitar și sistemului public de asistență socială în anul 2015".

La data de 09.04.2015 a intrat în vigoare Legea nr. 71/2015 pentru aprobarea O.U.G. nr. 83/2014, prin care s-a introdus alin. (5)

1

la art. 1, care prevede că:

"prin excepție de la alin. (1) și (2), personalul din aparatul de lucru al Parlamentului și din celelalte instituții și autorități publice, salarizat la același nivel, precum și personalul din cadrul Consiliului Concurenței și al Curții de Conturi, inclusiv personalul prevăzut la art. 5 din aceste instituții, care beneficiază de un cuantum al salariilor de bază și al sporurilor mai mici decât cele stabilite la nivel maxim în cadrul aceleiași instituții sau autorități publice pentru fiecare funcție/grad/treaptă și gradație, va fi salarizat la nivelul maxim, dacă își desfășoară activitatea în aceleași condiții".

Odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 71/2015, s-a creat posibilitatea legală ca personalul încadrat în instituțiile și autoritățile publice, care avea un nivel al salariului de bază și al sporurilor mai mic decât cel stabilit la nivel maxim în cadrul aceleiași instituții sau autorități publice pentru fiecare funcție/grad/treaptă și gradație, să fie salarizat la acest nivel maxim, dacă își desfășoară activitatea în aceleași condiții, eliminându-se astfel diferențele salariale rezultate, în anumite cazuri, în urma aplicării Legii nr. 284/2010.

Relevante sunt și dispozițiile Deciziei nr. 23/26.09.2016 pronunțată în dosarul nr. x/2016 prin care Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a stabilit că: "În interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 1 alin. (51) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 71/2015, cu modificările și completările ulterioare, sintagma "salarizat la același nivel" are în vedere personalul din cadrul aparatului de lucru al Parlamentului, personalul din cadrul Consiliului Concurenței, al Curții de Conturi, precum și din cadrul celorlalte autorități și instituții publice enumerate de art. 2 alin. (1) lit. a) din Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările și completările ulterioare; nivelul de salarizare ce va fi avut în vedere în interpretarea și aplicarea aceleiași norme este cel determinat prin aplicarea prevederilor art. 1 alin. (1) și (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 71/2015, cu modificările și completările ulterioare, în cadrul aceleiași autorități sau instituții publice."

De asemenea, în mod corect a reținut prima instanță că actele contestate sunt nelegale sub aspectul neincluderii în calculul indemnizației de încadrare brute, deoarece începând cu data de 09.04.2015 trebuia reținută o valoare de referință sectorială de 405, având în vedere că hotărârile judecătorești prin care a fost recunoscut această valoare sunt anterioare datei de 9.04.2015, precum și relevanța Deciziei nr. 794/2016 din 15.12.2016 emisă de Curtea Constituțională referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 3

1

alin. (1^1) - (1^4) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum și unele măsuri fiscal-bugetare publicată.

Totodată, Înalta Curte constată că valoarea de referință sectorială stabilită în favoarea intimaților-reclamanți a fost recunoscută de către intimata-pârâtă Curtea de Apel București prin emiterea Deciziei nr. 34/09.01.2018 emisă de Președintele Curții de Apel București, prin care s-a stabilit acordarea personalului auxiliar de specialitate și conex din cadrul Curții de Apel București și al instanțelor arondate acesteia a indemnizațiilor de încadrare prin raportare la o valoarea de referință sectorială de 405 RON în perioada 09.04.2015-30.11.2015 și prin raportare la o valoarea de referință sectorială de 445,5 RON în perioada 01.12.2015 - 30.09.2016, astfel cum a fost majorată cu 10% conform Legii nr. 293/2015, precum și prin Decizia nr. 417 din data de 20.06.2018, emisă de către Președintele Curții de Apel București, în care se menționează faptul că personalul auxiliar de specialitate și conex din cadrul Curții de Apel București și al instanțelor din raza de competență a acesteia, va fi salarizat prin raportare la o valoarea de referință sectorială de 421,36 RON, în perioada 09.04.2015 - 30.11.2015, respectiv prin raportare la o valoarea de referință sectorială de 463,5 RON pentru perioada 01.12.2015 -31.12.2017.

Faptul că prin adresa nr. x/04.04.2018, Ministerul Justiției, în calitate de ordonator principal de credite, a comunicat că nu există fonduri pentru plata diferențelor salariale rezultate din aplicarea Deciziei nr. 34/09.01.2018 nu înseamnă că aceste drepturi salariale ar fi fost acordate în mod nejustificat de către prima instanță, ci în mod corect s-a dispus obligarea pârâților Curtea de Apel București și Tribunalul București la plata diferențelor de salarii cuvenite intimaților-reclamanți și salariile efectiv achitate, creanță ce urmează a fi actualizată cu indicele de inflație și cu dobânda legală, de la scadență până la plata efectivă.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ. și art. 20 din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurentul-pârât Tribunalul București, împotriva sentinței nr. 1663 din 04 aprilie 2018, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 17 iunie 2020.